Poemul 27. Din vol. Te iubesc nu se termină

Pomenirea ta e
ca un vin vechi:
cu cât mai vechi,
cu atât mai bun.
În loc să mă îmbete, el
mă luminează.
În loc să mă închidă
în mine, el mă deschide.
Pentru că pomenirea ta
e plină de lumină,
e plină de iubirea ta
pentru mine.
Iar astăzi, când am slujit
și te-am pomenit cu
vinul cel vechi,
noutatea ta era
adâncă în mine.
Este ca un izvor
ce nu seacă niciodată,
dar mereu
mă face să însetez
după zâmbetul tău[1].


[1] Pentru tataie Marin. Terminat la 16. 44, în zi de duminică, pe 28 februarie 2021.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *