Sinaxa Sfinților din 27 ianuarie 2021

Pe 27 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Ioannis Hrisostomos, Patriarhul Constantinopolului († 407), la mutarea Sfintelor sale Moaște din Comana Pontichi [Κόμανα Ποντική], unde a adormit în exil, la Constantinopol, în Biserica Sfinții Apostoli (438), moment în care Sfintele sale Moaște au grăit în mod minunat și au spus: „Pace tuturor!”, sărbătoarea de azi fiind stabilită în sec. al 9-lea,

Sfânta Împărăteasă Marciani [Μαρκιανὴ], soția Împăratului Iustinos I cel Bătrân, cea care a adormit în pace și fost înmormântată în Biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol,

Sfântul Cuvios Claudinos [Κλαυδίνος], cel care a adormit în pace,

Sfântul Cuvios Petros Egiptios [Πέτρος ὁ Αἰγύπτιος]/ Egipteanul, ucenicul Sfântului Cuvios Lot [Λὼτ], cel care a adormit în pace (sec. al 5-lea),

Sfântul Dimitrianos [Δημητριανὸς] Făcătorul de minuni, Episcopul de Tamassos [Ταμασσός], în Cipru,

Sfântul Mucenic Ashot I cel Mare [აშოტ I დიდი], Regele Georgiei, cel pomenit și pe 29 ianuarie, care a fost martirizat în valea Nigali, în altarul unei Biserici († 830),

Sfântul Cuvios Tit [Тит], cel de la Lavra Peșterilor din Kiev, care mai înainte fusese Soldat și care a adormit în pace (sec. 11),

Sfântul Mucenic Dimitrios, cel din Constantinopol și care a fost martirizat cu sabia cu două tăișuri († 1784),

Sfântul Ilias al II-lea, Patriarhul Ierusalimului, cel care a fost Patriarh între 770-797 († 797),

Sfântul Mucenic Iulianus, cel din Dalmația, în Croația de azi, care a fost martirizat prin tăierea capului la Sora, în regiunea Lazio, în Italia, în timpul lui Antoninus Pius († c. 160),

Sfântul Iulianus Făcătorul de minuni, primul Episcop de Le Mans, în Franța, cel pomenit și pe 13 iulie, care a fost hirotonit la Roma de Sfântul Apostol Petros și trimis în Franța ca să predice tribului cenomanilor, a izvorât apă prin rugăciunea sa și unul dintre cei convertiți a donat pământul pentru Catedrala din Le Mans, a înviat un mort, i-a îngrijit pe cei săraci, infirmi și orfani, la bătrânețe a renunțat la Episcopat și s-a nevoit pustnicește la Sarthe, în Franța, în 1562 hughenoții i-au ars Sfintele sale Moaște, în afara capului său, care este în catedrala romano-catolică din Le Mans din 1254 (sec. 1),

Sfânta Mucenică Fecioară Devota, cea născută în 283 la Mariana, în Corsica, pentru că nu a vrut să aducă jertfă împăratului, acesteia i-a fost zdrobită gura și a fost târâtă pe stânci și prin mărăcini, fiind martirizată pe un grătar încins sau ucisă cu pietre, ale cărei Sfintei Moaște au ajuns la Les Gaumates, în Monaco, unde sunt până azi, în mod minunat: barca unde erau Sfintele ei Moaște a fost condusă de un porumbel până la acest loc († c. 303),

Sfântul Sfințit Mucenic Avitus, primul Episcop care a fost martirizat în Africa și Apostolul Insulelor Canare, în Spania,

Sfinții Mucenici Datius și Restius, împreună cu  Sfinții Mucenici martirizați împreună cu ei în Africa de Nord († c. 500),

Sfinții Mucenici Dativus, Iulianus și Vincentius, împreună cu Sfinții 27 Mucenici martirizați împreună cu ei de către vandalii arieni († c. 500),

Sfântul Cuvios Maurus, întemeietorul și Starețul Mănăstirii din Bobacum, astăzi Bodon, din Franța (c. 555),

Sfântul Cuvios Natalis, întemeietorul Monahismului în Irlanda de Nord, propovăduind împreună cu Sfântul Columba (9 iunie), Starețul Mănăstirilor de la Cill, Naile și Daunhinis, există până azi sfântul său izvor, avem o Viață a sa de pe la anul 1520 († 564),

Sfântul Lupus, Episcopul de Châlons-sur-Saone, din Franța, cel mult milostiv († c. 610),

Sfântul Vitalianus, Patriarhul Romei între 30 iulie 657-27 ianuarie 672, cel care s-a născut în Segni, în regiunea Lazio, în Italia, și-a păstrat numele de Botez ca Patriarh, l-a trimis pe Sfântul Teodoros ca Arhiepiscop de Canterbury (19 septembrie) († 27 ianuarie 672),

Sfântul Cuvios Emerius, întemeietorul și primul Stareț al Mănăstirii Sfântul Stefanos de la Bañoles, în Catalonia, în Spania (sec. al 8-lea),

Sfânta Sihastră Candida, mama Sfântului Cuvios Emerius, care s-a nevoit la mănăstirea sa († c. 798),

Sfântul Gamelbertus Preotul, cel din Michaelsbuch, din Germania, având peste 50 de ani de Preoție, cel care era dintr-o familie bogată din Bavaria și a făcut un pelerinaj la Roma († 800),

Sfântul Theodoricus al II-lea, Episcopul de Orleans, în Franța, cel care mai înainte a fost Monah la Mănăstirea Saint-Pierre-le-Vif din Sens, în Franța († 1022),

Sfântul Mucenic Dimitrii Andreevici Klepinin [Дмитрий Андреевич Клепинин] Preotul, cel născut în 14 aprilie 1904 în Rusia, la Piatigorsk [Пятиго́рск], a emigrat împreună cu familia sa la Constantinopol în 1920, în 1922 era la Belgrad, în 1925 a venit în Franța, în 1929 a absolvit Institutul Teologic Sfântul Serghii din Paris, în 1930 a locuit în Bor, în Iugoslavia, lucrând într-o mină de cupru, în 1931 s-a reîntors în Franța, între 1931-1937 a fost Cântăreț bisericesc, se căsătorește în 1937, an în care e hirotonit Diacon și Preot, a slujit la Paris în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, împreună cu Sfânta Maria Scobțova a salvat mulți evrei de la moarte, pe unii botezându-i, iar altora dându-le certificate false de Botez și astfel putând să plece din Franța, a fost prins de Gestapo în 8 februarie 1943 și a adormit din cauza pneumoniei și a epuizării în lagărul de concentrare Mittelbau-Dora din Germania, Sfintele sale Moaște au fost arse în crematoriul aflat în tabăra Buchenwald, a primit titlul „Drept între popoare” de la statul Israel, fiind canonizat în 16 ianuarie 2004 de Patriarhia Ecumenică împreună cu Sfânta Cuvioasă Mucenică Maria Scobțova [Скобцова], cu Sfântul Mucenic Iurii Daniilovici Scobțov [Юрий Даниилович Скобцов] Ipodiaconul, fiul Sfintei Maria Scobțova, și cu Sfântul Mucenic Ilia Isidorovici Fondaminskii [Илья Исидорович Фондаминский], care era un evreu francmason convertit la Ortodoxie și botezat în 20 septembrie 1941 și care a fost martirizat la Auschwitz († 27 ianuarie 1944, la vârsta de 39 de ani),

Sfântul Sfințit Mucenic Petr Zverev [Петр Зверев], Arhiepiscopul de Voronej și Zadonsk, cel născut pe 18 februarie 1878, fiu de Preot, a studiat la Moscova, a făcut Facultatea de Istorie și Filologie la Moscova, apoi Academia Teologică din Kazan, Doctor în Teologie în 1902 cu teza: „O analiză exegetică a primelor două capitole din Epistola Apostolului Pavel către evrei”, ajunge Profesor de Seminar, în 1909 e Stareț de Mănăstire, pe 8 august 1910 ajunge Arhimandrit, între 1916-1917 a fost predicator pe front, pe 15 februarie 1919 e hirotonit Episcop, în mai 1921 a fost arestat sub acuzația de incitare la fanatism religios, e trimis mai întâi la Moscova (în închisoare a căzut grav bolnav), apoi la Petrograd, pe 4 ianuarie 1922 a fost eliberat ca urmare a mijlocirii credincioșilor, în 24 noiembrie 1922 a fost arestat și exilat în Turkestan timp de doi ani, a locuit în orașul Perovsk, a trăit în condiții grele, suferind de scorbut, în urma căruia și-a pierdut dinții, în 1924 a fost eliberat, era un foarte bun predicator, e arestat în noaptea de 29 noiembrie 1926, pe 22 martie 1927 a fost condamnat la 10 ani de închisoare, s-a îmbolnăvit de tifos, a suferit boala timp de două săptămâni, și înainte să adoarmă a scris pe perete cu creionul: „Nu mai vreau să trăiesc, Domnul mă cheamă la Sine”, a fost înmormântat ca Episcop în ciuda autorităților și i s-a pus Cruce la mormânt, Sfintele sale Moaște au fost descoperite în 17 iunie 1999 și puse spre închinare în Mănăstirea Solovetski, fiind canonizat în august 2000 († 25 ianuarie 1929, la vârsta de 50 de ani),

Sfântul Mucenic Pavel Dobromislov [Павел Добромислов], Protoiereul de la Alma-Ata, cel care s-a născut în Rusia în satul Poliani în 17 iunie 1877, a studiat la Academia Teologică de la Moscova, a avut 6 copii împreună cu Preoteasa Klavdii [Клавдии], pe 1 octombrie 1901 e hirotonit Preot, în 1923 ajunge Protoiereu, pe 26 martie 1926 e condamnat la trei ani într-un lagăr de concentrare, iar în același an, după deschiderea navigației pe Marea Albă, a fost trimis la Solovki, a fost eliberat, dar e arestat din nou în 1930, fiind condamnat la trei ani de exil în orașul Semipalatinsk din Kazahstan, este eliberat din nou, dar pe 26 martie 1938 a fost arestat și închis în închisoarea Riazan, a fost anchetat o lună și jumătate, pe 29 mai 1938 NKVDul îl condamnă la 8 ani într-un lagăr de muncă forțată, ajunge în lagărul Karaganda pe 16 iulie 1938, unde și adoarme, fiind îngropat într-un mormânt necunoscut († 20 ianuarie 1940),

Sfânta Mărturisitoare Anna Policarpovna Ivașchina [Анна Поликарповна Ивашкина], cea născută în 1894 în satul Levino, în provincia Riazan într-o familie țărănească evlavioasă, a fost abandonată de primul soț, s-a căsătorit cu un bărbat văduv care avea 3 copii, când în 1934 comuniștii au închis Biserica unde ea se ducea, aceasta a organizat o casă de rugăciune, pentru acest lucru a fost arestată în noaptea de 6 noiembrie 1937, în 1937 e condamnată la 10 ani de muncă silnică, pe 6 noiembrie 1947 își termină pedeapsa, dar fiind bolnavă de inimă, de distrofie și dizenterie, nu i se permite să plece din închisoare, unde adoarme după 3 luni († 1948),

Sfântul Cuvios Mărturisitor Leoncjusz Stasiewicz, Arhimandritul, cel născut în 20 martie 1884 în Tarnogrud, la sud de Lublin, în Polonia, în 1912 se face Monah și e hirotonit și Ierodiacon, în 1913 e hirotonit Ieromonah, în 1915 se mută la Moscova, în 1922 este ales Stareț, în 1924 e făcut Arhimandrit, pe 3 februarie 1930 a fost arestat și închis în orașul Vladimir, pe 2 martie 1930 OGPU l-a condamnat la trei ani într-un lagăr de concentrare, a fost trimis să slujească în regiunea Komi, în lagăr a lucrat ca asistent medical, este eliberat în 1933, închis în 5 noiembrie 1935, pe 15 februarie 1936 NKVD l-a condamnat la trei ani într-un lagăr de muncă forțată, la 22 februarie 1936 a fost trimis la Karlag, unde lucrează tot ca asistent medical, este eliberat în 1938, pe 2 mai 1950, la sfârșitul Dumnezeieștii Liturghii, a fost din nou arestat și condamnat la zece ani de închisoare, trimis într-un lagăr de muncă forțată din orașul Bratsk, regiunea Irkutsk, este eliberat în 1955,  îi plăceau glumele și alegoriile, s-a întors la Mihailovskoie pe când avea 80 de ani, dar au început cei credincioși să îl viziteze, și pentru că veneau la el cu trenul, autoritățile au anulat stația de tren din gară, pe 25 ianuarie 1972 a slujit ultima sa Liturghie, pe 26 ianuarie 1972 a devenit foarte slab și, ridicând mâinile în sus, a început cu bucurie să spună: „Mergem la Dumnezeu! Mergem la Dumnezeu!”, adormind a doua zi, Sfintele sale Moaște sunt în Biserica Sfântul Arhanghel Mihail din satul Mihailovskoie și a fost canonizat în anul 2000 († 27 ianuarie 1972),

Sfântul Mucenic Leoncjusz Misticul, de la Ternopil și de la Mănăstirea din Jabłeczna, din Polonia († 1972),

Sfânta Cuvioasă Neonilla († 1875),

Sfânta Cuvioasă Margarita Lahtionova [Маргарита Лахтионова], Schimonahia de la Mănăstirea Diveievo, cea născută în 25 septembrie 1899 lângă Nikolaev într-o familie de țărani, în 1925 a fost făcută Monahie cu numele de Evfrosinia [Евфросиния], după închiderea Mănăstirii a locuit la tatăl ei, apoi la Moscova, a fost condamnată la trei ani de închisoare și trimisă în Uzbekistan, Născătoarea de Dumnezeu a mângâiat-o în vedenia visului, a fost eliberată pe 15 septembrie 1940, n-au putut să redeschidă Mănăstirea Diveievo, dar după 1945 a locuit acolo, slujind Domnului prin case particulare, locuiește într-o casă ca la Mănăstire, pe 8 aprilie 1984, în propria ei casă, Arhimandritul Bonifatii Potapov [Вонифатий Потапов] o face Schimonahie cu numele de Margarita, înainte de adormirea ei a avut o vedenie în care l-a văzut pe Sfântul Mucenic Nikolai al II-lea Alexandrovici [Никола́й II Алекса́ндрович],  Țarul Rusiei, în Împărăția lui Dumnezeu († 27 ianuarie 1997, în zi de duminică).

Ieremias, cap. 34, cf. LXX

1.

2. Așa a zis Domnul: „Fă-ți legături și zgărzi și pune-le împrejurul gâtului tău!

3. Și le vei trimite pe ele către împăratul Idumeii și către împăratul Moabului și către împăratul fiilor lui Ammon și către împăratul Tirosului și către împăratul Sidonului prin mâinile vestitorilor lor, ale celor care vin spre întâmpinarea lor întru Ierusalim, către Sedechias, împăratul Iudasului.

4. Și le vei rândui lor [ca acestea] să zică către domnii lor: «Așa a zis Domnul, Dumnezeul lui Israil: <Așa veți grăi către domnii voștri,

5. că Eu am făcut pământul în[tru] tăria Mea cea mare și în[tru] brațul Meu cel înalt și îl voi da pe ea [pe el] oricui are să pară [bun] în ochii Mei [καὶ δώσω αὐτὴν ᾧ ἐὰν δόξῃ ἐν ὀφθαλμοῖς Μου].

6. I-am dat pământul lui Nabuhodonosor [Ναβουχοδονοσορ], împăratului Babilonului, [pentru] a-i sluji lui și fiarele câmpului a-i lucra lui.

7.

8. Iar neamul și împărăția, câți nu or să-și pună gâtul lor sub jugul împăratului Babilonului, cu sabie și cu foame îi voi cerceta pe ei [ἐν μαχαίρᾳ καὶ ἐν λιμῷ ἐπισκέψομαι αὐτούς], a zis Domnul, până or să se sfârșească în[tru] mâna sa.

9. Și voi nu-i ascultați pe profeții cei mincinoși ai voștri și pe cei care vă profețesc vouă și pe cei care vă visează vouă și pe prezicătorii voștri și pe vrăjitorii voștri, pe cei care zic: {Nu aveți să lucrați împăratului Babilonului}!

10. Că[ci] ei cele mincinoase vă profețesc vouă, pentru [ca] să vă depărteze pe voi de la pământul lor.

11. Dar [pe] neamul care are să-și aducă gâtul său sub jugul împăratului Babilonului și are să-i lucreze lui, și [pe acela] îl voi lăsa pe el pe pământul său și va lucra sieși [pentru sine] și va locui în[tru] el>».

12. Iar către Sedechias, împăratul Iudasului, am grăit după toate cuvintele acestea, zicându-i: «Aduceți-vă gâtul vostru!

13.

14. Și lucrați împăratului Babilonului, că[ci] ei cele nedrepte vă profețesc vouă!».

15. <Că[ci] nu [Eu] i-am trimis pe ei, zice Domnul, și profețesc [în] numele Meu în [mod] nedrept, pentru [ca] să vă piardă pe voi. Și voi veți pieri[, cât] și profeții voștri, care vă profețesc vouă în [mod] nedrept pe cele mincinoase>.

16. Vouă și la tot poporul acesta și preoților le-am grăit, zicând: «Așa a zis Domnul: <Nu ascultați cuvintele profeților care vă profețesc vouă, zicând: {Iată, vasele casei Domnului se vor întoarce din Babilon!}, că[ci] ei cele nedrepte vă profețesc vouă [și] nu [Eu] i-am trimis pe ei!>».

17.

18. [Dar] dacă sunt profeți și dacă este cuvântul Domnului întru ei, [atunci] să se întâmpine [cu] Mine!

19. Că așa a zis Domnul: «Și vasele cele rămase,

20. pe care nu le-a luat împăratul Babilonului, când a fost mutat Iehonias din Ierusalim,

21.

22. întru Babilon va intra [vor intra]», zice Domnul”.