Psalmul al 91-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată
Bine e pentru tot omul
să fie-n viață cu Domnul
și să-I cânte sfântul nume,
ce e înalt peste lume!
Și din zori și până-n seară
să-Ți vestească mila-n țară
și-adevărul Tău cel sfânt
să îl strige pe pământ,
să îl cânte-n alăute
’n zece strune, în versuri multe!
Căci mi-ai făcut inima bună
de mă bucur împreună[1]
în sfintele Tale fapte,
ce-ai făcut cu bunătate.
Să-Ți fie, Doamne, mărite
lucrurile și slăvite!
Adânca Ta-nțelepciune
nimeni n-o va putea spune.
Omul fără minte-ntreagă
nu va putea să-nțeleagă
ale Tale sfinte fapte
ce-s de mâna Ta lucrate,
când păcătoșii, cu toană,
ieșiră ca iarba,-n goană,
și cu cei fărădelege
se-ntărâtară s-alerge,
ca să piară cu ocară,
să le iasă vestea-n țară.
Iar Tu, Dumnezeu[le] Sfinte,
ești tot mare ca-nainte!
Și vor pieri cu ocară
toți vrăjmașii Tăi din țară
și cei ce-s fărădelege
de pe pământ se vor șterge!
Iar steagul meu să ajungă
ca inorogul să-mpungă
și la vârsta cea bătrână
să petrec cu viață lină!
Și vrăjmașii de departe
să nu cuteze să mă caute,
nici să poată să îmi strice
când vor vrea să se ridice,
ca să piară cu ocară,
cu vicleșugul ce-l lucrară,
să li se-audă de nume,
când vor pieri de pe lume!
Iară Dreptul să-nflorească
ca finicul și să crească
și ca cedrul din Liban,
roditor din an în an!
La Domnu-n casă să se prindă
și floarea să și-o întindă,
cu vlăstare altoite,
peste curțile Lui sfinte,
să rodească în dreptate,
numai har și bunătate!
Și la vârsta cea bătrână
să petreacă viață lină,
și să spună în noroade
bunătățile Lui toate,
căci Domnul e cu dreptate
și la El nu-i strâmbătate!
[1] Cu Tine.