Predică la pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghios, Purtătorul de biruință [2021]

Iubiții mei[1],

ca să devii Purtător de biruință [Τροπαιοφόρος] ca Sfântul Mare Mucenic Gheorghios [Γεώργιος][2] trebuie să te birui pe tine însuți. Pentru că adevărata biruință este cea interioară. Este cea prin care tu te vindeci de patimile tale și te faci locaș rațional al lui Dumnezeu. Iar Sfântul Gheorghios s-a arătat biruitor asupra sa în copilăria, în adolescența și în prima lui tinerețe, pentru că el a fost martirizat la vârsta de 23 de ani. Născut în 280 în Cappadocia, el a fost martirizat pe 23 aprilie 303 în Nicomidia[3].

Însă s-a născut într-o familie creștină și a trăit creștinește din copilăria lui, tatăl său, Gherontios [Γερόντιος], fiind senator grec din Cappadocia, iar mama sa, Polihronia [Πολυχρονία], fiind din Lidda, din Palestina[4]. Iar când a rămas orfan de tată, mama lui l-a luat și a plecat cu el în Palestina. Iar când a crescut și a putut să intre în armată, el a devenit tribun militar și apoi comite în timpul lui Diocletianus[5].  Și în calitate de comite sau de colonel, Sfântul Gheorghios conducea garda imperială a Împăratului Diocletianus, care îi persecuta pe creștini. Iar după ce a murit și mama sa, el a împărțit toate ale sale la cei săraci[6], ca să se îmbogățească în Dumnezeu. Pentru că adevărata bogăție a noastră sunt faptele credinței noastre, cele care ne sfințesc pe noi și ne fac intimii lui Dumnezeu.

Iar el, deși avea o funcție militară atât de mare, nu s-a dat înapoi ca să propovăduiască dreapta credință. Pentru că îi învăța pe toți că idolii nu sunt dumnezei, ci Hristos este Dumnezeul nostru[7]. Tocmai de aceea a fost judecat de Magnentios și el i-a mărturisit în mod deschis că e creștin[8], după care își mărturisește credința sa și în fața lui Diocletianus[9].

Este închis și chinuit cu cruzime[10]. E tras pe roată până e crezut mort, dar Dumnezeu îl vindecă pe el[11]. Și când el vine și se arată viu și sănătos împăratului și spune că e Gheorghios, atunci mărturia lui naște doi Sfinți Mucenici: pe Sfinții Mucenici Anatolios și Protoleon, care erau generali de armată și care mărturisesc: „Unul este Dumnezeul Cel mare și Cel adevărat: [Cel] al creștinilor!”. Și pentru această mărturie a lor, ei au fost martirizați cu sabia cu două tăișuri[12]. Dar nu numai pe cei doi i-a întărit în credință, ci și pe soția Împăratului, pe Împărăteasa Alexandra[13].

Sfântul Gheorghios, la porunca lui Diocletianus, este aruncat într-o groapă cu var nestins, unde a stat timp de 3 zile și a fost păzit nevătămat[14]. Însă, de la această chinuire a sa, avem una dintre rugăciunile sale rămase în Viața sa. Adică aceasta, care e plină de credință: „O, Mântuitorul celor necăjiți, scăparea celor izgoniți, nădejdea celor fără de nădejde, Doamne, Dumnezeul meu, auzi rugăciunea robului Tău, și vezi-mă pe mine și mă miluiește, și izbăvește-mă de venirea ispitei potrivnicului! [Și] dă-mi mie, Stăpâne, [ca] mărturisirea [cea] întru Tine până la sfârșit să o păzesc nevătămată! Nu-mi da mie [după] fărădelegile mele, Doamne, [ca] să nu zică niciodată vrăjmașii mei: «Unde este Dumnezeul lui?»! Arată stăpânirea Ta și preaslăvește numele Tău în[tru] mine, netrebnicul, și trimite pe Îngerul Tău, pe păzitorul nevredniciei mele, cel care în Babilon a schimbat cuptorul întru rouă și pe Sfinții Tăi slujitori i-a păzit nevătămați, că binecuvântat ești întru veci! Amin”[15].

Iar când împăratul a numit minunea păstrării sale în viață drept o lucrare diavolească, Sfântul Gheorghios l-a înfruntat și i-a spus că aceasta e lucrarea lui Dumnezeu cu el[16]. Și noi trebuie să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate minunile din viața noastră.

Spre exemplu, săptămâna asta am lucrat ceva prin casă și am mutat un corp de bibliotecă dintr-o parte în alta. Și am luat partea de sus în mâini, după ce am dat cărțile jos din ea, uitând că blana de la mijloc e liberă, că poate cădea de la locul ei. Și pe când eu eram cu partea de mobilă în mână, înălțată deasupra capului meu, polița de la mijloc s-a deprins de la locul ei…și m-a lovit cu putere, cu un centimetru deasupra arcadei ochiului drept, fără să îmi spargă capul și nici ochelarii. Acum aș fi fost orb de ochiul drept, dacă Preacurata Stăpână nu ar fi ridicat cu un centimetru traiectoria blănii și nu ar fi oprit-o într-un os dur al trupului meu. Pentru că demonii vor să te orbească, să îți rupă picioarele, să te pună la pat, să te omoare. Dar Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfinților și ale Îngerilor Lui, ne păzește de toate relele întâmplări. Și pentru aceasta, dar și pentru toate minunile din viața mea, eu Îi sunt foarte recunoscător lui Dumnezeu, pentru că știu că ele au fost lucrate pentru binele meu, pentru mântuirea mea. Și de aceea și Sfântul Gheorghios a mărturisit adevărul despre minunile din viața sa, pentru că prin aceasta a dat slavă lui Dumnezeu, Celui care le-a lucrat spre mântuirea lui.

E încălțat în fiare și pus să alerge, dar Dumnezeu l-a vindecat din nou în mod deplin[17]. E bătut cu vine de bou până e umplut de sânge[18]. La rugăciunea sa, învie un om mort[19]. Dar făcând această minune, Atanasios, fost vrăjitor, și omul pe care l-a înviat din morți Sfântul Gheorghios, au fost martirizați la porunca împăratului[20]. Temnița Sfântului Gheorghios devine locul în care el propovăduiește, sfătuiește și îi vindecă pe cei bolnavi[21]. Pentru că locul unde te nevoiești e locul unde coboară slava lui Dumnezeu în tine și se revarsă și în afara ta.

În vedenia visului, Sfântul Gheorghios Îl vede pe Domnul, Care îi spune că va împărăți împreună cu El, pentru că le va primi pe cele pregătite lui[22]. Și într-o zi de vineri[23], Sfântului Gheorghios i s-a tăiat capul, după ce s-a rugat Domnului[24]. Pentru că atât viața, cât și pregătirea noastră pentru adormire, se trăiește în rugăciune. Căci rugăciunea e hrana noastră cea duhovnicească, dar și mărturisirea vie a dragostei noastre pentru Dumnezeu. Și noi, rugându-ne Domnului, ne vărsăm inima înaintea Lui, mărturisindu-I Lui toate cele ale noastre.

De aceea, iubiții mei, viața noastră trebuie trăită ca o continuă pregătire pentru întâlnirea cu Domnul. Noi trebuie să ne curățim și să ne luminăm și să ne sfințim continuu, pentru ca să fim lumini vii, raționale, aprinse de slava lui Dumnezeu. Pentru că numai astfel putem moșteni Împărăția lui Dumnezeu: fiind plini de slava Lui, adică de viața Sa cea veșnică.

Îl pomenim pe Sfântul Gheorghios astăzi, pe Părintele nostru, în ziua adormirii sale, în zi de vineri. Mâine, în zi de sâmbătă, îl pomenim pe Sfântul Lazaros, Episcopul de Chitios, în Cipru, Prietenul Domnului, cel a 4-a zi înviat din morți, cel pe care l-am pomenit și pe 17 martie[25]. Pentru ca duminică să prăznuim Intrarea Domnului în Ierusalim cea plină de bucurie, când, luminați de Dumnezeu, oamenii au înțeles că El e Hristos, că El e Mașiah Cel așteptat de către Sfinții Profeți.

Însă El dorește ca noi toți să știm că El e Mânuitorul nostru, că El e Domnul nostru, că El e Cel ce dorește să ne bucure pentru veșnicie. Căci de aceea a venit la noi, întrupându-Se din Preacurata Fecioară: pentru ca să ne facă veșnic fericiți.

Pentru că ce dorim noi mai mult pe fața acestui pământ decât fericirea cea veșnică? Viața noastră ne-o dorim într-o continuă fericire și împlinire. Am dori să se oprească în loc clipa în care ne vom simți cel mai bine, pentru ca să nu mai ieșim din acea stare.

Însă Domnul ne cheamă la comuniunea veșnică cu Sine, adică la veșnica veselie, la neîmbătrânitoarea bucurie cea împreună cu El. Dacă trăim împreună cu Domnul și suntem mereu cu El, atunci bucuria aceasta se va înveșnici în viața noastră. Căci El e Viața și Bucuria noastră cea veșnică.

Să sporim cu toții în tot lucrul cel bun, în toată pacea, curăția și sfințenia! Și să ne bucurăm dumnezeiește împreună cu Domnul, cu Cel care ne curățește și ne vindecă de toată boala și de toată neputința! Și pe El să Îl slăvim neîncetat dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, pentru că Dumnezeul nostru treimic e Dumnezeul mântuirii noastre! Amin.

---

[1] Începută la 10. 30, în zi de marți, pe 20 aprilie 2021. Soare după ploaie, 10 grade, vânt de 8 km/ h.

[2] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Άγιος_Γεώργιος. [3] Ibidem. [4] Ibidem.

[5] Acta Sanctorum, vol. 12, p. VIII, C 3 [1072]. [6] Ibidem.

[7] Acta Sanctorum, vol. 12, p. VIII, D 4 [1072].

[8] Acta Sanctorum, vol. 12, p. VIII, E 5 [1072].

[9] Acta Sanctorum, vol. 12, p. VIII, F 6 [1072].

[10] Acta Sanctorum, vol. 12, p. VIII, F 7 [1072].

[11] Acta Sanctorum, vol. 12, p. IX, AB 7-8 [1073].

[12] Acta Sanctorum, vol. 12, p. IX, C 9 [1073]. [13] Ibidem.

[14] Acta Sanctorum, vol. 12, cap. II, p. IX, C 10-D 10 [1073]. [15] Ibidem.

[16] Acta Sanctorum, vol. 12, cap. II, p. IX, E 11 [1073].

[17] Acta Sanctorum, vol. 12, cap. II, p. IX, F 12-13 [1073].

[18] Acta Sanctorum, vol. 12, cap. II, p. X, A 13 [1074].

[19] Acta Sanctorum, vol. 12, cap. II, p. X, F 17-XI, A 17 [1074-1075].

[20] Acta Sanctorum, vol. 12, cap. II, p. XI, B 19 [1075].

[21] Acta Sanctorum, vol. 12, cap. II, p. XI, C 20 [1075].

[22] Acta Sanctorum, vol. 12, cap. II, p. XI, D 21 [1075].

[23] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Άγιος_Γεώργιος.

[24] Acta Sanctorum, vol. 12, cap. II, p. XII, DE 25 [1076].

[25] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Lazarus_of_Bethany.