Daniil, cap. 3, 28-45, LXX
28. Și judecățile adevărului le-ai făcut prin toate pe care le-ai adus asupra noastră și asupra cetății Tale celei sfinte, cea a părinților noștri, Ierusalimul. Pentru că în[tru] adevăr și [întru] judecată ai făcut toate acestea pentru păcatele noastre [διὰ τὰς ἁμαρτίας ἡμῶν].
29. Că[ci] am păcătuit în[tru] toate [ὅτι ἡμάρτομεν ἐν πᾶσι] și am făcut fărădelege [ca] să ne depărtăm de Tine. Și am păcătuit în[tru] toate și poruncile legii Tale nu le-am ascultat,
30. nici [nu] le-am păzit și nici [nu] am făcut precum ne-ai poruncit nouă, pentru ca să ne fie nouă bine.
31. Iar acum, toate câte le-ai adus asupra noastră și toate câte ni le-ai făcut nouă, în judecată adevărată le-ai făcut.
32. Și ne-ai dat pe noi întru mâinile vrăjmașilor noștri celor fără de lege și ale celor mai mari vrăjmași apostați [ἐχθίστων ἀποστατῶν] și ale împăratului celui nedrept și ale celui mai rău de pe tot pământul.
33. Și acum nu ne este nouă să deschidem gura [noastră], [căci] rușine și ocară s-a făcut robilor Tăi și celor care Ți se închină Ție.
34. Să nu ne dai pe noi, [până] întru sfârșit, pentru numele Tău, și să nu lepezi făgăduința Ta.
35. Și să nu depărtezi mila Ta de la noi, pentru Avraam, cel iubit de Tine și pentru Isaac, robul Tău și [pentru] Israil, cel sfânt al Tău,
36. precum ai grăit către ei, zicându-le [lor că vrei] să înmulțești sămânța lor ca stelele cerului și ca nisipul cel de la marginea mării.
37. Că[ci], Stăpâne, am fost micșorați mai mult decât toate neamurile [ἐσμικρύνθημεν παρὰ πάντα τὰ ἔθνη] și astăzi suntem smeriți în tot pământul pentru păcatele noastre [καί ἐσμεν ταπεινοὶ ἐν πάσῃ τῇ γῇ σήμερον διὰ τὰς ἁμαρτίας ἡμῶν].
38. Și nu este în vremea aceasta stăpânitorul [ἄρχων] și [nici] Profetul [Προφήτης] și nici povățuitorul [ἡγούμενος] și nici arderea de tot și nici jertfa și nici prinosul și nici tămâierea și nici locul [unde] să aducem roadă înaintea Ta și să aflăm milă.
39. Dar [noi], cu sufletul zdrobit și [cu] duhul smerit, să fim primiți [de Tine]. [Și] precum cu arderi de tot de berbeci și de tauri, și precum cu zeci de mii de miei grași,
40. așa să fie astăzi jertfa noastră înaintea Ta! Că[ci] rușinea nu este [a] celor care au nădăjduit în[tru] Tine și [voiesc] să se liniștească dinapoia Ta [καὶ ἐξιλάσαι ὄπισθέν Σου] [și] să se desăvârșească dinapoia Ta[1] [καὶ τελειώσαι ὄπισθέν Σου].
41. Și acum, Te urmăm [pe Tine] cu toată inima [noastră] și ne temem de Tine și căutăm fața Ta. [De aceea], să nu ne faci pe noi de rușine,
42. ci fă cu noi după bunătatea Ta și după mulțimea milei Tale!
43. Și ne izbăvește pe noi după minunile Tale și dă slavă numelui Tău, Doamne!
44. Și să se întoarcă înapoi toți cei care arată cele rele robilor Tăi și să fie rușinați de toată stăpânirea, iar tăria lor să fie zdrobită.
45. [Și] să cunoască că Tu ești Domnul, singurul Dumnezeu, și [ești] slăvit în toată lumea!
[1] Urmându-Ți Ție.