Iezechiil, cap. 1, cf. LXX
1. Și a fost în cel de al 30-lea an, în cea de a 4-a lună, [în ziua] cea a 5-a a lunii, iar eu eram în mijlocul robiei, la râul lui Hovar [Χοβαρ]. Și au fost deschise cerurile [καὶ ἠνοίχθησαν οἱ οὐρανοι][1] și am văzut vederile lui Dumnezeu [καὶ εἶδον ὁράσεις Θεοῦ]
2. [în ziua] cea a 5-a a lunii, [iar] acesta [era] anul al 5-lea al robiei împăratului Ioachim.
3. Și a fost cuvântul Domnului către Iezechiil [᾿Ιεζεκιὴλ], fiul lui Vuzi [Βουζι] preotul, în pământul haldeilor, la râul lui Hovar. Și a fost pe[ste] mine mâna Domnului [καὶ ἐγένετο ἐπ᾽ ἐμὲ χεὶρ Κυρίου]
4. și am văzut [καὶ εἶδον][2]. Și, iată, vântul, ridicându-se, ieșea de la miazănoapte, și norul cel mare [era] în[tru] el și strălucirea [era] împrejurul său și focul [era] fulgerând, iar în mijlocul său [era] ca vederea ambrei în mijlocul focului [ὡς ὅρασις ἠλέκτρου ἐν μέσῳ τοῦ πυρὸς] și strălucirea [era] în[tru] ea!
5. Și în mijloc [era] ca asemănarea a patru vietăți [ὡς ὁμοίωμα τεσσάρων ζῴων], iar această vedere a lor [avea] asemănarea omului[3] [de]asupra lor [καὶ αὕτη ἡ ὅρασις αὐτῶν ὁμοίωμα ἀνθρώπου ἐπ᾽ αὐτοῖς].
6. Și [vietățile aveau] patru fețe fiecare și patru aripi fiecare.
7. Și tibiile/ fluierele picioarelor lor [erau] drepte [καὶ τὰ σκέλη αὐτῶν ὀρθά] și înaripate [fiind] picioarele lor [καὶ πτερωτοὶ οἱ πόδες αὐτῶν] și scânteile [lor erau] ca arama fulgerând [καὶ σπινθῆρες ὡς ἐξαστράπτων χαλκός] și ușoare [erau] aripile lor [καὶ ἐλαφραὶ αἱ πτέρυγες αὐτῶν].
8. Și mâna omului [era] dedesubtul aripilor lor, deasupra celor patru părți ale lor, iar fețele lor cele patru
9. nu se întorceau când [era] a umbla acestea, [ci] fiecare [dintre ele] înaintea feței lor mergeau[4].
10. Și asemănarea fețelor lor [era] fața omului și fața leului din cele de-a dreapta ale celor patru și fața vițelului din cele de-a stânga ale celor patru și fața vulturului [din] cele patru.
11. Iar aripile lor [erau] întinse deasupra celor patru, fiecare două [aripi fiind] unite unele cu altele [ἑκατέρῳ δύο συνεζευγμέναι πρὸς ἀλλήλας], și două acopereau deasupra trupurile lor [καὶ δύο ἐπεκάλυπτον ἐπάνω τοῦ σώματος αὐτῶν].
12. Și fiecare după fața ei mergea, unde era vântul mergând, mergeau și nu se întorceau.
13. Și în mijlocul vietăților [era] vederea ca de cărbuni de foc arzători [ὅρασις ὡς ἀνθράκων πυρὸς καιομένων], [era] ca vederea de făclii adunate în mijlocul vietăților [ὡς ὄψις λαμπάδων συστρεφομένων ἀνὰ μέσον τῶν ζῴων] și strălucirea focului [καὶ φέγγος τοῦ πυρός] și din foc ieșea fulgerul [καὶ ἐκ τοῦ πυρὸς ἐξεπορεύετο ἀστραπή].
14.
15. Și am văzut [acestea]. Și, iată, o roată deasupra pământului [καὶ, ἰδοὺ, τροχὸς εἷς ἐπὶ τῆς γῆς], ținându-se [aceasta] de cele patru vietăți [ἐχόμενος τῶν ζῴων τοῖς τέσσαρσιν]!
16. Și vederea roților [era] ca vederea tarsisului [θαρσις]/ berilului și asemănare [era] în[tre] cele patru și lucrul lor era ca să fie roată în roată [καὶ τὸ ἔργον αὐτῶν ἦν καθὼς ἂν εἴη τροχὸς ἐν τροχῷ].
17. [Și] pe cele patru părți ale lor mergeau [și] nu se întorceau când [era] a merge acestea.
18. Nici spatele lor și [nici] înălțime nu era la ele, și le-am văzut pe ele și spatele lor, la cele patru, pline de ochi împrejur [πλήρεις ὀφθαλμῶν κυκλόθεν].
19. Și când [era] a merge vietățile, mergeau [și] roțile, ținându-se [acestea] de [către] ele[5], iar când [era] a se ridica vietățile de la pământ, se ridicau [și] roțile [de la pământ].
20. [Și] unde era norul, acolo [și] vântul [era] a merge. [Iar când] mergeau vietățile, [atunci mergeau] și roțile, și [acestea] se ridicau împreună cu ele, pentru că Duhul vieții[6] era în roți [διότι Πνεῦμα ζωῆς ἦν ἐν τοῖς τροχοῖς].
21. Când [era] a merge acestea[7], mergeau [și roțile], și când [era] să stea acestea, stătuseră [stăteau și ele]. Și când [era] a se ridica acestea de la pământ, [atunci] se ridicau [și roțile] împreună cu ele, că[ci] Duhul vieții era în roți.
22. Și asemănarea, [care era] deasupra capului lor, a vietăților, [era] ca tăria [ὡσεὶ στερέωμα], ca vederea cristalului [ὡς ὅρασις κρυστάλλου], întinsă deasupra, peste aripile lor.
23. Și dedesubtul tăriei [erau] aripile lor întinse, zburând [împreună] una [cu] alta, fiecare două unindu-se [și] acoperindu-le trupurile lor.
24. Și auzeam glasul aripilor lor [καὶ ἤκουον τὴν φωνὴν τῶν πτερύγων αὐτῶν], când [era] a zbura ele, ca glasul apei celei multe [ὡς φωνὴν ὕδατος πολλοῦ], iar când [era] să stea acestea[8], [atunci] se odihneau [și] aripile lor.
25. Și, iată, glasul [cel] de deasupra tăriei, cel fiind deasupra capului lor!
26. Ca vederea pietrei de safir [ὡς ὅρασις λίθου σαπφείρου] [era] asemănarea tronului de peste ea [ὁμοίωμα θρόνου ἐπ᾽ αὐτοῦ][9], iar peste asemănarea tronului [era] asemănarea precum chipul omului [stând] deasupra [ὁμοίωμα ὡς εἶδος ἀνθρώπου ἄνωθεν][tronului].
27. Și am văzut ca vederea ambrei de la vederea șalelor [Sale] și deasupra [καὶ εἶδον ὡς ὄψιν ἠλέκτρου ἀπὸ ὁράσεως ὀσφύος καὶ ἐπάνω], iar de la vederea șalelor și până în jos [καὶ ἀπὸ ὁράσεως ὀσφύος καὶ ἕως κάτω], am văzut ca vedere de foc și strălucirea Sa [fiind] de jur împrejur [ἶδον ὡς ὅρασιν πυρὸς καὶ τὸ φέγγος Αὐτοῦ κύκλῳ].
28. Ca vederea curcubeului [ὡς ὅρασις τόξου], când are să fie [el] în nor în ziua ploii [ὅταν ᾖ ἐν τῇ νεφέλῃ ἐν ἡμέρᾳ ὑετοῦ], așa [era] starea strălucirii [Sale] împrejur. Aceasta [era] vederea asemănării slavei Domnului [αὕτη ἡ ὅρασις ὁμοιώματος δόξης Κυρίου]! Și am văzut [acestea toate] și am căzut pe fața mea [καὶ πίπτω ἐπὶ πρόσωπόν μου] și am auzit glas grăindu-mi.
[1] De către Dumnezeu.
[2] Și am avut vedere dumnezeiască. Pentru că vederea Lui este darul Său pentru noi, căci El ne ridică la vederea Sa.
[3] Căci era Fiul omului în revelarea Sa față de Sfântul Iezechiil.
[4] Pentru că fețele lor priveau doar înainte.
[5] De către cele patru vietăți văzute în vedenie dumnezeiască.
[6] Dumnezeu Duhul Sfânt era, prin slava Lui, în roțile acestea dumnezeiești.
[7] Vietățile cerești văzute în vedenie.
[8] Vietățile cerești.
[9] De peste tăria dumnezeiască.