Daniil, cap. 3, 14-27, cf. LXX

14. Și pe care, văzându-i Nabuhodonosor, împăratul, le-a zis lor: „Pentru ce, Sedrah, Misah [și] Abdenago, dumnezeilor mei nu le slujiți și chipului celui de aur, pe care l-am pus, nu vă închinați?

15. Iar acum, dacă împreună aveți cu ușurință să auziți trâmbița și tot glasul celor muzicanți, căzând să vă închinați chipului celui de aur căruia [pe care] l-am pus. Iar dacă nu cunoașteți [aceasta, să știți] că, neînchinându-vă voi, numaidecât veți fi aruncați întru cuptorul de foc, cel care arde. Și care dumnezeu vă va izbăvi pe voi din mâinile mele?”.

16. Și răspunzând Sedrah, Misah [și] Abdenago, i-au zis împăratului Nabuhodonosor: „Împăratule, noi nu avem nevoie asupra poruncii acesteia să-ți răspundem ție,

17. că[ci] Dumnezeu este în ceruri [ἔστι γὰρ Θεὸς ἐν οὐρανοῖς]. [Și] unul [este] Domnul nostru [εἷς Κύριος ἡμῶν], de Care ne temem, [și] Care este puternic să ne izbăvească pe noi din cuptorul de foc și din mâinile tale, împăratule, ne va izbăvi pe noi.

18. Și apoi vădit îți va fi ție, că nu idolului tău îi slujim și nici chipului tău celui de aur, pe care [tu] l-ai pus, [nu] ne închinăm”.

19. Atunci, Nabuhodonosor a fost umplut [s-a umplut] de mânie și chipul feței sale a fost schimbat [s-a schimbat] și a poruncit să fie ars cuptorul de 7 ori, până ce trebuia [va trebui] el să fie ars.

20. Și [la] oamenii cei foarte tari [oamenilor celor foarte tari], celor în[tru] putere, [împăratul] le-a poruncit [și] împreună i-au legat pe Sedrah, Misah [și] Abdenago, [ca] să-i arunce întru cuptorul de foc, cel care arde.

21. Atunci oamenii aceia împreună au fost legați – având sandalele lor și tiarele lor pe capetele lor, împreună [cu] veșmântul lor –, și au fost aruncați întru cuptor,

22. pentru că porunca împăratului îi apăsa [ἤπειγεν]. Și cuptorul a fost încins de 7 ori mai mult [ca] înainte. Iar oamenii, cei care au fost numiți [mai înainte], [care] împreună au fost legați [de către] aceștia și au fost aduși [la] cuptor, au fost aruncați întru acesta.

23. Atunci, [acei] bărbați, cei care au fost împreună legați, cei dimprejurul lui Azarias, [erau în foc], și a ieșit flacără din cuptorul [care] a fost încins și i-a omorât pe aceia[1], dar [ei] au fost păziți[2].

24. Atunci așa s-a[u] rugat Ananias și Azarias și Misail și au adus slavă Domnului, când pe aceștia împăratul a poruncit să-i arunce întru cuptor.

25. Iar Azarias a stat [și] s-a rugat astfel. Și deschizându-și gura sa, se mărturisea Domnului împreună cu prietenii săi în mijlocul focului, aprins foarte sub cuptor de către haldei, și au zis:

26. „Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul părinților noștri și lăudat și preaslăvit [este] numele Tău întru veci.

27. Că[ci] Drept ești [Tu] în toate pe care ni le-ai făcut nouă și toate lucrurile Tale [sunt] adevărate și căile Tale [sunt] drepte și toate judecățile Tale sunt adevărate.


[1] Pe prigonitorii păgâni.

[2] De Dumnezeu.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *