Zi: 15 februarie 2021

Doamne, Tu ne-ai fost scăpare,
’n neam de neam și sprijin tare.
Pân-a nu se face munte
pe pământ, cu dealuri multe

pân-a nu face pământul
și nici lumea, cu cuvântul,
ce-ai umplut-o de noroade,
ești mai-nainte decât toate.

Nu întoarce, Doamne, omul,
să-l cuprindă-n jale somnul,
c-ai zis să se-ntoarcă-n tină
tot omul de sub lumină!

De i-ar fi viața de lungă
o mie de ani s-ajungă,
înaintea Ta e scurtă,
ca ziua de ieri trecută.

Și ca straja cea de noapte
îi sunt zilele lui toate.
Ca o glumă fără treabă
i se trec anii cu grabă,

și ca iarba ce se trece
de soare și de vânt rece:
de dimineață-i cu floare,
seara-i veștedă de soare,
a doua zi se usucă,
ca-n cuptor când o aruncă.

Așa de lesne ne arde
urgia Ta și ne scade,
că ne-ai pus greșeala-n față,
dinainte-Ți, s-avem greață.

Și de sfânta Ta lumină
veacul nostru ne-nstrăină.
Zilele noastre le-neacă
urgia Ta și le seacă.

Anii ni se trec cu grabă:
pânză de păianjen slabă.
Șaptezeci de ani ni-i viața
sau optzeci, de ține ața,
și-i ducem mai mult cu jale
și cu trudă și certare.

Această lume deșartă
ne-mblânzește și ne ceartă
cu primejdii și boli multe,
patimi ca să tacă iute.

Nimeni n-a scăpat, să iasă
din urgia ei cea deasă,
ca toți să Îți știe dreapta
cu care ai să dai plata.

Și-aceia ce duc pedeapsă,
din ferecături să iasă.
Și Te-ntoarce, Doamne Sfinte,
de Te-ndură ca-nainte!

Și le fii cu mângâiere
robilor Tăi ce-s în jale!
Ne umplem de dimineață
de milă și de dulceață

și ne bucurăm de bine
’n toată ziua de la Tine,
pentru zilele scârbite,
cu trai rău, ce-am dus-nainte,

căci acum Îți privești sluga,
de-i asculți de taină ruga.
Fiilor lor către viață
să le fii, Doamne, povață!

Iar peste noi să lucească
lumină dumnezeiască!
Și cu a Ta sfântă dreaptă
în tot lucrul bun ne-ndreaptă!