De ce pierzi timpul?
Eziți să scrii despre un lucru sau altul pe presupoziția că alții pot și vor scrie mai bine decât tine. Lași lucrurile pe mâine, pentru că astăzi vrei să te destinzi. Sau astăzi vrei să cauți și mai multă bibliografie pentru o temă pe care vrei să o începi.
Multul te demoralizează. Trecerea timpului te scoate din idee. Cu cât amâni, cu atât te îndepărtezi de ceea ce vrei. Și eziți să scrii pentru că scrisul îți mănâncă multă energie. Scrisul îți cere să te concentrezi. Mâinile și picioarele te dor de la atâta stat pe scaun. Ai vrea să scrii și în același timp ai pleca cu gândurile tale undeva, pentru ca să te liniștești, să te odihnești, să te simți bine…
Numai să scrisul, pentru un scriitor, e adevărata lui stare de bine. Scrisul are nevoie de rugăciune, de o masă bună, de băuturi care să te țină treaz, de informație aflată în apropierea ta, de relaxare, de o ducere pe firul gândurilor. Cartea la care scrii e ca o piscină în care te arunci și în care înoți. E ca un aer pe care îl respiri cu nesaț. Tu ești acolo! Ai nevoie să scrii și scrii, pentru că vrei să fii acolo.
De unde tragem concluzia că pierdem timpul, tocmai pentru că nu vrem să ne concentrăm la scris. Nu vrem să ne pierdem toată energia pentru a scrie. Ținerea de-o parte, pentru o anumită vreme, de munca creativă e din grija față de sănătatea noastră. E un minus de operă pentru un plus de viață. Tandemul acesta trebuie echilibrat pentru ca să nu ne doară nici opera și nici viața.