Sinaxa Sfinților din 26 ianuarie 2021

Pe 26 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Cuvios Xenofon [Ξενοφῶν], împreună cu Sfânta Cuvioasă Maria, soția sa, și cu Sfinții Cuvioși Arcadios și Ioannis, copiii săi, Făcătorii de minuni: cei născuți la Constantinopol și care erau bogați, dar erau simpli la suflet și buni la inimă, fiii lor, în drum spre Beirut, spre studii, au naufragiat în locuri diferite, copiii lor s-au făcut Monahi, iar din purtarea de grijă a lui Dumnezeu s-au reunit la un moment dat la Ierusalim, apoi s-au nevoit în Mănăstirile lor și au adormit în pace (sec. al 6-lea),

Sfântul Cuvios Simeon cel Vechi [Συμεὼν ὁ Παλαιός], Făcătorul de minuni, cel care s-a nevoit mai întâi în Siria, într-o peșteră, în deplină singurătate și rugându-se neîncetat, mânca doar iarba care creștea în jurul peșterii sale, când oamenii au început să îi ceară sfaturi, el a plecat în munții din Aman, a plecat și de aici datorită oamenilor și s-a retras în muntele Sina, se întoarce în Aman și întemeiază două Mănăstiri: una pe vârful muntelui, pe când cealaltă la baza lui, a adormit în pace († c. 390),

Sfinții Mucenici Ananias [Ἀνανίας] Preotul și Petros [Πέτρος] Gardianul, dimpreună cu alți 7 Sfinți Mucenici Soldați, cei martirizați în Finichi [Φοινίκη]/ Fenicia, în timpul Guvernatorului Maximos și a Împăratului Diocletianus: Sfântul Ananias a refuzat să se închine la idoli, a fost chinuit îndelung, a fost dus într-un templu și el a distrus templul și idolii prin rugăciunile sale, cei 8 Sfinți Mucenici crezând în Domnul datorită minunilor Sfântului Preot Ananias, iar cu toții, după chinuri îndelungi, au fost martirizați prin înecarea lor în mare († 295),

Sfinții 2 Mucenici, cei martirizați în Frigia [Φρυγία], care e în Turcia de azi, prin lovirea lor,

Sfântul Cuvios Ammonas [Ἀμμωνᾶς], cel din Egipt, ucenicul Sfântului Antonios cel Mare, cel care a fost căsătorit cu forța de părinții lui la 20 de ani, a trăit în feciorie cu soția sa timp de 18 ani, după care s-a retras în pustiu pentru 22 de ani, fiind primul Sihastru din istoria Bisericii care a înființat o Mănăstire, pe cea de la Chellia [Κέλλια], de lângă Nitria, în Egipt, iar Sfântul Antonios cel Mare a văzut sufletul său dus la cer de Sfinții Îngeri atunci când acesta a adormit († 350, la vârsta de 62 de ani),

Sfântul Cuvios Gavriil [Γαβριήλ], Igumenul Mănăstirii Sfântul Stefanos din Ierusalim, cel care a adormit în pace († c. 490),

Sfântul Cuvios Teodoros Mărturisitorul, Starețul Mănăstirii Studiu [Στουδίου] din Constantinopol († 826), împreună cu Sfântul Iosif Mărturisitorul, Arhiepiscopul Tessalonicului și fratele său († 832), la mutarea Sfintelor lor Moaște (845),

Sfântul Cuvios Climis [Κλήμης], cel născut la Atena, la 30 de ani s-a făcut Monah la Mănăstirea Sfântul Meletios de la Chiterona [Κιθαιρώνα], ducând viață isihastă, cel care a adormit în pace († 1111),

Sfântul Davit Ziditorul [დავით აღმაშენებელი] al IV-lea, cel Mare (დიდი), Regele Georgiei, cel care a domnit între 1089-1125, din dinastia Bagratidelor, s-a născut în 1073 la Kutaisi, în Georgia, a devenit Rege la 16 ani, soția sa: Gurandukhti, lupta având credință în ajutorul lui Dumnezeu, a recucerit capitala Tbilisi după o robie de 400 de ani, în 1106 a început întemeierea Mănăstirii Gelati din vestul Georgiei, apoi a înființat Academia Teologică de la Gelati, a ajutat Biserica, a înființat prima ambulanță, îi cerceta pe cei bolnavi și în îngrijea, avea mereu la el punga cu bani pentru cei săraci, citea Sfânta Scriptură și studia diverse științe, își ducea biblioteca cu el în timpul războiului, fiind cărată de măgari și de cămile, a scris cântări de pocăință, înainte să adoarmă și-a amintit toate păcatele sale și a plâns pentru ele, fiind înmormântat la intrarea în Mănăstirea Gelati, scriindu-se pe piatra sa tombală Ps. 131, 14, LXX: „Aceasta [este] odihna Mea întru veacul veacului, aici voi locui, că am ales-o pe ea” († 24 ianuarie 1125, la vârsta de 53 de ani),

Sfântul Cuvios Arkadii [Аркадий] Zăvorâtul și Sihastrul, cel de la Mănăstirea din Viaznikovskii [Вя́зниковский], din Rusia, ucenicul Sfântului Gherasim [Гера́сим] de la Boldinsk [Бо́лдинск], care a adormit în pace și ale cărui Sfinte Moaște au fost descoperite în sec. al 17-lea († 1592),

Sfântul Gavriil, Mitropolitul de Novgorod și de Sankt Peterburg, cel care a adormit în pace († 1801),

Sfântul Sfințit Mucenic Kirill, Mitropolitul Kazanului, în Rusia († 1937),

Sfânta Cuvioasă Paula, cea de la Roma, care a întemeiat o Mănăstire în Vitleem și a cărui viață a fost scrisă de Sfântul Hieronymus Mărturisitorul, cea care a fost o doamnă romană nobilă născută în 347, căsătorită la 16 ani cu nobilul Toxotius, a avut un băiat și 4 fete, printre care și pe Sfintele Eustochium Julia și Blaesilla, a rămas văduvă la 32 de ani și a fost Stareța Mănăstirii de la Vitleem pentru 20 de ani, care era una dublă: una pentru Monahi și alta pentru Monahii, înființând acolo și o casă de oaspeți pentru pelerini, postea și trăia o viață izolată, l-a ajutat pe Sfântul Hieronymus la traducerea Scripturii sale, iar împreună cu fiica ei, cu Sfânta Eustochium Julia, a copiat Scriptura tradusă, a fost înmormântată în Biserica Nașterea Domnului de la Vitleem, cea care a fost canonizată la un an de la adormirea ei († 26 ianuarie 404, la vârsta de 57 de ani),

Sfântul Conon, Episcopul și întemeietorul Mănăstirii de pe insula Man († 13 ianuarie 684),

Sfântul Theofridus Episcopul, cel care a fost mai înainte Monah la Mănăstirea din Luxeuil, în Franța, apoi a fost starețul Mănăstirii de la Corbie († c. 690),

Sfântul Athanasius, Episcopul de Sorrento, în sudul Italiei,

Sfântul Alphonsus, Episcopul de Astorga, în Spania, cel care a renunțat la Episcopat și s-a nevoit ca un simplu Monah în Mănăstirea Santo Estevo de Ribas de Sil din Spania (sec. al 9-lea),

Sfântul Ansurius, Episcopul de Orense în Galicia Spaniei între 915-922, cel care a ajutat la întemeierea Mănăstirii de la Ribas de Sil din Spania și care a renunțat la Episcopat în 922, nevoindu-se ca un simplu Monah și a adormit în pace († 925),

Sfântul Cuvios Xenofont [Ксенофонт], Starețul de la Mănăstirea Robeika [Робейка], aproape de Novgorod, ucenicul Sfântului Varlaam [Варлаам] de la Mănăstirea Hutin [Хутынь] (6 noiembrie), ajunge Stareț la Hutin, apoi întemeiază Mănăstirea Sfânta Treime cea de lângă râul Robeika († 1262),

Sfântul Iosif Naniescu cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, cel care s-a născut la 15 iulie 1818 în Basarabia, în satul Răzălăi, ținutul Soroca, ca fiu al Preotului Anania Mihalache și al Preotesei Teodosia, numele de Botez: Ioan, rămâne orfan de tată la 10 ani, maica lui se face Monahie, e crescut de Ierodiaconul Teofilact, unchiul său, la Mănăstirea Frumoasa, apoi la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași, devine Monah la Buzău, învață la Seminarul din Buzău, apoi la Academia Sfântul Sava din București, învață greacă și muzică psaltică, scrie cântări bisericești, cel mult milostiv, dând fiecăruia să aibă bani pentru a cumpăra o pâine, se ruga și citea mult, mânca puțin și era foarte cumpătat, își drămuia cu mare măsură timpul, întotdeauna slujea Dumnezeiasca Liturghie cu bucurie și cu lacrimi, era un vorbitor priceput și un Duhovnic înțelept, avea darul smereniei și al ascultării desăvârșite, a fost 27 de ani Mitropolitul Moldovei, cel care a fost canonizat în 5-6 octombrie 2017 († 26 ianuarie 1902),

Sfânta Mucenică Maria Preoteasa, cea de la Gatcina [Гатчина], din Rusia († 1930),

Sfântul Mucenic Arkadii [Аркадий] († 1938),

Sfântul Mucenic Ivan Vasilievici Popov [Иван Васильевич Попов], cel care a fost Teolog ortodox rus, Istoric bisericesc, Patrolog, Profesor la Academia Teologică din Moscova, s-a născut pe 17 ianuarie 1867 la Viazma [Вязьма], în Rusia, născut în familie de Preot, nu a fost căsătorit dar a dus o viață monahală, lucrarea sa de Licență în Teologie a fost „Despre conștiință și originea ei”, Teza de Master: „Legea morală naturală”, Teza de Doctorat: „Personalitatea și învățăturile Fericitului Augustin” de Hippo, din 1893 predă Patristică la Moscova, din 1897 Patrologie, între 1901-1902 studiază la Berlin și München, în decembrie 1924 a fost arestat și condamnat la trei ani de închisoare, între 1925-1927 a fost închis în lagărul special Solovetski, unde a lucrat ca profesor într-o școală de alfabetizare pentru prizonieri-criminali, din 1927 este exilat în regiunea Ural, din 1928 este în exil în satul Sitomino din regiunea Surgut de pe râul Ob, unde a lucrat la un studiu despre Sfântul Grigorios al Nissisului, în 1931 a fost arestat la Surgut, în toamna aceluiași an a fost condamnat la exil pentru încă trei ani în satul Samarovo, este eliberat, dar arestat iarăși pe 21 februarie 1935 și exilat în satul Ignatovo, districtul Pirovski, regiunea Krasnoiarsk, arestat ultima oară pe 9 octombrie 1937, pe 23 ianuarie 1938 condamnat la moarte de NKVD, cel martirizat prin împușcare și canonizat în 30 iulie 2003, specialist în teologia Sfântului Augustinus de Hippo, al doilea volum despre Sfântul Augustinus rămânând însă în manuscris († 26 ianuarie 1938, la vârsta de 71 de ani).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *