Daniil, cap. 3, 46-64, cf. LXX
46. Iar slujitorii împăratului nu au încetat arzând [să ardă] cuptorul [pentru] ei, [pentru] cei care au fost aruncați. Și când au fost aruncați cei trei întru o dată [deodată] întru cuptor, iar [atunci] cuptorul era foarte fierbinte pentru arderea sa de 7 ori [mai mult]. Și când ei au fost aruncați, cei care îi aruncă [i-au aruncat] pe ei erau mai sus de ei[1], iar ei ardeau dedesubtul lor[2] păcură [νάφθαν] și in [στιππύον] și smoală [πίσσαν] și vreasc [κληματίδα].
47. Iar văpaia se împrăștia deasupra cuptorului mai mult de 49 de coți [ἐπὶ πήχεις τεσσαράκοντα ἐννέα].
48. Și a ieșit [foc] și i-a ars pe [cei] care i-a aflat în jurul cuptorului haldeilor.
49. Iar Îngerul Domnului a coborât întru cuptor împreună cu cei dimprejurul lui Azarias [Ἄγγελος δὲ Κυρίου συγκατέβη ἅμα τοῖς περὶ τὸν Αζαριαν εἰς τὴν κάμινον] și a scuturat văpaia focului din cuptor [καὶ ἐξετίναξε τὴν φλόγα τοῦ πυρὸς ἐκ τῆς καμίνου].
50. Și a făcut [în] mijlocul cuptorului ca vânt de rouă șuierând [ὡσεὶ πνεῦμα δρόσου διασυρίζον] și nu i-a atins pe ei deloc focul [καὶ οὐχ ἥψατο αὐτῶν καθόλου τὸ πῦρ] și nu i-a întristat și [nici] nu i-a tulburat pe ei.
51. Și au început cei trei ca dintr-o gură [ἀναλαβόντες δὲ οἱ τρεῖς ὡς ἐξ ἑνὸς στόματος] [să cânte, și] Îl cântau și Îl preaslăveau și Îl binecuvântau și Îl înălțau pe Dumnezeu în [mijlocul] cuptorului [ὕμνουν καὶ ἐδόξαζον καὶ εὐλόγουν καὶ ἐξύψουν τὸν Θεὸν ἐν τῇ καμίνῳ], zicând:
52. „Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul părinților noștri și lăudat și preaînălțat [ești Tu] întru veci. Și binecuvântat [este] numele slavei Tale celei sfinte și prealăudat și preaînălțat [este] întru toți vecii.
53. Binecuvântat ești în templul cel sfânt al slavei Tale și preacântat și preaslăvit [ești Tu] întru veci.
54. Binecuvântat ești pe tronul Împărăției Tale [ἐπὶ θρόνου τῆς Βασιλείας Σου] și preacântat și preaînălțat [ești Tu] întru veci.
55. Binecuvântat ești Cel care vezi abisurile șezând peste Heruvimi și prealăudat și preaînălțat [ești Tu] întru veci.
56. Binecuvântat ești în[tru] tărie [ἐν τῷ στερεώματι] [tăria cerului] și preacântat și preaslăvit [ești Tu] întru veci.
57. Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul! Cântați-L și preaînălțați-L pe El întru [toți] veci[i]!
58. Binecuvântați Îngerii Domnului pe Domnul! Cântați-L și preaînălțați-L pe El întru [toți] veci[i]!
59. Binecuvântați ceruri pe Domnul! Cântați-L și preaînălțați-L pe El întru [toți] veci[i]!
60. Binecuvântați toate apele cele mai [pre]sus de cer pe Domnul! Cântați-L și preaînălțați-L pe El întru [toți] veci[i]!
61. Binecuvântați toate Puterile Domnului pe Domnul! Cântați-L și preaînălțați-L pe El întru [toți] veci[i]!
62. Binecuvântați soare și lună pe Domnul! Cântați-L și preaînălțați-L pe El întru [toți] veci[i]!
63. Binecuvântați stelele cerului pe Domnul! Cântați-L și preaînălțați-L pe El întru [toți] veci[i]!
64. Binecuvântați toată ploaia și roua pe Domnul! Cântați-L și preaînălțați-L pe El întru [toți] veci[i]!
[1] Stăteau mai sus de ei.
[2] A Sfinților 3 Tineri.