Sinaxa Sfinților din 28 ianuarie 2021

Pe 28 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Cuvios Efrem Sirosul [Ἐφραὶμ ὁ Σύρος]/ Sirianul, Teologul și Imnograful Bisericii, Învățătorul pocăinței, cel născut în 308, a fost ucenicul Sfântului Ierarh Iacovos din Nisibis (13 ianuarie) pentru 14 ani de zile, cu care a participat la Sinodul I Ecumenic, cel plin de blândețe și smerenie, care avea darul învățării oamenilor, în 370 s-a întâlnit cu Sfântul Vasilios cel Mare care l-a hirotonit Ierodiacon, a refuzat să fie hirotonit Episcop, a tâlcuit Dumnezeiasca Scriptură și a scris împotriva ereziilor, cel care a adormit în pace într-o peșteră de lângă Edessa [Ἔδεσσα] († 373),

Sfântul Cuvios Palladios [Παλλάδιος],  Făcătorul de minuni, cel născut în Siria și care s-a nevoit în muntele Immi sau Imme [Ἤμμη ἢ Ἴμμαι], cel care a înviat un mort (sec. al 4-lea),

Sfântul Cuvios Iacovos Ascetul [Ἰάκωβος ὁ Ἀσκητὴς], cel din Palestina, care a adormit în pace,

Sfintele două Mucenice, care erau mamă și fiică și care au fost martirizate cu sabia cu două tăișuri,

Sfânta Mucenică Haris [Χάρις], cea martirizată prin tăierea picioarelor sale,

Sfântul Mucenic György, cel născut în Ungaria [Οὐγγαρία] și care a trăit în cetatea Rostov, în Rusia, cel martirizat prin tăierea capului, el fiind fratele Sfântului Efrem, Făcătorul de minuni, cel de la Novîi Torg [Новый Торг] († 1015),

Sfântul Cuvios Efrem Făcătorul de minuni, întemeietorul și Starețul Mănăstirii Sfinții Boris și Gleb [Борисъ и Глѣбъ] de la Novîi Torg, fratele Sfântului Mucenic György și al Sfântului Cuvios Mózes Ungarul (26 iulie), cel născut în Ungaria și care a venit împreună cu frații săi în Rusia, a găsit capul Sfântului Mucenic György, al fratelui său, și l-a luat cu sine la Mănăstire, iar Sfintele sale Moaște au fost descoperite în 1572 († 1053),

Sfântul Efrem [Ефрем] al II-lea, Mitropolitul Kievului și al Întregii Rusii și Episcopul de Pereiaslav [Перея́слав], în Ucraina, cel care a fost mai întâi trezorierul și administratorul curții lui Iziaslav I Iaroslavici [Изѧславь Ӕрославичь], Marele Prinț al Kievului, a fost tuns Monah de Sfântul Nikon Cronicarul (23 martie), merge la Constantinopol și se nevoiește într-o Mănăstire de acolo, copie regulile monahale studite și le aduce la Kiev, e hirotonit Episcop în 1072, a fost înmormântat la Lavra Peșterilor din Kiev († 1098)

Sfântul Cuvios Feodosii [Феодосий] Făcătorul de minuni, cel care a întemeiat Mănăstirea de la Totma [То́тьма], din Rusia, s-a născut la Vologda, s-a căsătorit datorită părinților săi și a avut o fiică, pe Marina [Марина], după moartea părinților și a soției sale, el a lăsat-o pe Marina în grija rudelor sale, cu toată averea, și s-a făcut Monah, în 1554 a ridicat Mănăstirea de la Totma, avea o mare bibliotecă teologică, pe sub haine purta lanțuri de fier și o cămașă de păr, iar în cap o acoperitoare de fier, pe care le-a ascuns până la sfârșitul vieții sale, a trăit 15 ani la Totma și și-a cunoscut mai înainte adormirea sa, a scris un testament duhovnicesc înainte de a adormi în pace, pe 2 septembrie 1796 au fost descoperite Sfintele sale Moaște și a fost canonizat pe 28 ianuarie 1798, din 1994 Sfintele sale Moaște sunt la Totma († 28 ianuarie 1568),

Sfântul Isaac Sirosul [Ἰσαὰκ ὁ Σύρος]/ Sirul, Episcopul de Ninevi [Ἐπίσκοπος Νινευΐ], Teologul Bisericii și Văzătorul de Dumnezeu, cel care a renunțat la Episcopat după 5 luni și s-a nevoit în pustie, apoi într-o Mănăstire (sec. al 6-lea),

Sfântul Mucenic Flavianus, Subprefectul Romei, cel care a fost martirizat în Civitavecchia, în Italia, în timpul lui Diocletianus († c. 304),

Sfântul Valerius, Episcopul de Saragossa, în Spania († 315),

Sfânta Sihastră Fecioară Kinnera, cea care s-a nevoit în insula Inniscathy, în Bantry Bay, în Irlanda și care a adormit în pace după ce a fost împărtășită de Sfântul Senán mac Geirrcinn, Apostol Irlandei, fiind înmormântată pe insula St Senan († c. 530),

Sfântul Cuvios Iohannes, cel de la Mănăstirea din Reomay, s-a născut la Dijon, în Franța și care s-a nevoit sihăstrește la Reomay, când s-au adunat mai mulți ucenici în jurul său, el a fugit de ei, ducându-se și făcându-se Monah la Lérins, după o vreme se întoarce la Reomay, construind acolo o Mănăstire, și trăind după regula Sfântului Macarios cel Mare pe care o învățase la Lérins († 544),

Sfintele Mucenice Brigid și Maura, cele de neam scoțian, care au fost martirizate în Picardia, în Franța, în timpul unui pelerinaj la Roma,

Sfântul Cuvios Antimus, printre cei dintâi Stareți ai Mănăstirii de la Brantôme, din Franța (sec. al 8-lea),

Sfântul Glastianus, Sfântul ocrotitor al satului Kinglassie, din centrul orașului Fife, din Scoția, care a făcut pace între picți și scoțieni († 830),

Sfântul Odo I, Episcopul de Beauvais, în Franța  cel născut lângă Beauvais, a renunțat la cariera militară și s-a făcut Monah la Corbie, mai apoi a fost Stareț al Mănăstirii Corbie, a fost hirotonit Episcop în 861 († 880),

Sfântul Teodor Mărturisitorul și Preotul (1933),

Sfântul Arsenii Stadnițkii [Арсений Стадницкий] Mărturisitorul, Mitropolitul de Tașkent și Turkestan, cel născut pe 22 ianuarie 1862 la Komarovo [Комарово], în Hotin, în Basarabia, a absolvit Școala Teologică din Edineț în 1874, iar Seminarul Teologic din Chișinău în 1880, între septembrie 1880-iunie 1881 a fost Profesor de Geografie, Canto bisericesc și Caligrafie la Școala Teologică Edineț, a studiat la Academia Teologică din Kiev, terminând-o în 1885, în același an a vizitat Muntele Athos și a scris un jurnal despre pelerinaj, în 1895 își dă Masterul în Teologie cu tema: „Gavriil Bănulescu-Bodoni, Exarh al Moldovlahiei (1808-1812) și Mitropolit al Chișinăului (1813-1821)”, pentru a scris teza despre Bodoni a fost în 1888 în Austro-Ungaria și în 1890 în România, a predat Greacă veche, Muzică bisericească și Dogmatică la Seminarul din Chișinău, redactor la „Gazeta Eparhială Chișinău”, pe 12 decembrie 1895 a fost numit inspector al Seminarului Teologic Novgorod, pe 30 decembrie 1895 devine Monah, pe 31 decembrie 1895 e hirotonit Ierodiacon, pe 1 ianuarie 1896 e hirotonit Ieromonah, în octombrie 1896 e hirotesit Arhimandrit, pe 28 februarie 1899 e hirotonit Episcop, merge în pelerinaj în Palestina și în Orientul Mijlociu și scoate o carte despre pelerinajul său, creează o școală de muzică psaltică și un muzeu bisericesc, ajunge Doctor în Teologie în 1904, cu teza: „Cercetare și monografie despre istoria Bisericii moldovenești”, pentru teza sa doctorală a primit de la Regele României medalia Bene Merenti, gradul 1, pe 31 ianuarie 1907 ajunge Arhiepiscop, un bun organizator, pe 29 noiembrie 1917 ajunge Mitropolit, avea o voce bună și era un predicator minunat, a fost arestat în noiembrie 1919 la Moscova, apoi la Novgorod în 1920, după care a fost judecat și condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare și la exil în provincia Arhanghelsk, dar i s-a anulat hotărârea, avea o minte profundă, o educație excelentă, o voință puternică, era onest și sincer, un caracter foarte ferm, decisiv, neclintit, fiind strict față de subordonați și de sine, a fost arestat și adus în judecată împreună cu Patriarhul Tihon, a fost închis de mai multe ori până la 10 ianuarie 1924, între 1925-1926 a fost în exil la Poltoratsk (Așgabat), iar între 1926-1936 la Tașkent, din 11 august 1933 este Mitropolitul de Tașkent și Turkestan, iar pentru că Bisericile erau închise, el slujea în aer liber, lângă Capela cimitirului unde era Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor întristați”, veneau până la 20.000 de credincioși la aceste Dumnezeiești Liturghii ale sale slujite în cimitir, chiar dacă uneori ploua, iar alteori era ger mare, a fost înmormântat în cimitirul Botkin din Tașkent († 28 ianuarie 1936, la vârsta de 74 de ani),

Sfântul Sfințit Mucenic Ignatii Sadvoskii [Игнатий Садковский], Episcopul de Skopin [Скопин], cel care s-a născut la Moscova în 21 octombrie 1887, născut în familie de Protoiereu, a avut 6 frați, evlavios încă din copilărie, a terminat Seminarul la Moscova în 1907, în 1910 a devenit Monah, în 1911 e hirotonit Ierodiacon și Ieromonah, în 1911 termină Academia de Teologie din Moscova cu licența: „PS Ignatii Briancianinov [Игнатий Брянчанинов] și viziunea sa ascetică asupra lumii”, din 7 august 1911 este Profesor al Seminarului Teologic din Tomsk, din 25 octombrie 1911 este asistent bibliotecar al Academiei Teologice din Moscova, își continuă studiile despre Sfântul Ignatii Briancianinov, în 5 aprilie 1920 e hirotonit Episcop, e arestat în 17 ianuarie 1923, a fost condamnat la 3 ani în lagăre de muncă forțată: închisoarea orașului Beliov, apoi în închisoarea Tula și închisoarea Taganskaia din Moscova, la 14 septembrie 1923, împreună cu fratele său, a fost trimis în tabăra specială Solovetski, în 1926 se îmbolnăvește grav de tuberculoză, trăiește mai multe arestări și eliberări, pe 20 februarie 1936 e arestat din nou și condamnat la cinci ani de exil, locuiește în Kegoostrov, în regiunea Arhanghelsk, în timp ce era în exil a fost arestat din nou și e condamnat la 10 ani de închisoare și trimis la Kuloilag, unde a adormit, fiind înmormântat într-un mormânt necunoscut de pe teritoriul Kuloilag, din regiunea Arhanghelsk, cel care a fost canonizat în 2002 († 27 ianuarie 1938, la vârsta de 50 de ani),

Sfântul Cuvios Mucenic Vladimir Pișulin [Владимир Пищулин], Ieromonahul, cel născut la Kostroma în 6 iulie 1889 într-o familie nobilă, a făcut gimnaziul la Vitebsk, a terminat în 1914 Facultatea de Istorie și Filologie a Universității din Sankt Peterburg, a predat Istorie la gimnaziu și Psihologie la Universitatea Populară, e hirotonit Diacon pe 24 decembrie 1919, iar pe 1 ianuarie 1920 Preot, e arestat ca renovaționist pe 31 mai 1922 și exilat la Orenburg, în 1924 se întoarce la Leningrad, pe 9 decembrie 1924 e tuns de renovaționiști ca riasofor, apoi e făcut arhimandrit, din 8 martie 1925 e făcut de ei episcop de Oxtenskii [Охтенский], ca vicar al mitropoliei de Leningrad, a participat la Consiliul Renovaționist din 1925, a predat Teologie Dogmatică la Institutul Teologic din Leningrad, în noiembrie 1925 a fost numit episcop renovaționist de Pskov, dar a refuzat numirea și s-a retras, în 14 august 1926 se împacă cu Biserica la Leningrad și e acceptat ca Ieromonah, pe 7 aprilie 1928 a fost arestat, în octombrie 1928 a fost condamnat la închisoare în lagărul special Solovetski, apoi a fost exilat în Kazahstan timp de trei ani, o vreme a trăit în orașul Melekess, în 1934 s-a mutat la Simferopol, în 1935-1937 a lucrat în biblioteca Institutului Pedagogic, apoi a fost concediat, câștigându-și existența predând limbi străine, e arestat la 5 iulie 1937 datorită denunțului uneia dintre rudele sale, pe 10 decembrie 1937 UNKVDul din Crimeea l-a condamnat la împușcare, fiind martirizat prin împușcare, canonizat în 1997 de Biserica din Ucraina și în anul 2000 de Biserica din Rusia († 28 ianuarie 1938, la vârsta de 48 de ani),

Sfântul Cuvios Mucenic Varfolomei Ratnîh [Варфоломей Ратных], Ieromonahul, cel martirizat la Feodosia, în Crimeea, s-a născut în 1894 în satul Matrenki [Матренки], provincia Kiev, într-o familie de țărani, după ce a absolvit școala eparhială a intrat novice într-o Mănăstire din Kiev în 1913, în 1915 a fost înrolat în armată și a luptat pe frontul românesc până în 1918, a devenit Monah, apoi Ieromonah, în 1936 a fost arestat, anchetat o perioadă, apoi eliberat, se mută în orașul Feodosia, trăind în casa unei rude îndepărtate, aici a trăit izolat, comunicând numai cu fiii săi duhovnicești, în 13 iulie 1937 e arestat de NKVD, e anchetat, e condamnat la moarte în 10 decembrie 1937, a fost martirizat prin împușcare și îngropat într-o groapă comună necunoscută († 28 ianuarie 1938),

Sfânta Mucenică Fecioară Olga († 1938),

Sfântul Cuvios Mărturisitor Leoncjusz Stasiewicz, cel pomenit și ieri († 27 ianuarie 1972),

Născătoarea de Dumnezeu la sinaxa de azi a Sfintei sale Icoane de la Mănăstirea Sumorin [Суморин] din Totma (sec. al 16-lea).