Sinaxa Sfinților din 3 februarie 2021

Pe 3 februarie 2021, în praznicul Întâmpinării Domnului, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Simeon cel Drept, Primitorul de Dumnezeu [ὁ Θεοδόχος], cel care L-a întâmpinat pe Domnul în Templul din Ierusalim și L-a primit în brațele sale și care a adormit la vârsta de 360 de ani,

Sfânta Profetesă Anna [Ἡ Προφήτιδα Ἄννα], fiica lui Fanuil [Φανουήλ], care L-a întâmpinat pe Domnul în Templu,

Sfântul Profet Azarias [Ἀζαρίας], al cărui nume înseamnă „pe care îl ajută Dumnezeu”, cel care era fiul lui Odid [υἱὸς Ωδηδ] [II Cron. 15, 1, LXX] și care a trăit în timpul Împăratului Asa [Ἀσά],

Sfinții Mucenici Adrianos și Evvulos [Ἀδριανὸς καὶ Εὔβουλος], cei martirizați în Chesaria Cappadociei și care veniseră din Batanaea, martirizați de guvernatorul Firmilianos: Sfântul Adrianos fiind martirizat cu sabia pe 5 martie, Sfântul Evvulos pe 7 martie († c. 308-309),

Sfântul Mucenic Vlasios [Βλάσιος] Văcarul [ὁ Βουκόλος], cel din Chesaria Cappadociei, care s-a predat chinuitorilor în timpul persecuției și a fost chinuit îndelung, soldații păgâni au crezut în Hristos datorită mărturiei sale, iar el a adormit în pace, iar din toiagul său a răsărit un copac mare, care a acoperit Biserica ridicată deasupra Sfintelor sale Moaște (sec. al 3-lea),

Sfinții Mucenici Pavlos și Simon [Παῦλος καὶ Σίμων], cei martirizați cu sabia cu două tăișuri,

Sfântul Mucenic Celerinus Diaconul, cel născut în Africa de Nord, în timpul unei călătorii la Roma a suferit în timpul persecuției lui Decius, a fost ținut în lanțuri, în închisoare, timp de 19 zile și L-a mărturisit pe Hristos, după eliberare s-a întors în Africa și a fost hirotonit Diacon de Sfântul Cyprianus al Cartaginei († c. 250),

Sfântul Cuvios Clavdios [Κλαύδιος], cel care a adormit în pace,

Sfântul Laurentius, al doilea Arhiepiscop de Canterbury, în Anglia, între 604-619, trimis de la Roma în 595, ca Monah, pentru convertirea anglo-saxonilor, a ajuns la Thanet, împreună cu Sfântul Augustinus, în 597, a adus de la Roma Libellus responsionum, i-a urmat pe tron Sfântului Augustinus de Canterbury, Apostolul Angliei, în 613 sfințește Biserica Sfinții Petrus și Paulus din Canterbury, acolo va fi și înmormântat, în 1091 Sfintele sale Moaște sunt mutate în Biserica Sfântul Augustinus, iar Viața sa a fost scrisă de Goscelinus († 2 februarie 619),

Sfântul Ansgarius, Arhiepiscopul de Hamburg și Bremen în Regatul Francilor de Răsărit, Luminătorul Danemarcei și al Suediei, Apostolul Nordului, cel care s-a născut pe 8 septembrie 801, lângă Amiens, dintr-o familie nobilă de franci, rămas orfan de mamă e crescut în Mănăstirea Corbie și educat într-o Mănăstire din Picardia, a văzut-o pe mama sa, în vedenie, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, în 822 a întemeiat Mănăstirea Corbie din Westfalia, din Germania de azi, în noiembrie 831 e hirotonit Arhiepiscop și slujește 13 ani ca Arhiepiscop, a primit palliumul de la Patriarhul Romei, a întemeiat o Mănăstire și o școală la Hamburg, purta o cămașă aspră de păr, mânca numai pâine și apă, era foarte milostiv față de săraci, cel care a adormit în pace și a fost înmormântat la Bremen, Viața sa a fost scrisă de Sfântul Rimbertus, Arhiepiscopul de Hamburg și Bremen (4 februarie), ucenicul și urmașul său pe tron († 3 februarie 865, la vârsta de 63 de ani),

Sfântul Roman Vladimirovici [Рома́н Влади́мирович] Făcătorul de minuni, Principele de Uglich [Углич], în Rusia, între 1261-1285, cel care a construit spitale și Mănăstiri, iar spitalele erau ținute pe cheltuiala sa, a construit 15 Biserici, un conducător înțelept, iubea să vorbească cu oameni inteligenți și experimentați, era un ascet plin de evlavie, prin rugăciunile sale și-a salvat stăpânirea de invazia tătarilor, era blând și milostiv, soția sa, Alexandra, a adormit mai înainte de el și nu au avut copii, când și-a simțit moartea, el i-a chemat pe boieri și pe clerici la palat și i-a învățat să trăiască în pace, dragoste și armonie, Sfintele sale Moaște au fost descoperite în 1486 († 3 februarie 1285),

Sfântul Iacov [Јаков] I, Mitropolitul de Peci și Arhiepiscopul Serbiei între 1286-1292, cel care a zidit și a restaurat Biserici, a mutat scaunul mitropolitan de la Jicia [Жича] la Peci [Пећ], a avut o dragoste aparte pentru Mănăstirea Studenița [Студеница], căreia i-a dăruit cărți liturgice și lucruri bisericești, s-a îngrijit în mod special de asceții sârbi, era plin de curăție și de dragoste, blând, smerit și milostiv († 1292),

Sfântul Simeon [Симеон], al 7-lea Episcop de  Poloțk [Полоцк] (până în 1271) și primul Episcop de Tver [Тверь] (primul oraș e în Belarus, al doilea în Rusia de azi), care se trăgea din neamul prinților de Poloțk, un om bun cu cei minimalizați și lipsiți, având grijă de rânduielile preoțești și de cele monahale, un apărător plin de râvnă al adevărului, foarte cunoscător al Scripturii, dar și al medicinei, un om învățat și plin de virtuți dumnezeiești, s-a îngrijit mult de cei nevoiași, de văduve și de orfani, și care a adormit în pace, fiind canonizat pe 3 februarie 2016 († 3 februarie 1289),

Sfântul Cuvios Savvas cel Duhovnicesc [Σάββας ὁ Πνευματικὸς], cel care s-a nevoit în Mănăstirea Sfântul Ioannis Botezătorul din insula Ioannina și care a adormit în pace († 9 aprilie 1505),

Sfinții Mucenici Stamatios și Ioannis [Σταμάτιος καὶ Ἰωάννης], cei împreună frați de sânge, dimpreună martirizați cu Sfântul Mucenic Nicolaos [Νικόλαος] la Spețes [Σπέτσες], în insula Hios, Sfântul Stamatios având vârsta de 18 ani, iar Sfântul Ioannis de 22 de ani, pe când Sfântul Nicolaos era un bătrân căpitan de navă [πλοίαρχος] († 1822),

Sfântul Cuvios Pavel [Павел], cel din Mănăstirea Simonov [Симонов], din Rusia, Schimonahul, ucenicul Sfântului Paisii Velicikovskii († 1825),

Sfântul Cuvios Isidor [Исидор], Ieromonahul, cel din Schitul Ghefsimania [Гефсима́ния] din Moscova, numele de Botez: Ioann, despre care Sfântul Serafim din Sarov a profețit că va fi un mare ascet în timp ce el era în pântecele maicii sale, unul dintre ucenicii săi a fost Sfântul Mucenic Pavel Alexandrovici Florenskii [Павел Александрович Флоренский], cel care a adormit în pace († 1908),

Sfântul Nikolai Dimitrievici Kasatkin  [Николай Дмитриевич Касаткин], cel Întocmai cu Apostolii, Arhiepiscopul Japoniei, care s-a născut la Smolensk, numele de Botez: Ivan [Иван], tatăl său era Diacon, mama sa a adormit pe când el avea 5 ani, în 1857 a intrat la Academia Teologică din Sankt Peterburg, pe 24 iunie 1860 a devenit Monah, pe 29 iulie 1860 e hirotonit Diacon, pe 30 iulie 1860 e hirotonit Preot, a mers voluntar în Japonia, a învățat limba japoneză în scurt timp, a convertit trei japonezi, dintre care unul, un fost samurai și preot șintoist pe nume Sawabe Takuma, care venise inițial la el acasă pentru a-l ucide, după convertirea sa, Sawabe a devenit unul dintre primii Preoți ortodocși japonezi, în 1870 a fost făcut Arhimandrit și s-a mutat cu totul la Tokio, pe 30 martie 1880 a fost hirotonit Episcop de Revel, astăzi Tallinn, în Estonia, a condus Slujba de sfințire a Catedralei Învierea Domnului din Tokyo în 1891, pe 6 aprilie 1907, Biserica Ortodoxă Rusă îl ridică în demnitatea de Arhiepiscop al Întregii Japonii, traduce toate cărțile de slujbă și o mare parte din Scriptură împreună cu cărturarul ortodox japonez Nakai Tsugumaro, s-a îngrijit de introducerea cântării bisericești în Japonia, a înființat un seminar teologic, școli primare pentru băieți și fete, o bibliotecă, un adăpost și alte instituții ale Bisericii, a ținut un jurnal personal și acesta a fost publicat în 5 volume în 2004 la Sankt Peterburg, Nakamura a tradus jurnalul său în japoneză și l-a comentat, publicându-l în 2007, în 1869 a publicat cartea sa despre budism, este primul Sfânt al Bisericii Ortodoxe Japoneze, adormind la Tokio, în Imperiul Japoniei, a fost înmormântat în cimitirul metropolitan Yanaka din Tokyo, lângă Ueno, cel canonizat în 1970 († 3 februarie 1912, la vârsta de 75 de ani),

Sfinții Mucenici Papias, Diodoros și Claudianios, cei martirizați în Perghi [Πέργη], astăzi în Turcia, cei pomeniți și pe 25 octombrie († 250),

Sfântul Mucenic Pavlos Sirianul († 284-305),

Sfinții Mucenici Laurentinus și Ignatius, împreună cu Sfânta Mucenică Celerina, cei martirizați în Africa de Nord (sec. al 3-lea): Sfântul Ignatius era unchiul Sfântului Laurentinus, pe când Sfânta Celerina era bunica sa, pe care îi laudă Sfântul Cyprianus al Cartaginei,

Sfinții Mucenici Felix, Symphronius și Hippolytus, împreună cu cei martirizați împreună cu ei în Nordul Africii,

Sfinții Tigides (sec. al 4-lea) și Remedius († 419), Episcopii de Gap, în provincia Marsilia, în Franța,

Sfânta Mucenică Fecioară Ia din Cornwall, cea născută în Irlanda și care a trecut marea Irlandei pe o frunză, propovăduind dreapta credință în Anglia, sora Sfântului Erc, Episcopul de Slane și care a fost martirizată la gura râului Hayle din Anglia, fiind îngropată la St Ives, în Cornwall († 450),

Sfinții Lupicinus și Felix, Episcopii de Lyons, în Franța (sec. al 5-lea),

Sfântul Laurentius Luminătorul, Episcopul de Spoleto, în Italia, pentru 20 de ani, care era sirian de neam, a întemeiat Mănăstirea de la Farfa, din centrul Italiei, era cunoscut ca un om făcător de pace și se numește Luminătorul, pentru că avea darul de a-i vindeca pe oameni de orbirea fizică, dar și de cea sufletească († 576),

Sfântul Philippus, Episcopul de Vienne, în Franța († c. 578),

Sfânta Cuvioasă Fecioară Caoilfionn, cea din Irlanda (sec. al 6-lea),

Sfântul Cuvios Hadelinus din Dinant, cel care a întemeiat Mănăstirea de la Chelles, din Belgia, s-a născut în Gasconia pe la 690, în Franța, i-a urmat Sfântului Ierarh Remaclus la Solignac (Franța), Maastricht (Olanda) și Stavelot (Belgia), a trăit sihăstrește lângă Dinant, în Belgia, pe fluviul Meuse, iar Sfintele sale Moaște sunt în orașul Visé din Belgia († 690),

Sfânta Cuvioasă Werburga din Chester, Anglia, Stareța, fiica Sfintei Starețe Eormenhild, fosta Regină și a Regelui Wulfhere de Mercia, cea născută la Stone,  astăzi Staffordshire, s-a făcut Monahie la Mănăstirea Ely, cea care a adormit la Trentham, în Anglia, în 708, fratele ei, Coenred, Regele Merciei, a descoperit nestricate Sfintele ei Moaște și acestea au fost mutate mai apoi la Chester, însă din cele urmă s-au pierdut († 3 februarie 699),

Sfânta Cuvioasă Berlinda din Meerbeke, nepoata Sfântului Amandus, Episcopul de Tongeren-Maastricht, s-a făcut Monahie la Mănăstirea din Moorsel, lângă Alost, în Belgia, iar mai apoi s-a nevoit sihăstrește în Meerbeke, în Belgia († 702),

Sfânta Cuvioasă Werburgh din Bardney, fosta Regină, soția Regelui Ceolred al Merciei, cea care s-a făcut Monahie la Mănăstirea de la Bardney din Anglia atunci când a rămas văduvă, unde mai apoi a devenit Stareță († c. 785),

Sfântul Cuvios Deodatus, cel care s-a nevoit în Mănăstirea de la Lagny, din Franța (sec. al 8-la),

Sfântul Anatolius, Episcopul din Scoția, care a venit la Roma într-un pelerinaj și a trăit sihăstrește la Salins, astăzi Salins-les-Bains, în Jura, în Franța (sec. al 9-lea),

Sfântul Sfințit Mucenic Liafdag, Episcopul de Jutland, în Danemarca, cel care a fost martirizat de păgâni († c. 980),

Sfântul Cuvios Oliverius, cel care s-a nevoit ca Monah în Mănăstirea Santa Maria di Portonuovo din Ancona, în Italia († c. 1050),

Sfântul Sviatoslav al III-lea Vsevolodovici [Святослав III Всеволодович], Prințul Novgorodului și Marele Prinț de Vladimir și Suzdal, cel îngropat la Iuriev-Polski († 3 februarie 1253), pomenit astăzi împreună cu fiul său, cu Sfântul Dimitrii,

Sfântul Ignatios Gozadinos, cel de la Mariipol [Маріу́поль], din Crimeea, Mitropolitul de Gotska și Kafska [Готська і Кафська], în Ucraina de azi, cel născut în 1715 într-o familie nobilă din Grecia, numele său de Botez: Iacovos, devine Monah la Vatopediu, în Atos, adoarme după o boală de două săptămâni, Sfintele sale Moaște au ars într-un incendiu, fiind canonizat în 11 iunie 1997 († 1786),

Sfântul Cuvios Mucenic Vladimir Zagreba [Владимир Загреба], Ieromonahul de la Mănăstirea Borisoglebsk [Борисогле́бск] din Novotorjsk [Новоторжск] din Rusia, cel care s-a născut în 1870 în localitatea Kuteinikovo [Кутейниково] într-o familie evlavioasă de țărani, numele de Botez: Vasilii [Василий], s-a făcut Monah în 1888, în 1914 a fost hirotonit Ieromonah, în 6 iunie 1931 a fost arestat și închis la Tver, la anchetă a mărturisit că s-a făcut Monah la vârsta de 18 ani, e condamnat la 3 ani de exil și trimis cu escortă în Kazahstan, unde a rămas până în 1934, a fost arestat din nou pe 8 februarie 1938 și a fost închis în orașul Kașin, a fost condamnat la moartea prin împușcare pe 30 ianuarie 1938, fiind martirizat și îngropat într-un mormânt necunoscut († 3 februarie 1938),

Sfântul Mucenic Vasilii Zalesskii [Василий Залесский] Protoiereul, din Astrahan [Астрахань], din Rusia, cel care s-a născut pe 4 februarie 1887 în satul Fedorovskom, pe 29 august 1908 e hirotonit Diacon, pe 5 octombrie 1916 e hirotonit Preot, pe 15 iulie 1927 e arestat, pe 20 iunie 1930 e condamnat la 8 ani de închisoare, a fost trimis să construiască Canalul Marea Albă-Marea Baltică, face un curs de 7 luni de contabilitate și lucrează ca și contabil, pe 2 februarie 1938 a fost condamnat la moarte de NKVD în regiunea Stalingrad, e martirizat și îmgropat într-un mormânt comun necunoscut, cel care a fost canonizat pe 20 aprilie 2005 († 3 februarie 1938),

Sfântul Mucenic Adrian Alexandrovici Troițkii [Адриан Александрович Троицкий] Protoiereul, din Kazan [Казань], din Rusia, cel care s-a născut pe 12 iunie 1872 în familia unui Diacon, în 1897 a fost înrolat în armată, în 1903 a fost hirotonit Diacon, în 1910 Preot, în 1935 e hirotesit Protoiereu, e arestat în 28 decembrie 1937, a fost martirizat prin împușcare la ora 21 și îngropat într-un mormânt necunoscut, fiind canonizat pe 19 septembrie 2002 († 3 februarie 1938),

Sfinții Mucenici Ioann Tomilov [Иоанн Томилов] și Timofei Izotov [Тимофей Изотов] Preoții († 2 februarie 1938):

Sfântul Mucenic Ioann Tomilov Preotul s-a născut în 18 februarie 1878 în satul Eski, în familie de Preot, a făcut Seminarul la Tver, în 1904 e hirotonit Preot în locul tatălui său, a fost martirizat prin împușcare și îngropat într-un mormânt necunoscut († 2 februarie 1938),

Sfântul Mucenic Timofei Izotov Preotul s-a născut în 1875 în orașul Simferopol, în familia unui grădinar, în 1912 a fost hirotonit Diacon, în 1928 a fost hirotonit Preot, a fost martirizat prin împușcare în orașul Simferopol și îngropat într-un mormânt comun necunoscut († 2 februarie 1938),

Sfântul Mucenic Mihail Agaev [Михаил Агаев], cel care s-a născut pe 13 octombrie 1875 în satul Drezna, tatăl său avea o ceainărie, e arestat pe 29 septembrie 1937, pe 17 noiembrie 1937, NKVD îl condamnă la 10 ani de muncă forțată, e trimis la Taișetlag [Тайшетлаг], adoarme acolo și e îngropat într-un mormânt necunoscut († 2 februarie 1938).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *