Ieremias, cap. 51, cf. LXX

1. Cuvântul care a fost către Ieremias, [dat] tuturor iudeilor celor care locuiesc în pământul Egiptosului și celor care șed în Magdolos [Μαγδωλός] și în Tafnas și în pământul Paturis [Παθουρης], zicându-le:

2. „Așa a zis Domnul, Dumnezeul lui Israil: «Voi le-ați văzut pe toate cele rele, pe care le-am adus peste Ierusalim și peste cetățile Iudasului. Și, iată, [ele] sunt pustii de locuitori

3. de la fața răutății [răutăților] lor, pe care le-au făcut să Mă amărască pe Mine, care au mers [pentru] a tămâia altor dumnezei, cărora [pe care] nu i-ați cunoscut!

4. Și i-am trimis către voi pe slujitorii Mei, pe Profeți, dis-de-dimineață, și i-am trimis, zicându-vă: <Să nu faceți lucrul pângăririi acesteia [μὴ ποιήσητε τὸ πρᾶγμα τῆς μολύνσεως ταύτης], pe care l-am urât [ἧς ἐμίσησα]>.

5. Dar nu M-au ascultat și nu au aplecat urechea lor [καὶ οὐκ ἔκλιναν τὸ οὖς αὐτῶν], [ca] să se întoarcă de la cele rele ale lor către a nu tămâia altor dumnezei.

6. Și a picat urgia Mea și mânia Mea [καὶ ἔσταξεν ἡ ὀργή Μου καὶ ὁ θυμός Μου] și a fost aprinsă în cetățile Iudasului și în afara Ierusalimului și au fost făcute întru pustiire și spre [cale] necălcată precum [începând din] ziua aceea».

7. Iar acum așa a zis Domnul Atotțiitorul: «Pentru ce faceți voi relele cele mari asupra sufletelor voastre? [Pentru ce voiți] să-i tăiați pe oamenii voștri și pe femei, pe cei prunci și sugând din mijlocul Iudasului, pentru [ca] să nu rămână [dintre] voi nimeni?

8. [Pentru ce voiți] să Mă amărâți pe Mine prin lucrurile mâinilor voastre[1]? [Pentru ce voiți] a tămâia altor dumnezei în pământul Egiptosului, în care ați intrat [pentru] a locui acolo? Pentru [ce voiți] să vă tăiați și pentru [ce voiți] să fiți spre blestem și spre ocară în[tre] toate neamurile pământului?

9. [Oare] le-ați uitat voi pe cele rele ale părinților voștri și pe cele rele ale împăraților Iudasului și pe cele rele ale stăpânitorilor voștri și pe cele rele ale femeilor voastre, pe care le-au făcut în pământul Iudasului și în afara Ierusalimului?

10. Și nu au încetat până în ziua aceasta! Și nu se țineau de poruncile Mele, pe care le-am dat către fața părinților lor».

11. Pentru aceasta, așa a zis Domnul: «Iată [ἰδοὺ], Eu stau deasupra [cu] fața Mea [Ἐγὼ ἐφίστημι τὸ πρόσωπόν Μου],

12. [ca] să-i pierd pe toți cei rămași, pe cei din Egiptos[2]! Și vor cădea cu sabie și cu foamete [și] se vor sfârși de la mic până la mare și vor fi spre ocară și spre pieire și spre blestem.

13. Și voi cerceta împotriva celor care șed în pământul Egiptosului, precum am cercetat împotriva Ierusalimului cu sabie și cu foamete și cu moarte.

14. Și nu va fi mântuit nimeni [din] cei rămași ai Iudasului, [nimeni din] cei care pribegesc în pământul Egiptosului, [pentru ca] să [nu] se întoarcă întru pământul Iudasului, în[tru] care ei nădăjduiesc [în] sufletele lor [ca] să se întoarcă acolo. [Căci] nu or să se întoarcă [acolo], afară numai de cei care au fost mântuiți»”.

15. Și i-au răspuns lui Ieremias toți bărbații, care au [re]cunoscut că femeile lor tămâiază altor dumnezei, și toate femeile, adunarea cea mare, și tot poporul, cei care șed în pământul Egiptosului, în Paturis, zicându-i:

16. „Cuvântul pe care l-ai grăit către noi [întru] numele Domnului, [pentru cuvântul acesta] nu te vom asculta pe tine,

17. că[ci], făcând, vom face tot cuvântul care va ieși din gura noastră: a tămâia împărătesei cerului [θυμιᾶν τῇ βασιλίσσῃ τοῦ οὐρανου] și a turna ei turnări[3] precum le-am făcut noi și părinții noștri și împărații noștri și stăpânitorii noștri în cetățile Iudasului și în afara Ierusalimului. Și [astfel] am fost umpluți de pâini [καὶ ἐπλήσθημεν ἄρτων] și am fost cei buni [καὶ ἐγενόμεθα χρηστοὶ] și pe cele rele nu le-am văzut [καὶ κακὰ οὐκ εἴδομεν][4].

18. Dar când am încetat tămâind [a tămâia] împărătesei cerului, am fost micșorați toți și cu sabie și cu foamete am fost sfârșiți.

19. Și că noi tămâiem împărătesei cerului și am turnat ei turnări, oare fără de bărbații noștri i-am făcut ei turte [χαυῶνας] și i-am turnat ei turnări?!”.

20. Și a zis Ieremias [la] tot poporul, celor puternici și femeilor, și la [tot] poporul celor care i-au răspuns lui cuvintele [acelea], zicându-le:

21. „[Oare] nu de tămâia pe care ați tămâiat-o în cetățile Iudasului și în afara Ierusalimului – voi și părinții voștri și împărații voștri și stăpânitorii voștri și poporul pământului [aceluia] – Și-a adus aminte Domnul [ἐμνήσθη Κύριος] și s-a suit împotriva inimii Sale [καὶ ἀνέβη ἐπὶ τὴν καρδίαν Αὐτοῦ]?

22. Și [de aceea] nu putea Domnul încă a purta de la fața răutății lucrurilor voastre [καὶ οὐκ ἠδύνατο Κύριος ἔτι φέρειν ἀπὸ προσώπου πονηρίας πραγμάτων ὑμῶν], de la urâciunile pe care le-ați făcut [ἀπὸ τῶν βδελυγμάτων ὧν ἐποιήσατε]. Și a fost făcut pământul vostru spre pustiire și spre [cale] necălcată și spre blestem, precum [a fost] din ziua aceea,

23. de la fața [celor] pe care îi tămâiați și [pentru] care ați păcătuit Domnului și nu ați ascultat glasul Domnului, iar în poruncile Sale și în legea Sa și în mărturiile Sale nu ați mers, și s-au prins de voi relele acestea”.

24. Și a zis Ieremias poporului și femeilor: „Auziți cuvântul Domnului!

25. Așa a zis Domnul, Dumnezeul lui Israil: «Voi [ὑμεῖς], femeile [γυναῖκες], [cu] gura voastră ați grăit și [cu] mâinile voastre ați împlinit [τῷ στόματι ὑμῶν ἐλαλήσατε καὶ ταῖς χερσὶν ὑμῶν ἐπληρώσατε], zicând: <Făcând, vom face mărturisirile noastre pe care le-am mărturisit: a tămâia împărătesei cerului și a-i turna ei turnări>. [Și], rămânând [în ele], ați rămas cu mărturisirile voastre și, făcând, ați făcut [acestea]».

26. Pentru aceasta, auziți cuvântul Domnului tot Iudasul, cei care ședeți în pământul Egiptosului: «Iată [ἰδοὺ], M-am jurat [cu] numele Meu cel mare [ὤμοσα τῷ ὀνόματί Μου τῷ μεγάλῳ]», a zis Domnul, «dacă [nu] are să fie încă numele Meu în gura a tot Iudasul, [ca ei] să zică: <Trăiește Domnul, Domnul>, în tot pământul Egiptosului!

27. Că[ci], iată, Eu am privegheat împotriva lor [Ἐγὼ ἐγρήγορα ἐπ᾽ αὐτοὺς], [ca] să le fac lor rău și nu să le fac bine! Și se vor sfârși [se va sfârși] tot Iudasul, cei care locuiesc în pământul Egiptosului, cu sabie și cu foamete, până ce or să se sfârșească [toți].

28. Și cei care au fost mântuiți de sabie se vor întoarce întru pământul Iudasului, cei puțini [cu] numărul [ὀλίγοι ἀριθμῷ], și vor cunoaște cei rămași ai Iudasului, cei care au fost așezați în pământul Egiptosului [ca] să locuiască acolo, cuvântul căruia va rămâne [λόγος τίνος ἐμμενει].

29. Și acesta [vă va fi] vouă semnul [καὶ τοῦτο ὑμῖν τὸ σημεῖον] că Eu am cercetat împotriva voastră spre cele rele [ὅτι ἐπισκέψομαι Ἐγὼ ἐφ᾽ ὑμᾶς εἰς πονηρά]»!

30. Așa a zis Domnul: «Iată, Eu îl dau pe Uafri [Ουαφρη], pe împăratul Egiptosului, întru mâinile vrăjmașului său și întru mâinile căutând sufletul său [εἰς χεῖρας ἐχθροῦ αὐτοῦ καὶ εἰς χεῖρας ζητούντων τὴν ψυχὴν αὐτοῦ], precum l-am dat pe Sedechias, pe împăratul Iudasului, întru mâinile lui Nabuhodonosor, ale împăratului Babilonului, vrăjmașul său și căutând sufletul său [ἐχθροῦ αὐτοῦ καὶ ζητοῦντος τὴν ψυχὴν αὐτοῦ]!»”.

31. Cuvântul pe care Ieremias Profetul l-a grăit către Baruh, fiul lui Nirios, pe când [Baruh] scria cuvintele acestea în carte, din gura lui Ieremias, în cel de-al 4-lea an al lui Ioachim, al fiului lui Iosias, al împăratului Iudasului:

32. „Așa a zis Domnul asupra ta, Baruh:

33. «Că[ci] ai zis: <Vai mie [οἴμμοι]! Vai mie [οἴμμοι]! Că[ci] mi-a adăugat mie Domnul trudă pe[ste] trudă [ὅτι προσέθηκεν Κύριος κόπον ἐπὶ πόνον μοι] [și] am fost adormit în suspine [și] odihnă nu am aflat [ἐκοιμήθην ἐν στεναγμοῖς ἀνάπαυσιν οὐχ εὗρον]>,

34. zi-i lui: <Așa a zis Domnul: „Iată, pe care Eu l-am zidit, Eu îl dărâm și pe care Eu l-am sădit, Eu îl smulg,

35. iar tu le cauți în tine pe cele mari [καὶ σὺ ζητεῖς σεαυτῷ μεγάλα]?! Să nu cauți [acestea]! Că[ci], iată, Eu le aduc pe cele rele asupra a tot trupul!”, zice Domnul, „și voi da sufletul tău spre aflare în tot locul [în] care ai să mergi acolo”>!»”.


[1] Pentru ce voiți să Mă amărâți prin închinarea la idolii voștri, la cei pe care îi faceți cu mâinile voastre?

[2] Pe toți cei rămași ai lui Israil, care au plecat în Egiptos.

[3] Jertfe de băutură.

[4] Pentru că ei considerau toate acestea ca pe niște „urmări benefice” ale vieții lor idolatre.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *