Poemul 27. Din vol. Te iubesc nu se termină
Pomenirea ta e
ca un vin vechi:
cu cât mai vechi,
cu atât mai bun.
În loc să mă îmbete, el
mă luminează.
În loc să mă închidă
în mine, el mă deschide.
Pentru că pomenirea ta
e plină de lumină,
e plină de iubirea ta
pentru mine.
Iar astăzi, când am slujit
și te-am pomenit cu
vinul cel vechi,
noutatea ta era
adâncă în mine.
Este ca un izvor
ce nu seacă niciodată,
dar mereu
mă face să însetez
după zâmbetul tău[1].
[1] Pentru tataie Marin. Terminat la 16. 44, în zi de duminică, pe 28 februarie 2021.