Sinaxa Sfinților din 11 februarie 2021

Pe 11 februarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Sfințit Mucenic Vlasios [Βλάσιος] Făcătorul de minuni, Arhiepiscopul Sevastiei, în sudul Anatoliei, în Turcia de azi, cel ales în unanimite ca Episcop, pentru că îi cunoșteau viața sa sfântă, în timpul persecuțiilor, el i-a vizitat pe Mărturisitorii Domnului și i-a sprijinit pe Mucenicii Săi, s-a ascuns într-o peșteră din muntele Erciyes din Turcia, acolo fiarele sălbatice veneau la rugăciunea sa și el le binecuvânta, vindecând animalele sălbatice prin punerea mâinilor sale peste ele, a fost prins de soldați, i-a vindecat pe oameni, a făcut ca lupul să îi întoarcă unei femei văduve porcul pe care i-l luase, pentru că îi numește demoni pe zei, el este bătut și închis pentru Domnul, a fost chinuit a doua zi, merge pe apă ca pe uscat, înainte să fie martirizat s-a rugat pentru întreaga lume și mai ales pentru cei care îi vor cinsti pomenirea sa, Sfintele sale Moaște au fost aduse de cruciați în Occident, iar el este apărătorul nostru de fiarele sălbatice și cel care ne ocrotește animalele noastre († 316),

Sfinții 2 Mucenici Tineri și Sfintele 7 Mucenice, cei martirizați împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Vlasios: Sfintele Femei au strâns sângele Sfântului Vlasios și de aceea au fost chinuite și ele, Dumnezeu făcându-le trupurile albe ca zăpada, apoi au fost martirizate prin tăierea capului, iar pe Sfinți 2 Mucenici Tineri, Sfântul Vlasios i-a catehizat și botezat în închisoare, aceștia fiind martirizați după ce el a fost martirizat († 316),

Sfântul Profet Zaharias, tatăl Sfântului Ioannis Botezătorul, la aflarea Sfintelor sale Moaște (415): au fost aflate la Elefterupolis [Ελευθερούπολις], în Palestina, în timpul Împăratului Teodosios [Θεοδόσιος] cel Tânăr, de către Calimeros, și au fost păstrate într-o Biserică împreună cu Sfintele Moaște ale Sfântul Iosif, fiul lui Iacov, mai apoi Sfintele sale Moaște au ajuns în Veneția,

Sfânta Împărăteasă Teodora [Θεοδώρα], restauratoarea Sfintelor Icoane în Biserică și cea care a stabilit praznicul Triumful Ortodoxiei (11 martie 843), născută în Evessa Paflagoniei [Ἔβεσσα τῆς Παφλαγονίας] în 815, părinții săi: Marino și Teoctisti [Μαρίνο καὶ Θεοκτίστη], a avut 3 surori: Sofia, Maria și Irini [Σοφία, Μαρία καὶ Εἰρήνη] și doi frați: Barda și Petrona [Βάρδα și Πετρωνᾶ], s-a căsătorit la 830 cu Împăratul iconoclast Teofilos, dar nu a avut de-a face cu necredința acestuia, s-a nevoit 8 ani în Mănăstire, unde a citit multe cărți, ne-a rămas de la ea o copie a Sfintelor Evanghelii, adormind în pace, în 1460 Sfintele sale Moaște au fost date de către turci credincioșilor din Corfu († 867, la vârsta de 52 de ani),

Sfântul Cuvios Mucenic Vlasios Starețul, cel din Acarnania [Ἀκαρνανία], în Grecia, care a fost martirizat de către pirații arabi, dimpreună cu 5 Sfinți Cuvioși Mucenici care se nevoiau împreună cu el, și ale cărui Sfinte Moaște au fost descoperite în 1923 în Σκλάβαινα [Sclavena], pentru că el s-a descoperit mai multor Preoți și credincioși din zona unde sunt Sfintele sale Moaște, unul dintre ei fiind și Sfântul Paisios Aghioritul († 1006),

Sfântul Gavriil [Гавриил] Făcătorul de minuni, Prințul de Novgorod, Pereslavl [Переславль] și Pskov, cel care s-a născut ca Vsevolod Mstislavici [Всеволод Мстиславич], tatăl său a fost Sfântul Prinț Teodor cel Mare (15 aprilie), împreună cu Sfântul Nifon, Arhiepiscopul Novrogordului (8 aprilie), a ridicat multe Biserici, tot Pskovul s-a adunat la Înmormântarea sa, Sfintele sale Moaște au fost descoperite pe 27 noiembrie 1192 († 11 februarie 1138, la vârsta de 46 de ani),

Sfântul Cuvios Dimitrii Priluțkii [Дими́трий Прилу́цкий], Făcătorul de minuni și Starețul, cel care s-a născut într-o familie bogată de negustori, s-a făcut Monah în Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului Gorițkii [Горицкий], a zidit Mănăstirea Nikolskii [Никольский], în 1354 s-a întâlnit cu Sfântul Serghii de Radonej și devine apropiatul său, în pădurea Vologda zidește Biserica Învierea Domnului, vin la el mulți Monahi, hrănea săracii și flămânzii, îi primea pe pelerini, îi sfătuia pe cei care veneau la el, mânca doar prescură cu apă caldă, nu bea vin și pește nici când era dezlegare, avea o piele veche de oaie cu care se îmbrăca și vara și iarna, muncea împreună cu Monahii săi, avea o smerenie imensă, nearătându-și nici frumusețea sufletului și nici bunătatea feței sale, a adormit la adânci bătrâneți, iar Sfintele sale Moaște au fost descoperite în 1409, la numai 3 ani de la adormirea sa († 11 februarie 1406),

Sfântul Mucenic Ghiorghi Kratovski [Ѓорѓи Кратовски], cel care s-a născut la Kratovo [Кратово], în Serbia, a fost maestru aurar, blând și smerit din copilăria sa, n-a rostit cuvânt nefolositor în viața sa, nu s-a lăudat niciodată și nu a invidiat pe nimeni, musulmanii au vrut să îl treacă la islam, oferindu-i premii și funcții înalte, însă pentru că nu a acceptat să apostazieze de la dreapta credință, el a fost martirizat de către musulmani la Sofia, în Bulgaria, prin arderea sa pe rug († 1515, la vârsta de 18 ani),

Sfântul Cuvios Cassian cel Desculț [Кассиан Босой], numele său ca Mirean a fost Kosma [Козьма], a trăit între 1439-1532 și s-a nevoit la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Volokolamsk [Волоколамск], în Rusia, Starețul său a fost Sfântul Iosif Voloțkii [Иосиф Волоцкий] (9 septembrie) și a fost nașul lui Ivan cel Groaznic în 1530 († 1532, la vârsta de 93 de ani),

Sfântul Sfințit Mucenic Luchios, cel din Adrianopolis, care a fost martirizat în închisoare, dimpreună cu cei martirizați împreună cu el de către arieni în timpul lui Constantius († 348),

Sfântul Calocerus Mărturisitorul, Episcopul de Ravenna, ucenicul Sfântului Apollinaris, Episcopul Ravennei, cel pomenit și pe 18 aprilie și 19 mai († c. 130),

Sfinții Mucenici cei martirizați în Numidia, în nord-vestul Africii, Apărătorii Sfintelor Scripturi, pentru că nu le-au dat ca ele să fie arse († 303),

Sfinții Mucenici Saturninus Preotul, Dativus, Felix și Ampelius, împreună cu Sfânta Mucenică Victoria și cu toți Sfinții Mucenici cei martirizați dimpreună cu ei, cei pomeniți și pe 12 februarie, care au fost luați de la Sfânta Liturghie și martirizați în timpul Proconsulului Anolinus († 304),

Sfântul Lazarus, Arhiepiscopul Milanului, cel care a luat măsuri împotriva maniheilor și și-a apărat turma sa de ostrogoți († 14 martie 449),

Sfântul Mărturisitor Priscus Episcopul, cel din Nordul Africii, dimpreună cu Sfinții Mărturisitori și Preoți Castrensis, Tammarus, Rosius, Heraclius, Secundinus, Adjutor, Marcus, Augustus, Elpidius, Canion și Vindonius: cei aruncați într-o barcă de către vandalii arieni și care au ajuns în sudul Italiei, Sfântul Priscus devenind Episcopul de Capua (sec. al 5-lea),

Sfântul Cuvios Severinus Făcătorul de minuni, cel din Burgundia, care a ajuns Starețul Mănăstirii de la Agaunum din Elveția († 507),

Sfântul Desideratus, Episcopul de Clermont, în Auvergne, în Franța, cel care i-a urmat pe tronul episcopal Sfântului Avitus (sec. al 6-lea),

Sfântul Sfințit Mucenic Desiderius, Episcopul de Vienne, în sudul Franței, cel care a fost martirizat la Saint-Didier-sur-Chalaronne pentru dreapta credință († 608),

Sfântul Cædmon Imnograful, cel care era Mirean și s-a nevoit la Mănăstirea de la Whitby, din Anglia, îngrijind animalele Mănăstirii, cel care este considerat cel mai vechi poet englez cunoscut cu numele, a primit darul scrisului de cântări în vedenia visului după mărturia Sfântului Cuvios Beda, plin de râvnă pentru dreapta credință și un poet creștin desăvârșit, din păcate ne-a rămas de la el doar un singur imn religios de 9 versuri[1], și-a cunoscut sfârșitul său de mai înainte, adormind după ce s-a împărtășit cu Domnul și înconjurat de prietenii săi  († c. 680),

Sfânta Cuvioasă Gobnait, Stareța Mănăstirii de la Ballyvourney, în Cork, în Irlanda, cea care a fost sora Sfântului Abbán moccu Corbmaic și care a fost călăuzită de un Sfânt Înger spre locul nevoinței sale, i-a îngrijit pe cei bolnavi și e folositoare în salvarea oamenilor de ciumă, izvorul ei minunat a secat în ultimele secole, dar un cerb alb apare uneori la locul izvorului (sec. al 7-lea),

Sfântul Gregorius al II-lea Făcătorul de minuni, Patriarhul Romei, cel care s-a născut la Roma în 669, părinții săi: Marcellus și Honesta, a fost bibliotecar și arhivar al Bisericii Romei, a fost ales în 9 aprilie 715 și hirotonit Patriarh în 19 mai 715, a încurajat răspândirea Evangheliei la popoarele germanice, unde i-a trimis pe Sfinții Ierarhi Bonifatius și Corbinianus, a restaurat Mănăstirea de la  Montecassino și s-a opus monotelismului și iconoclasmului († 11 februarie 731),

Sfântul Cuvios Benedictus Anianensis, cel de la Mănăstirea din Aniane, supranumit al doilea Benedictus, care era de neam vizigot și s-a numit inițial Witiza, fiind născut la Languedoc, în Franța, pe la anul 747, a fost educat la curtea lui Pippin cel Tânăr, i-a slujit lui Carol cel Mare, s-a făcut Monah în 773 la Mănăstirea Saint-Seine de lângă Dijon, după ce era să se înece în râul Ticino, lângă Pavia, încercând să-și salveze fratele, în 779 a întemeiat o Mănăstire în Languedoc, lângă un pârâu numit Aniane, împăratul i-a cerut să supravegheze Mănăstirile din Languedoc, Provence și Gasconia și, în cele din urmă, pe toate cele din Franța și Germania, a adormit la Mănăstirea din Kornelimünster și a fost Înmormântat pe 12 februarie 821, Viața sa a fost scrisă de Sfântul Cuvios Ardo Smaragdus (7 martie), ne-au rămas de la el Codex regularum monasticarum et canonicarum, cuprins în PL 103, col. 393-702, Concordia regularum, în ed. Pierre Bonnerue, Corpus Christianorum Continuatio Medaevalis, vol. 168/168A, Turnhout, Brepols, 1999, și Scrisori, în PL 103, col. 703-1380 († 11 februarie 821),

Sfântul Simon Vinogradov [Симон Виноградов], Arhiepiscopul de Shanghai și Peking, cel care s-a născut 1876, în Vladimir, în Imperiul Rus, într-o familie de Preot, la 4 ani și-a pierdut mama, iar la 6 ani tatăl, fiind crescut de bunica sa, a făcut Școala Teologică și Seminarul la Vladimir, în 1898 a intrat la Academia Teologică din Kazan, în anul întâi de studenție, pe 7 mai 1899, e tuns Monah cu numele de Simon (numele de Botez: Serghei Andreevici  [Сергей Андреевич]), după două zile de monahism e hirotonit Ierodiacon, Ieromonah ajunge în 1901, pe 16 mai 1902 ajunge membru al misiunii ortodoxe în China, pe 15 august 1907 e hirotesit Arhimandrit, pe 17 septembrie 1922, la Harbin [哈尔滨], în nord-estul Chinei, e hirotonit Episcop de Shangai, construiește școli și spitale, pe 26 iunie 1931 ajunge Arhiepiscop, adormind în Shanghai, în China, datorită unei răceli puternice și Sfintele sale Moaște au fost îngropate la Beijing, în Biserica Tuturor Sfinților Mucenici († 11 februarie 1933, la vârsta de 57 de ani).


[1] Îl puteți asculta și citi aici: https://www.youtube.com/watch?v=DAZyc8M5Q4I.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *