1. Și [El] a zis către mine: „Fiule al omului [υἱὲ ἀνθρώπου], stai pe picioarele tale și voi grăi către tine [στῆθι ἐπὶ τοὺς πόδας σου καὶ λαλήσω πρὸς σέ]!”.
2. Și a venit în[tru] mine Duhul [καὶ ἦλθεν ἐπ᾽ ἐμὲ Πνεῦμα] și m-a ridicat pe mine [καὶ ἀνέλαβέν με][1] și m-a scos pe mine [καὶ ἐξῆρέν με][2] și m-a pus pe mine pe picioarele mele[3]. Și Îl auzeam pe El grăind către mine.
3. Și [El] a zis către mine: „Fiule al omului, Eu te trimit pe tine către casa lui Israil, [către] cei care Mă amărăsc pe Mine [și] care M-au amărât pe Mine, ei și părinții lor până în ziua de astăzi!
4. Și vei zice către ei: «Acestea zice Domnul:
5. <Atunci [se va vedea], dacă or să audă sau dacă or să fie înspăimântați, pentru că este casa cea care amărăște>». Și vor cunoaște că Profet ești tu în mijlocul lor.
6. Iar tu, fiule al omului, să nu te temi de ei, nici să te uimești de fața lor! Pentru că se vor înfuria nebunește și se vor ridica asupra ta împrejur și în mijlocul scorpionilor tu locuiești [καὶ ἐν μέσῳ σκορπίων σὺ κατοικεῖς]. [De] cuvintele lor să nu te temi și de fața lor să nu te uimești, pentru că este casa cea care amărăște.
7. Și vei grăi cuvintele Mele către ei. Atunci [se va vedea], dacă or să audă sau dacă or să fie înspăimântați, pentru că este casa cea care amărăște.
8. Iar tu, fiule al omului, auzi pe Cel care grăiește către tine! [Și] nu fi amărând[u-Mă], precum casa cea care amărăște! Cască gura ta și le mănâncă [pe cele] pe care Eu ți le dau ție!”.
9. Și am văzut și, iată, mâna [era] întinsă către mine! Și în[tru] ea [era] sulul cărții [κεφαλὶς βιβλίου].
10. Și l-a desfășurat pe el înaintea mea și în el erau scrise cele dinapoi și cele dinainte. Și fusese scris [fuseseră scrise] întru el plângerea și cântarea și vaiul [θρῆνος καὶ μέλος καὶ οὐαί].
[1] M-a ridicat spre vederi duhovnicești.
[2] M-a scos pe mine, întru vederea duhului meu, afară de cele văzute.
[3] M-a făcut să fiu în stare să primesc revelațiile Sale cele dumnezeiești.