Psalmul 3. Comentariu teologic

Este „psalmul lui David, [scris pe] când fugea de la fața lui Abessalom [Αβεσσαλωμ], fiul său” [Ps. 3, 1, LXX], fugă despre care se vorbește în II Sam. 15, 14, LXX. Abessalom e în ebraică Abșalom [אַבְשָׁל֬וֹם] [Ps. 3, 1, WTT] și înseamnă tatăl păcii[1], pe când David înseamnă cel iubit[2]. Cel iubit de Dumnezeu. Și când fiul dorește să își omoare tatăl, atunci el își omoară iubirea sa. Pentru că sufletul nostru trebuie să fie un izvor al păcii pentru toți. Dar ca să fii un izvor al păcii, atunci trebuie să Îl iubești pe Dumnezeu, pe Cel cu totul vrednic de iubirea noastră. Și dacă Îl iubești pe El, atunci El te învață să îi iubești pe toți.

Și David fuge de Abessalom, de fiul său, pentru ca să îi micșoreze dorința lui cea rea. Pentru ca să nu îl facă să păcătuiască. Dar când aude că fiul său a fost omorât, Sfântul David s-a tulburat și a plâns pentru fiul lui [II Sam. 19, 1, LXX]. Pentru că tatăl s-a rugat pentru fiul său și l-a iertat pe el. Căci dacă nu îi iertăm pe cei care ne-au greșit, noi nu rămânem întru iubirea lui Dumnezeu.

Și Sfântul David Îl întreabă pe Domnul: „Doamne [Κύριε], de ce au fost înmulțiți cei care mă necăjesc pe mine [τί ἐπληθύνθησαν οἱ θλίβοντές με]?” [Ps. 3, 2, LXX]. Pentru că El a îngăduit ca ei să ne necăjească! Pentru păcatele noastre, Domnul îngăduie demonilor și oamenilor să ne necăjească. Necăjirea, șicanarea noastră de către demoni și oameni se desfășoară în prezent, dar îngăduirea de către Domnul a ispitirii noastre s-a făcut în trecut. Și îngăduirea ispitirii e pentru păcatele noastre. Pentru că păcatele noastre ne scot din relația reală, profundă, cu Dumnezeu, și noi avem nevoie imensă de întoarcerea la El prin pocăință.

„Cei mulți se ridică împotriva mea [πολλοὶ ἐπανίστανται ἐπ᾽ ἐμε]” [v. 2]. Simțim că mulți demoni ne stau împotrivă, pentru că lupta cu noi e mare. Și „cei mulți zic sufletului meu [πολλοὶ λέγουσιν τῇ ψυχῇ μου]: «Nu este mântuire lui în[tru] Dumnezeul lui [οὐκ ἔστιν σωτηρία αὐτῷ ἐν τῷ Θεῷ αὐτοῦ]»” [3, 3]. Demonii spun această minciună sfruntată sufletului nostru, când ei se reped ca o mulțime de fiare sălbatice împotriva noastră: că nu Dumnezeu ne mântuie. Însă numai El ne mântuie! Demonii aduc discuția despre mântuire, când noi suntem ispitiți, pentru ca să ne arunce în deznădejde. Dar noi, oricât am fi de ispitiți și oricât de mult am păcătui, tot la Dumnezeu trebuie să ne întoarcem, pentru că numai la El e mântuirea noastră.

Eu am tradus διάψαλμα [diapsalma] [3, 3] prin „pauză psalmică” în ediția din 2017 a Psaltirii. Morfematic înseamnă „în afara psalmului”[3]. În WTT e selah [סֶלָה] și înseamnă, printre altele, și pauză[4]. Și adesea trebuie să luăm pauză de la gândurile noastre, pentru ca să I ne rugăm lui Dumnezeu.

În comparație cu ceea ce ne spun demonii, Sfântul David ne vorbește din interior despre credința lui în Dumnezeu. Pentru că Domnul este ajutorul nostru, slava noastră și Cel care ne înalță capul nostru [Ps. 3, 4]. Și El ne înalță capul, pentru că ne dă încredere în El. Pentru că El este ajutorul și apărătorul nostru în toate și slava noastră. Pentru că El e lauda noastră, căci este Cel care ne umple pe noi cu slava Lui cea veșnică.

Trebuie să strigăm cu glasul nostru către Domnul [v. 5]. Strigătul către El este rugăciunea noastră. Și noi strigăm către El, pentru că Îi spunem Lui adevărul vieții noastre. Cum ne simțim noi și ce dorim noi de la El. Și când am strigat către Domnul, când m-am rugat Lui din toată inima mea, atunci „m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui [ἐπήκουσέν μου ἐξ ὄρους ἁγίου Αὐτοῦ]” [Ps. 3, 5, LXX].

Noi suntem aici, jos, pe pământ, și El e în muntele cel Sfânt al Lui din cer, în înălțimea de necuprins a slavei Sale. Și cu toate că pare „imposibil” pentru mulți ca El să ne audă, tocmai pe noi, cei atât de mici și neînsemnați la scară universală, El ne aude rugăciunea noastră! Pentru că rugăciunea noastră intră în urechile Sale. Și El ne aude pe noi, pentru că e în noi prin slava Lui cea necreată și veșnică. Ne aude, pentru că e în noi și cu noi prin slava Lui, deși e, prin ființa Lui, mai presus de toate și în afară de toate cele create de El.

O altă diapsalma și la sfârșitul versetului al 5-lea. În versetul al 6-lea, ad litteram, avem următorul text: „Eu am fost culcat și am adormit [ἐγὼ ἐκοιμήθην καὶ ὕπνωσα], am fost sculat că Domnul mă va ajuta [ἐξηγέρθην ὅτι Κύριος ἀντιλήμψεταί μου]”. Am fost culcat de Dumnezeu și am fost sculat de către El din somn. În 2017 am tradus: „Eu m-am culcat și am adormit, sculatu-m-am că Domnul mă va ajuta pe mine”. Ca și la începutul acestui psalm, am înlocuit forma de aorist pasiv cu cea de aorist activ. În edițiile viitoare ale cărților Scripturii voi face noi și noi corecturi și adăugiri, pentru ca să fiu și mai propriu textului sfânt al Scripturii. Pentru că eu însumi trebuie să scap de multele traduceri laxe și interpretative ale Scripturii cu care sunt învățat.

Culcările și trezirile noastre sunt daruri ale lui Dumnezeu în viața noastră. El ne dă să dormim și tot El ne trezește cu nădejde multă în noi, pentru că simțim că El ne ajută întru toate. Ne ridicăm din pat având nădejdea în ajutorul Său cel plin de milă față de noi.

Și dacă ești cu Dumnezeu, atunci spui cu credință tare: „Nu voi fi înfricoșat de zecile de mii ale poporului [οὐ φοβηθήσομαι ἀπὸ μυριάδων λαοῦ], care împreună atacă/ năvălesc împrejur [asupra] mea [τῶν κύκλῳ συνεπιτιθεμένων μοι]” [v. 7]. Căci demonii sunt poporul care mă înconjoară și împreună mă atacă. Ei sunt cei care năvălesc asupra mea ca o armată dezlănțuită.

Și noi Îi cerem lui Dumnezeu să Se ridice împotriva demonilor și să ne mântuie de ei [v. 8]. Pentru că El îi lovește pe cei care ne vrăjmășesc pe noi în deșert, în van, fără rost, și le zdrobește dinții lor, adică îi oprește de la răul pe care vor să ni-l facă [Ibidem]. Iar Sfântul David încheie psalmul cu adevărurile că „a Domnului [este] mântuirea [τοῦ Κυρίου ἡ σωτηρία]” [v. 9] noastră, că mântuirea este lucrarea Lui în noi – pentru că El are inițiativa ei din veșnicie, conlucrând cu noi continuu la mântuirea noastră –, și că El trimite binecuvântarea Sa [ἡ εὐλογία] peste poporul Său. Iar poporul Său [Ps. 3, 9, LXX] este Biserica Sa și El o binecuvântă pururea, pentru că îi dorește tot binele, adică veșnica ei comuniune cu Sine[5].


[1] Fausset’s Bible Dictionary, 53. 01, in BW 10.

[2] Fausset’s Bible Dictionary, 934.01, in BW 10.

[3] Cf. https://en.wiktionary.org/wiki/διάψαλμα.

[4] Cf. Holladay Hebrew Lexicon, 5.880, în BW 10.

[5] Terminată la 20.00, în zi de sâmbătă, pe 27 februarie 2021. Zi în care temperatura a ajuns la 20 de grade.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *