Ieremias, cap. 38, 23-40, cf. LXX
23. Așa a zis Domnul: „Încă vor zice cuvântul acesta în pământul lui Iudas și în cetățile sale, când voi întoarce robia sa: «Domnul a fost binecuvântat în muntele cel drept [și] cel sfânt al Său».
24. Și [va fi el] locuind în cetățile lui Iudas și în tot pământul său, împreună cu plugarul, și va fi luat în turmă.
25. Că[ci] am îmbătat tot sufletul însetând și tot sufletul flămânzind am săturat”.
26. Pentru aceasta, am fost ridicat și am văzut [διὰ τοῦτο ἐξηγέρθην καὶ εἶδον][1], iar somnul meu dulce mi-a fost făcut mie [καὶ ὁ ὕπνος μου ἡδύς μοι ἐγενήθη][2].
27. „Pentru aceasta, iată, vin zile”, zice Domnul, „și voi semăna [în] Israil și [în] Iudas sămânță de om și sămânță de dobitoc[3]!
28. Și va fi, precum [odată] privegheam peste ei a-i dărâma și a le face rău, așa [acum] voi priveghea peste ei a-i zidi și a-i sădi”, zice Domnul.
29. „[Iar] în zilele acelea nu or să zică: «Părinții au mâncat aguridă și dinții copiilor s-au strepezit [οἱ πατέρες ἔφαγον ὄμφακα καὶ οἱ ὀδόντες τῶν τέκνων ᾑμωδίασαν[4]]»,
30. ci mai degrabă fiecare în păcatul său va muri [ἀλλ᾽ ἢ ἕκαστος ἐν τῇ ἑαυτοῦ ἁμαρτίᾳ ἀποθανεῖται], iar celui mâncând aguridă i se vor sterpezi dinții săi.
31. Iată, vin zile”, zice Domnul, „și voi pune făgăduința cea nouă [διαθήσομαι διαθήκην καινήν] casei lui Israil și casei lui Iudas!
32. [Dar] nu după făgăduința pe care am pus-o părinților lor în ziua [când] M-am apucat de mâna lor [ca] să-i scot pe ei din pământul Egiptosului. Că[ci] ei nu au rămas [atunci] în[tru] făgăduința Mea, iar Eu nu M-am îngrijit de ei”, zice Domnul.
33. „Că[ci] aceasta [este] făgăduința pe care o voi pune casei lui Israil după zilele acelea:”, zice Domnul, „Dând [διδοὺς], voi da legile Mele întru mintea lor [δώσω νόμους μου εἰς τὴν διάνοιαν αὐτῶν] și întru inimile lor le voi scrie pe ele [καὶ ἐπὶ καρδίας αὐτῶν γράψω αὐτούς] și le voi fi lor întru Dumnezeu [καὶ ἔσομαι αὐτοῖς εἰς Θεόν] și ei Îmi vor fi Mie întru popor [καὶ αὐτοὶ ἔσονταί Μοι εἰς λαόν].
34. Și nu or să învețe fiecare pe [con]cetățeanul său [καὶ οὐ μὴ διδάξωσιν ἕκαστος τὸν πολίτην αὐτοῦ] și fiecare pe fratele său, zicându-i: «Cunoaște pe Domnul [γνῶθι τὸν Κύριον]!», că[ci] toți Mă vor fi cunoscut pe Mine [ὅτι πάντες εἰδήσουσίν[5] Με] de la cel mic al lor și până la cel mare al lor. Că[ci] milostiv voi fi [cu] nedreptățile lor [ὅτι ἵλεως ἔσομαι ταῖς ἀδικίαις αὐτῶν], iar păcatele lor nu am să le pomenesc încă [καὶ τῶν ἁμαρτιῶν αὐτῶν οὐ μὴ μνησ- θῶ ἔτι].
35. Dacă are să se înalțe cerul întru cel [mai] înalt [ἐὰν ὑψωθῇ ὁ οὐρανὸς εἰς τὸ μετέωρον]”, zice Domnul, „și dacă are să se smerească fața pământului [până la cel] mai [de] jos [καὶ ἐὰν ταπεινωθῇ τὸ ἔδαφος τῆς γῆς κάτω] și Eu nu voi lepăda neamul lui Israil”, zice Domnul, „pentru toate pe care le-au făcut[6]”.
36. Așa a zis Domnul – Cel care a dat soarele spre lumina zilei [ὁ δοὺς τὸν ἥλιον εἰς φῶς τῆς ἡμέρας][și] luna și stelele spre lumina nopții [σελήνην καὶ ἀστέρας εἰς φῶς τῆς νυκτός] și strigare în mare [καὶ κραυγὴν ἐν θαλάσσῃ] și a făcut să vuiască valurile ei [καὶ ἐβόμβησεν τὰ κύματα αὐτῆς] [și] Domnul Atotțiitorul [este] numele Său –:
37. „Dacă or să înceteze legile acestea înaintea feței Mele”, zice Domnul, „iar neamul lui Israil va înceta, [atunci] să se facă neamul de la fața Mea [în] toate zilele.
38. Iată, vin zile”, zice Domnul, „și va fi zidită cetatea Domnului, de la turnul lui Anameil [Αναμεηλ] [și] până la poarta unghiului!
39. Și va ieși măsura ei înaintea lor până la dealurile lui Gariv [Γαρηβ] și va fi înconjurată împrejur din pietrele cele alese.
40. Și toți asarimotii [ασαρημωθ], până la râul Chedronului [Κεδρών], până la poarta unghiului, a cailor răsăritului, [vor fi] sfințirea Domnului. Și nu are să se mai sfârșească și nu are să se mai dărâme până în veac”.
[1] O vedere extatică.
[2] Pentru că vedenia cea dumnezeiască am avut-o în timpul somnului.
[3] De animale domestice de povară.
[4] Cuvântul ᾑμωδίασαν e unic în LXX.
[5] Tot un cuvânt unic în LXX e și forma de viitor perfect a verbului „a cunoaște”: εἰδήσουσίν.
[6] În ciuda multelor păcate pe care le-au făcut.