Crezul Bisericii. Comentariu teologic [3]

Teologia lui Dumnezeu Duhul Sfânt, după teologia Tatălui și a Fiului, împlinește dogma triadologică. Iar credința întru Duhul Sfânt e mărturisită astfel: „Și întru Duhul Sfânt, Domnul, Făcătorul de viață, Care din Tatăl a fost purces [Καὶ εἰς τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον, τὸ Κύριον, τὸ Ζωοποιόν, τὸ ἐκ τοῦ Πατρὸς ἐκπορευόμενον], Care împreună cu Tatăl și [cu] Fiul [este] împreună-închinat și împreună-slăvit [τὸ σὺν Πατρὶ καὶ Υἱῷ συμπροσκυνούμενον καὶ συνδοξαζόμενον], Care a vorbit prin Profeți [τὸ λαλῆσαν διὰ τῶν Προφητῶν]”.

Iar Duhul Sfânt e unul, deși nu se precizează acest lucru în Crezul Bisericii. După cum unul este Tatăl și unul este Fiul. Și când s-a precizat că Tatăl e unul și că Fiul e unul, s-a spus că fiecare dintre ei este o persoană dumnezeiască, după cum e și Duhul Sfânt. Iar Dumnezeu Duhul Sfânt este Domnul nostru, cum și Fiul este Domnul nostru, pentru că Amândoi conlucrează la mântuirea noastră și Ei stăpânesc în noi, dimpreună cu Tatăl, prin slava Lor cea veșnică. Iar faptul că Duhul este τὸ Ζωοποιόν [Făcător de viață] e în relație cu ceea ce se spune despre Fiul: „prin Care toate s-a[u] făcut [δι’ Οὐ τὰ πάντα ἐγένετο]”. Pentru că Tatăl prin Fiul întru Duhul e Făcător de viață, atâta timp cât întreaga Treime a făcut, face și va face întreaga viață, întreaga existență a creației Sale. Pentru că Tatăl prin Fiul întru Duhul Sfânt creează întreaga viață a oamenilor și a tuturor viețuitoarelor, dar tot Tatăl prin Fiul întru Duhul Sfânt ne umple pe noi, cei credincioși și pe Îngerii Săi, de toată slava Lui. Iar slava Lui e viața Lui cea veșnică, de care noi ne împărtășim în Biserica slavei Sale.

În In 15, 26, BYZ avem forma ἐκπορεύεται [purcede], cea de indicativ prezent medio-pasiv, persoana a III-a singular. În Crezul Bisericii avem forma ἐκπορευόμενον a verbului ἐκπορεύω, cea de participiu medio-pasiv. Și ἐκπορευόμενον a fost pus în relație cu γεννηθέντα, pentru ca să se arate că Duhul a fost purces din Tatăl, așa după cum Fiul a fost născut din Tatăl[1].

Iar purcederea Duhului din Tatăl, ca și nașterea Fiului din Tatăl, ne arată că Ei sunt deoființă cu Tatăl. Tocmai de aceea, Duhul Sfânt e împreună-închinat și împreună-slăvit cu Tatăl și cu Fiul. Pentru că noi ne închinăm întregii Treimi și pe Ea o slăvim neîncetat, pentru că Dumnezeul treimic e Dumnezeul mântuirii noastre. Iar precizarea aceasta, că Duhul a vorbit prin Profeți, ne mărturisește faptul că toate profețiile Scripturii sunt dumnezeiești. Dar Duhul Sfânt, Cel care a vorbit prin Sfinții Profeți, a vorbit și prin Sfinții Apostoli și prin toți Sfinții de până la noi, dar vorbește și va vorbi și prin toți Sfinții de azi și de mâine. Pentru că Dumnezeul Cel viu Se revelează neîncetat în viața robilor Săi, în viața Bisericii Sale.

Cum e Biserica lui Dumnezeu? Adjectivele Bisericii sunt scrise cu majusculă în textul grecesc [Εἰς Μίαν, Ἁγίαν, Καθολικὴν καὶ Ἀποστολικὴν Ἐκκλησίαν]. Eu cred însă că numai Biserică trebuie să rămână cu majusculă: „Întru una, sfântă, catolică și apostolică Biserică”. Și mărturisirea despre viața Bisericii nu s-a terminat aici, ci abia a început! Pentru că: „Întru una, sfântă, catolică și apostolică Biserică, mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor [ὁ μολογῶ ἐν Βάπτισμα εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν], aștept învierea morților [προσδοκῶ ἀνάστασιν νεκρῶν] și viața veacului celui viitor [καὶ ζωὴν τοῦ μέλλοντος αἰῶνος]. Amin [Ἀμήν]!”.

În Biserica lui Dumnezeu, eu mărturisesc că este un singur Botez și că prin el se primește toată bogăția de har a Bisericii. Pentru că Botezul e ușa sacramentală de intrare în Biserică. Primirea Botezului înseamnă începutul primirii tuturor Tainelor și a Slujbelor Bisericii. Pentru că, dacă primești Botezul, primești împreună cu el toată rânduiala sacramentală a Bisericii. Iar viața în Biserică e o viață duhovnicească, care ne face să așteptăm teologic viitorul și veșnicia. Așteptăm învierea morților, pentru că Domnul ne-a vorbit despre ea, dar așteptăm și viața veacului celui viitor, adică Împărăția Lui cea veșnică, pentru care ne-am pregătit în viața noastră eclesială. Însă învierea de obște a tuturor celor adormiți va avea loc la a doua Lui venire întru slavă. Iar cei Sfinți ai Săi vor moșteni veacul cel viitor, adică veșnica Împărăție a lui Dumnezeu.

Dar pentru a te sfinți trebui să trăiești în Biserica lui Dumnezeu. Care e una și e sfântă, pentru că e „trupul Său extins în noi”[2] și, în același timp, e apostolică, pentru că a fost lățită peste tot în lume de Sfinții Săi Apostolii, dar e și catolică, pentru că în ea trebuie să intre toate popoarele lumii. Adjectivul καθολικὴν la feminin s-a format din adverbul καθόλου + sufixul ικὴν. Iar καθόλου înseamnă în întregime, cu totul, în mod complet, în mod total. Pentru că Biserica trebuie să se extindă în întreaga lume și să cuprindă pe toți oamenii și, în același timp, toți trebuie să ne îmbisericim viața noastră. Pentru ca în mod deplin să trăim ca mădulare vii ale lui Hristos Dumnezeu, ca Sfinți ai Lui.

Și astfel, cu corecturile care se cuvin, avem următorul text al Crezului Bisericii în greacă și în română:

Πιστεύω εἰς ἕνα Θεόν, Πατέρα, Παντοκράτορα, Ποιητὴν οὐρανοῦ καὶ γῆς, ὁρατῶν τε πάντων καὶ ἀοράτων.

Καὶ εἰς ἕνα Κύριον Ἰησοῦν Χριστόν, τὸν Υἱόν τοῦ Θεοῦ τὸν Μονογενῆ, τὸν ἐκ τοῦ Πατρὸς γεννηθέντα πρὸ πάντων τῶν αἰώνων. Φῶς ἐκ Φωτός, Θεὸν ἀληθινὸν ἐκ Θεοῦ ἀληθινοῦ, γεννηθέντα, οὐ ποιηθέντα, ὁμοούσιον τῷ Πατρί, δι’  Οὐ τὰ πάντα ἐγένετο. Τὸν, δι’ ἡμᾶς τοὺς ἀνθρώπους καὶ διὰ τὴν ἡμετέραν σωτηρίαν, κατελθόντα ἐκ τῶν οὐρανῶν καὶ σαρκωθέντα ἐκ Πνεύματος Ἁγίου καὶ Μαρίας τῆς Παρθένου καὶ ἐνανθρωπήσαντα. Σταυρωθέντα τε ὑπὲρ ἡμῶν ἐπὶ Ποντίου Πιλάτου καὶ παθόντα καὶ ταφέντα. Καὶ ἀναστάντα τῇ τρίτῃ ἡμέρᾳ κατὰ τάς Γραφάς καὶ ἀνελθόντα εἰς τοὺς οὐρανοὺς καὶ καθεζόμενον ἐκ δεξιῶν τοῦ Πατρός. Καὶ πάλιν ἐρχόμενον μετὰ δόξης κρῖναι ζῶντας καὶ νεκρούς, Οὗ τῆς βασιλείας οὐκ ἔσται τέλος.

Καὶ εἰς τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον, τὸ Κύριον, τὸ Ζωοποιόν, τὸ ἐκ τοῦ Πατρὸς ἐκπορευόμενον, τὸ σὺν Πατρὶ καὶ Υἱῷ συμπροσκυνούμενον καὶ συνδοξαζόμενον, τὸ λαλῆσαν διὰ τῶν Προφητῶν.

Εἰς μίαν, ἁγίαν, καθολικὴν καὶ ἀποστολικὴν Ἐκκλησίαν, ὁμολογῶ ἐν Βάπτισμα εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν,  προσδοκῶ ἀνάστασιν νεκρῶν καὶ ζωὴν τοῦ μέλλοντος αἰῶνος. Ἀμήν·

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, și al tuturor celor văzute și nevăzute.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel unul-născut, Care din Tatăl a fost născut mai înainte de toate veacurile. Lumina din Lumină, Dumnezeul cel adevărat din Dumnezeul cel adevărat, [Cel care] a fost născut, nu făcut, Cel deoființă [cu] Tatăl, prin Care toate s-a[u] făcut. Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, coborându-Se din ceruri și întrupându-Se din Duhul Sfânt și [din] Maria Fecioara și făcându-Se om. Și a fost răstignit pentru noi sub Pontios Pilatos și pătimind și a fost îngropat. Și a înviat [în] a treia zi după Scripturi și S-a înălțat întru ceruri și șezând [în] cele de-a dreapta Tatălui. Și iarăși venind cu slavă să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va fi [va avea] sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul, Făcătorul de viață, Care din Tatăl a fost purces, Care împreună cu Tatăl și [cu] Fiul [este] împreună-închinat și împreună-slăvit, Care a vorbit prin Profeți.

Întru una, sfântă, catolică și apostolică Biserică, mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor, aștept învierea morților și viața veacului celui viitor. Amin[3]!


[1] Pr. Sorin Șelaru (coord.), Viorel Coman, George Gherga, Hotărârile dogmatice ale celor șapte Sinoade Ecumenice, ed. cit., p. 93, n. 20.

[2] Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 2, ed. cit., p. 129.

[3] Terminat la 18. 30, în zi de marți, pe 9 martie 2021.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *