Sinaxa Sfinților din 5 februarie 2021

Pe 5 februarie 2021, în praznicul Întâmpinării Domnului, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfânta Mucenică Fecioară Agatha, Făcătoarea de minuni, cea frumoasă, născută în Catania, în Sicilia, dintr-o familie bogată, și care a fost martirizată la vârsta de 15 ani în timpul Împăratului Decius și a lui Quintianus, Prefectului orașului Catania, chinuită îndelung, i s-au tăiat sânii și a fost vindecată de Sfântul Apostol Petros, un puternic cutremur de pământ a oprit chinuirea sa și care a adormit în închisoare în timp ce se ruga († 5 februarie 251),

Sfântul Cuvios Teodosios [Θεοδόσιος], cel născut în Antiohia Siriei și care a adormit în pace († c. 421),

Sfântul Polievctos [Πολύευκτος], Patriarhul Constantinopolului între 956 și 16 ianuarie 970, cel născut la Constantinopol, s-a făcut Monah de tânăr și a fost făcut Patriarh din treapta de Monah, pentru marea sa minte, pentru râvna sa pentru credință și pentru puterea predicării sale a fost numit al doilea Hrisostomos, a botezat-o pe Sfânta Elena [Елена], cea Întocmai cu Apostolii, fosta Olga [Ольга], Marea Prințesă a Kievului, și a profețit despre importanța vieții sale pentru Rusia, cel care a adormit în pace († 5 februarie 970),

Sfântul Cuvios Savvas cel Nou, cel din Sicilia, Starețul, cel care a adormit în pace († 995),

Sfântul Feodosii [Феодо́сий] Făcătorul de minuni, Arhiepiscopul Cernigovului, cel născut pe la 1630 în Ucraina într-o familie de Preot, era blând și ascultător, a fost educat la Kiev, s-a făcut Monah la Lavra Peșterilor din Kiev, a restaurat Mănăstirea de la Kiev-Vidubițkii distrusă de uniați și pe cea de la Cernigov pustiită de romano-catolici, în 1688 e făcut Arhimandrit, pe 11 septembrie 1692 a fost hirotonit Arhiepiscopul Cernigovului, era strict și cu discernământ în alegerea candidaților pentru funcții preoțești, i-a sprijinit pe Monahii cărturari, era plin de milă și de liniște, ajutându-i pe toți indiferent de ce credință erau, și-a simțit clipa morții și și-a lăsat un înlocuitor, a fost înmormântat în Catedrala de la Cernigov și a fost canonizat pe 9 septembrie 1896 († 5 februarie 1696),

Sfântul Mucenic Antonios Atineos [Ἀντώνιος ὁ Ἀθηναῖος]/ Atenianul, pentru că s-a născut la Atena, cel care de la vârsta de 12 ani a început să lucreze ca să își ajute familia și care a fost martirizat la Constantinopol de către turci prin tăierea capului († 1774),

Născătoarea de Dumnezeu la sinaxele a 3 Sfinte Icoane ale sale: cea de la Elețk-Cernigov [Елецк-Чернигов] (1060), Salvatoarea de la înec (1092) și Căutătoarea celor pierduți (sec. al 17-lea),

Sfânta Mucenică Teodula [Θεοδούλα], cea din Anazarvos [Ἀναζαρβός], în regiunea Cilicia, din Turcia de azi, împreună martirizată cu Sfinții Mucenici Elladios, Macarios, Boethius și Evagrios în timpul Împăraților Diocletianus și Maximianus și a Prefectului Pelagius: Sfânta Teodula, suflând împotriva statuii zeificate a lui Hadrianus, a dărâmat-o, și tot ea a refăcut-o prin rugăciune, atunci când Pelagius a promis că se face creștin, dar Pelagius nu s-a pocăit, Sfântul Mucenic Elladios a fost mai întâi persecutorul ei, care s-a umplut de credință datorită Sfintei Teodula și acesta a fost martirizat prin tăierea capului și Sfintele sale Moaște au fost aruncate în mare, pe când Sfinții Mucenici Macarios, Boethius și Evagrios au crezut în Domnul datorită minunilor săvârșite de Sfânta Teodula și au fost martirizați împreună cu ea prin aruncarea lor într-un cuptor aprins († 304),

Sfântul Agricola, al 11-lea Episcop de Tongres, în Belgia († 420),

Sfântul Avitus Mărturisitorul, Episcopul de Vienne, în Franța, cel care a luptat împotriva ereziei ariene, s-a născut pe la 450 în Auvergne, în Franța, tatăl său a fost Sfântul Hesychius I, Episcopul de Vienne (12 noiembrie) și a fost fratele mai mare al Sfântului Apollinaris, Episcopul de Valence, în Franța, și al Sfintei Cuvioase Fuscinula, a fost botezat de Sfântul Mamertus, Episcopul de Vienne, pe la 490 a fost hirotonit Episcop de Vienne, l-a convertit la dreaptă credință pe Sfântul Sigismundus, Regele Burgundiei (1 mai), Sfântul Hormisdas, Patriarhul Romei, îl face vicar apostolic al Galiei, a fost înmormântat în Mănăstirea Sfinții Petrus și Paulus din Vienne, a fost un poet excelent de limbă latină, rămânându-ne de la el Poematum de Mosaicae historiae gestis în 5 cărți, De consolatori castitatis laude și 96 de scrisori, un maestru al artei retorice, s-au pierdut omiliile sale în mare parte, scrisorile și fragmentele sale de proză s-au publicat la Liverpool în 2002, iar poemele sale în 1997, ambele în limba engleză († 5 februarie 520),

Sfântul Ingenuinus Mărturisitorul, Făcătorul de minuni, Episcopul de Sabiona, în Italia, între 577-605, cel de neam roman, a participat la Sinodul de la Marano la Aquileia, a fost îngropat la Säben, pe la 990 Sfintele sale Moaște au fost aduse în Catedrala din Brixen († c. 605), împreună pomenit cu Sfântul Albinus Făcătorul de minuni, Episcopul de Brixen, astăzi Bressanone, în nordul Italiei, cel care s-a născut într-o familie nobilă, a fost hirotonit Episcop în 975, fiind fiul Sfintei Agatha Hildegard din Carinthia, pomenită tot azi († 5 februarie 1005),

Sfântul Cuvios Bertulfus, Ieromonahul, cel care s-a născut în Pannonia, s-a convertit la dreapta credință în Artois, în Franța, a fost administratorul contelui Lambertus, de la care a primit moșia Renty și acolo a întemeiat Mănăstirea de la Renty, din Franța, făcându-se Monah după moartea binefăcătorului său, a adormit în Artois, fiind Sfântul care ne apără pe vreme de furtună († 705),

Sfântul Mucenic Indractus Diaconul, Făcătorul de minuni, cel născut în Irlanda și fiu de Rege, care la întoarcerea sa dintr-un pelerinaj la Roma a fost martirizat de păgâni împreună cu sora sa, cu Sfânta Mucenică Dominica, lângă Glastonbury, în Anglia, crezând că au aur, Sfintele lor Moaște s-au păstrat aici, Passio Sancti Indracti e din sec. al 12-lea, la baza căreia a stat o Viață mai veche în limba engleză († c. 710),

Sfântul Modestus, Episcopul de Carinthia, în Austria, și Apostolul de Carinthia (carantanienii sunt strămoșii slovenilor de azi), cel care era de neam irlandez și s-a născut pe la 720, a fost ucenicul Sfântului Vergilius, Episcopul de Salzburg și Apostolul de Carinthia (27 noiembrie), s-a făcut Monah la Salzburg, în Austria, a fost hirotonit Horepiscop de Sfântul Vergilius, a zidit 3 Biserici, l-a botezat pe Sfântul Domitianus, Episcopul de Tongeren, din Belgia († c. 722),

Sfântul Sihastru Vodoaldus, cel născut în Irlanda, care a venit în Franța, nevoindu-se sihăstrește lângă Soissons, unde a și adormit († c. 725),

Sfânta Cuvioasă Fecioară Adelheidis, Făcătoarea de minuni, Stareța de la Mănăstirea de la Vilich, de lângă Bonn, și a Mănăstirii din Kapitol, în Köln, în Germania, care au fost întemeiate de tatăl ei, s-a născut pe la anul 970, părinții ei erau de neam german cu descendență regală, a fost educată la Mănăstirea Sfânta Ursula din Köln, s-a nevoit după regula Sfântului Benedictus, a adormit din cauza unei dureri în gât și a fost înmormântată la Vilich, Vita Adelheidis Virginis a fost scrisă în 1057 de către Bertha pe baza mărturiilor contemporane, pe 8 septembrie 2008 a fost proclamată Ocrotitoarea orașului Bonn († 5 februarie 1015),

Sfânta Agatha Hildegard din Carinthia, soția Contelui Paulus de Carinthia, în Austria, pe care l-a convertit la dreapta credință, și mama Sfântului Albinus Făcătorul de minuni, Episcopul de Brixen († 1024),

Sfântul Grigorie Roșca, Mitropolitul Moldovei între 1546-1551, ucenicul Sfântului Daniil Sihastrul și ctitorul Mănăstirii Voroneț, a transformat Mănăstirea Probota în necropolă domnească, a împodobit cu fresce exterioare Bisericile din Moldova, s-a născut pe la 1480, a fost făcut Monah la Voroneț de Sfântul Daniil Sihastrul, în 1523 a devenit Igumenul Probotei pentru 23 de ani, ultimii săi ani de viață și i-a trăit la Voroneț, fiind înmormântat în pridvorul Mănăstirii Voroneț în mormântul pe care și l-a făcut el însuși († 5 februarie 1570, la vârsta de 73 de ani),

Sfânta Mucenică Agafia [Агафья] Preoteasa († 1938), împreună pomenită cu Sfântul Cuvios Mucenic Evghenii [Евгений] Schimonahul († 1939) și cu Sfântul Mucenic Paramon [Парамон] († 1941), cei din Belarus,

Sfânta Mucenică Fecioară Alexandra, împreună cu Sfântul Mucenic Mihail († 1942),

Sfântul Mihailo Iovanovici [Михаило Јовановић], Arhiepiscopul Belgradului și Mitropolitul Serbiei, în timpul căruia s-a dat autocefalia Bisericii Serbiei: pe 20 octombrie 1879, cel născut pe 19 august 1826 la Sokobania [Сокобања] în estul Serbiei, a terminat Seminarul la Belgrad în 1846, a absolvit Academia Teologică de la Kiev, unde și-a făcut și Masterul, s-a făcut Monah la Lavra Peșterilor din Kiev în 29 martie 1853, tot la Kiev a fost hirotonit Ierodiacon pe 12 aprilie 1853 și Ieromonah pe 16 aprilie 1853, a vizitat Moscova, Sankt Peterburgul și Mănăstirea Optina, studiind viața Monahilor ruși, în iunie 1854 se întoarce în Serbia, ajunge Profesor de Seminar, e făcut Arhimandrit la Studenița, pe 14 octombrie 1854 e hirotonit Episcop de Sabacka [Шабачка], pe 25 iulie 1859 ajunge Mitropolitul Belgradului, a modernizat predarea la Seminar, foarte interesat de Teologia Dogmatică și de cea Practică, a scris despre istoria Bisericii Sârbe, a îmbunătățit pregătirea clerului și a promovat Mănăstirile, a fost membru de onoare a două universități din Rusia, a luptat pentru eliberarea africanilor din sclavie, în februarie 1876 a devenit primul președinte al Crucii Roșii din Serbia, a fost destituit din motive politice pe 18 octombrie 1881, pe 11 aprilie 1883 a părăsit Serbia, îndreptându-se spre Istanbul, a fost în Palestina, apoi la Atos, stă la Mănăstirea Hilandariu [Χιλανδαρίου] timp de două luni, a locuit apoi la Varna și Ruse, a fost apoi la Kiev, s-a întors la Mănăstirea Pecerska, pentru 5 ani locuiește la Kiev și Moscova, în primăvara lui 1886 era la Kiev, redevine Mitropolitul Serbiei pe 28 mai 1889, până la adormirea sa, fiind înmormântat în Catedrala din Belgrad († 4 februarie 1898, la vârsta de 71 de ani),

Sfântul Mărturisitor Valeriu Gafencu, cel numit de Părintele Nicolae Steinhardt Sfântul închisorilor, s-a născut în orașul Sîngerei pe 24 ianuarie 1921, între 1932-1940 a studiat la Sîngerei și la Bălți, a făcut Dreptul și Filosofia la Iași, a fost logodit cu Elisabeta Ionescu Miron, pentru că era legionar, a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică și la 1.000 de lei cheltuieli de judecată, în anul 1943 a fost izolat în zarca închisorii Aiud, unde a început să practice rugăciunea inimii, e trimis la Pitești, în 1949 e adus la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna în stare gravă, slăbit, îmbolnăvit de tuberculoză, insuficiență cardiacă și apendicită, se roagă în continuare isihast ajungând la o mare sporire duhovnicească, adoarme de tuberculoză pulmonară în timpul detenției la Penitenciarul-Spital Târgu Ocna, s-a spovedit la Părintele Viorel Todea, și-a cunoscut ziua adormirii și și-a cerut iertare de la toți cei care erau cu el și a adormit în pace, aceștia i-au făcut Slujba de Înmormântare în carceră cu multă evlavie și duioșie și a fost îngropat într-un mormânt comun pe timp de noapte († 18 februarie 1952, la vârsta de 31 de ani),

Sfânta Cuvioasă Agnia [Агния], Stareța de la Mănăstirea din Nijnii Novgorod [Нижний Новгород], din Rusia († 1954).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *