Iezechiil, cap. 3, cf. LXX
1. Și a zis către mine: „Fiule al omului, mănâncă sulul [cărții] acesteia și mergi și grăiește fiilor lui Israil!”.
2. Și am deschis gura mea și m-am hrănit [cu] sulul [cărții][1].
3. Și a zis către mine: „Fiule al omului, gura ta va mânca și pântecele tău va fi săturat de sulul [cărții] acesteia, cel care a fost dat spre tine!”. Și l-am mâncat pe el și s-a făcut în gura mea ca mierea îndulcind.
4. Și a zis către mine: „Fiule al omului, umblă [și] intră către casa lui Israil și grăiește cuvintele Mele către ei!
5. Pentru că nu către un popor adânc în cuvânt [βαθύχειλον] și greu la vorbire [βαρύγλωσσον] [mergi tu, ci] tu ești trimis către casa lui Israil.
6. Nici către popoarele cele multe [nu ești trimis, către] cele de alt glas sau de altă limbă, și nici [către] cei fiind tari la limbă, cărora nu le vei auzi cuvintele lor. Iar dacă către aceia te-am [te-aș fi] trimis pe tine, aceia te-au [te-ar fi] ascultat pe tine.
7. Dar [cei din] casa lui Israil nu or să voiască să te asculte pe tine, pentru că nu voiesc a Mă asculta pe Mine. Că[ci] toată casa lui Israil [e formată din cei care] sunt certăreți și tari la inimă [ὅτι πᾶς ὁ οἶκος Ισραηλ φιλόνεικοί εἰσιν καὶ σκληροκάρδιοι].
8. Și, iată, am dat fața ta cea tare împotriva fețelor lor și biruința ta o voi covârși împotriva biruinței lor
9. și va fi pururea mai tare [decât] piatra [καὶ ἔσται διὰ παντὸς κραταιότερον πέτρας]! Să nu te temi de ei și nici să te înspăimânți de fața lor, pentru că este casa amărând”.
10. Și a zis către mine: „Fiule al omului, toate cuvintele pe care le-am grăit cu tine ia-le întru inima ta și [cu] urechile tale auzi-le!
11. Și umblă [și] intră spre robie[2], către fiii poporului tău, și vei grăi către ei și vei zice către ei: «Acestea zice Domnul»! Așadar, [să vedem] dacă or să audă. Așadar, [să vedem] dacă or să îngăduie”.
12. Și m-a luat pe mine Duhul [καὶ ἀνέλαβέν με Πνεῦμα][3] și am auzit[4] dinapoia mea glas de cutremur mare [καὶ ἤκουσα κατόπισθέν μου φωνὴν σεισμοῦ μεγάλου]: „Binecuvântată [este] slava Domnului [εὐλογημένη ἡ δόξα Κυρίου], [cea care izvorăște] de la locul Său [ἐκ τοῦ τόπου Αὐτοῦ]!”.
13. Și am văzut [εἶδον][5] glasul aripilor vietăților zburând una către alta și glasul roților ținându-se de ele și glasul cutremurului.
14. Și Duhul m-a ridicat pe mine [καὶ τὸ Πνεῦμα ἐξῆρέν με][6] și m-a luat pe mine și am mers în[tru] repeziciunea duhului meu [καὶ ἀνέλαβέν με καὶ ἐπορεύθην ἐν ὁρμῇ τοῦ πνεύματός μου] și mâna Domnului cea tare a fost asupra mea.
15. Și am intrat întru robie [καὶ εἰσῆλθον εἰς τὴν αἰχμαλωσίαν], [eu], cel ridicat [μετέωρος] [de Duhul], și am mers împrejur [la] cei care locuiesc la râul Hovar [Χοβαρ], la cei fiind acolo, și am șezut acolo 7 zile, trăind în mijlocul lor.
16. Și a fost, după cele 7 zile, cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:
17. „Fiule al omului, [ca] păzitor [σκοπὸν] te-am dat pe tine casei lui Israil, iar [tu] vei auzi din gura Mea cuvântul și îi vei înștiința lor [pe ei] de la Mine!
18. Când Eu voi zice celui fărădelege: «[Cu] moarte vei fi omorât» și nu i-ai poruncit [îi vei porunci] lui și nici [nu] ai grăit [îi vei grăi] [ca] să-i poruncești celui fărădelege, [ca] să se întoarcă de la căile sale [și] să trăiască el, acela, cel fărădelege, în[tru] nedreptatea lui va muri, iar sângele său din mâna ta îl voi căuta [καὶ τὸ αἷμα αὐτοῦ ἐκ χειρός σου ἐκζητήσω].
19. Dar tu, dacă ai să-i poruncești celui fărădelege, iar [el] nu are să se întoarcă de la nedreptatea sa și [de la] calea sa, acela, cel fărădelege, în[tru] nedreptatea sa va muri, iar tu îți vei izbăvi sufletul tău [καὶ σὺ τὴν ψυχήν σου ῥύσῃ].
20. Și când are să se întoarcă cel Drept de la dreptățile sale și are să facă fărădelege și îi voi da chin spre fața sa [καὶ δώσω τὴν βάσανον εἰς πρόσωπον αὐτοῦ], acela va muri, pentru că nu or să fie pomenite dreptățile sale [οὐ μὴ μνησθῶσιν αἱ δικαιοσύναι αὐτοῦ], pe care le-a făcut, iar sângele său din mâna ta îl voi căuta [καὶ τὸ αἷμα αὐτοῦ ἐκ τῆς χειρός σου ἐκζητήσω].
21. Dar tu, dacă ai să-i poruncești celui Drept să nu păcătuiască, și acesta nu are să păcătuiască, [atunci] cel Drept [în] viață va trăi [ὁ Δίκαιος ζωῇ ζήσεται], că[ci] i-ai poruncit lui, iar tu [pe] al tău suflet îl vei izbăvi [καὶ σὺ τὴν σεαυτοῦ ψυχὴν ῥύσῃ]”.
22. Și a fost peste mine mâna Domnului [καὶ ἐγένετο ἐπ᾽ ἐμὲ χεὶρ Κυρίου] și a zis către mine: „Ridică-te și ieși spre câmp și acolo va fi grăind către tine!”.
23. Și m-am ridicat și am ieșit spre câmp și, iată, acolo slava Domnului stătuse ca vedenia [ἐκεῖ δόξα Κυρίου εἱστήκει καθὼς ἡ ὅρασις] și ca slava pe care am văzut-o [o văzusem] la râul Hovar [καὶ καθὼς ἡ δόξα ἣν εἶδον ἐπὶ τοῦ ποταμοῦ τοῦ Χοβαρ]! Și [atunci] am căzut pe fața mea[7].
24. Și a venit în[tru] mine Duhul [καὶ ἦλθεν ἐπ᾽ ἐμὲ Πνεῦμα] și m-a pus pe mine pe picioare și a grăit către mine și mi-a zis mie: „Intră și închide-te în mijlocul casei tale!
25. Iar tu, fiule al omului, iată, ți-au fost date asupra ta legături și te vor lega pe tine cu ele și nu ai să ieși din mijlocul lor!
26. Și îți voi lega împreună limba ta și vei fi asurzit și nu le vei fi lor întru om mustrându-i, pentru că este casa amărând.
27. Iar când Eu voi grăi către tine, [atunci] voi deschide gura ta și vei grăi către ei: «Acestea zice Domnul: <Cel care aude, să audă, iar cel care nu ascultă, să nu asculte!>». Pentru că este casa amărând.
[1] În mod extatic. Pentru că toate acestea au fost spuse și văzute în vedenie dumnezeiască.
[2] Spre cei aflați în stare de robie.
[3] M-a luat pe mine Dumnezeu Duhul Sfânt.
[4] Am auzit în mod extatic, în vedenie.
[5] Am văzut extatic.
[6] M-a ridicat spre vederi dumnezeiești.
[7] Am căzut cu fața la pământ ca închinare deplină, a întregii mele persoane, înaintea slavei lui Dumnezeu.