Scrioaștea. Monografia unei iubiri [4]

Primaa 2-a, a 3-a parte din carte.

În comentariul său bogat, generos, din 26 noiembrie 2019[1], Alexandru Georgescu a pus mai întâi problema surselor cercetării. Și mi-a sugerat că ar trebui să fac „cercetarea metodică a documentelor primăriei, școlii, bisericii, prefecturii”, să pre- iau date din alte lucrări monografice și istorice, să preiau manuscrise ale altora pe tema mea, să fac „deducții logice bazate pe diferite asocieri”. Și sunt de acord cu toate la un loc, pentru că așa și procedez de fapt: coroborând toate amănuntele pe care le găsesc.

După care mi-a mărturisit următoarele: „Într-adevăr [este] foarte interesantă ipoteza asupra etimologiei. Exact aceeași impresie o am și astăzi când cobor în sat pe «variantă»: [că am de-a face cu] o lume ascunsă într-o vale, în care nimeni nu ar căuta. Trebuie amintit faptul că mult timp tot dealul, [toată] vatra satului a fost acoperită de o pădure ale cărei reminiscențe sunt reprezentate de pădurea aflată între Scrioaștea și Brebina, de-a lungul râului Vedea. Fix aceeași vegetație! Deși [eram] mic, îmi amintesc în detaliu o relatare a bunicului meu în care el, copil fiind, o aflase de la bunicul său: că tot dealul fusese acoperit [mai] înainte de o pădure, iar lupii coborau iarna până în Scrioaștea [și] Stejaru, încât oamenii își păzeau cu mare grijă animalele.

Îmi aduc aminte că povestea de cineva care plecase pe jos din Scrioaștea la Stejaru, iarna, pe ninsoare. De o persoană care a fost atacată de lupi, dar care a scăpat la limită. Dar ce e bizar e că această poveste, spre deosebire de cealaltă, era legată de tinerețea lui, probabil ca adolescent. Faptul că aceste suprafețe au fost despădurite și transformate în suprafețe agricole ar putea conduce la identificarea perioadei în care s-a realizat.

În același timp, [amănuntul] cu localizarea Scrioaștei bătrâne în vatra satului Măldăieni poate fi interesant. [Dar ne interesează] fix zona în care aceasta a existat și, în același timp, de când [și] până când. Revin, totuși, la etimologia [cuvântului] Scrioaștea. Pentru că originea slavă (chiar bulgară) are un mare sâmbure de adevăr. [Asta atâta timp cât] sunt mai multe localități care poartă nume ce își au originea în slava din sudul Dunării, precum Peretu, dar chiar și Roșiorii. Astfel, cetatea Cerven/ Cherven (Roșu) (sec. XII-XIV) se află la numai 20 de kilometri de Ruse[2], fiind cunoscută drept Cetatea Împăratului Roșu. Roșu, Roșiori. În plus, regatul Asăneștilor a reprezentat iarăși un bun prilej de tranziție. Și este interesant și Rusciuc, Ruse. Ioniță Caloian…și preponderența numelui Calotă în Teleorman.

Cerven a fost construită pe locul unei vechi cetăți bizantine din vremea tracilor (sec. VI) [și] a fost atestată documentar în secolul al XI-lea. În jurul anului 1.200 trăiau în cetate și în proximitatea ei aproximativ 10.000 de oameni. În 1235 s-a stabilit acolo centrul Episcopiei ortodoxe. În 1242 a fost cucerită și devastată de tătari. În 1279, după ce a fost reclădită, a fost atacată și incendiată de armatele Imperiului Bizantin. În secolul al XIV-lea a ajuns la apogeul său militar și comercial, fiind împărțită pe două zone: cea fortificată, de sus, de pe munte și cea de la baza muntelui. În 1388 a fost cucerită de turci și distrusă.

Aceste perturbări au dus la migrarea la nord de Dunăre a unor grupuri mari de slavi (bulgari), care de altfel s-au și stabilit [aici]. [Iar ceea] ce este interesant este faptul că de la Dunăre până la Roșiori de Vede sunt o multitudine de sate în care locuitorii sunt de origine bulgară (rămasă așa din străbuni), dar, în același timp, [au și] denumiri de origine slavă. Un termen pe care îl întâlneam [adesea] la scrioștenii bătrâni era sbâcleaza[3]. Care era un fel de mlaștină, un lac, populat cu pește și raci[4]…pe care azi nu-l mai recunoaște nimeni”.

Mamaia Floarea Picioruș folosea cuvântul zbâclează. Însă nici sbâclează și nici zbâclează nu e cunoscut de Google.

De la Dr. Gheorghiță Ciocioi, cu aceeași amabilitate plină de prietenie, am primit linkul următor[5] pe 4 decembrie 2019, care este „o hartă habsburgică militară de supraveghere de la 1869” și care a fost făcută în „peste două decenii”[6]. Fragmentul care ne interesează e acesta:

Și pe această hartă vedem că Skrioașta era situată de-a lungul unui deal, care trecea prin Rușe de Vede și care continua și la Ciok, Grecia, Balzatz, Niaga, Popești, Valeni etc. Dacă mărim harta satului Skrioașta, vedem că drumul dinspre Rușe de Vede era paralel cu dealul și că existau 3 ulițe care străbăteau dealul și satul. Iar, din sat, spre râu, ieșeau 4 drumuri, un al 5-lea îndreptându-se spre râu mai înainte ca să înceapă satul. O mare clădire era la întretăierea a două ulițe. Și această mare clădire nu putea fi decât a moșierului. Iar clădirile mari erau în majoritatea lor în partea dinspre Ciok.

Maria Vertan, inventariind morile existente în secolul al 19-lea în Teleorman, ne spune că aga Costache Cantacozino avea o moară la Scrioaștea[7].

Constanța Știrbu și Corneliu Beda au scris un studiu despre tezaurul de monede din secolul al 14-lea descoperit la Scrioaștea[8]. Și aceștia citează articolul lui Bucur Mitrea, intitulat „Un tezaur monetar vechi românesc: Scrioaștea, jud. Teleorman”, publicat între 1959-1961, spunând că tezaurul a fost găsit în timpul lucrărilor agricole într-un vas de lut, fiind format din 42 de monede: 32 apărute în Țaratul de Târnovo, 7 în Țaratul de Vidin și 9 în Țara Românească în timpul lui Vladislav I (1364-1377)[9]. Monedele au între 0, 90 gr. și 1, 31 gr. și diametrul între 18-21 mm, iar 7 dintre ele au ajuns la Institutul de Arheologie din București, pe când restul au rămas la Prof. Pantelimon Neacșu din Scrioaștea și care le-a expus la muzeul școlii din localitate[10]. În cele din urmă, 30 de monede au ajuns la Muzeul județului Teleorman, iar 8 monede la Muzeul Național de Istorie a României[11].

Cele din timpul lui Vladislav I sunt 5 cu inscripție latină și una cu inscripție slavonă, având un scut pe avers și un coif și o acvilă pe revers[12] și fiind din argint[13]. „Groșii emiși…[în timpul lui Ivan] Sracimir păstrează încă elementele vechii tradiții bizantine în redarea iconografică a bustului lui Christos, dar vădesc, îndeosebi în redarea efigiei țarului cu însemnele puterii sale, o certă influență a artei monetare central-europene, cu precădere a celei maghiare”[14]. Cele 4 monede studiate de autori din acest lot au greutatea între 0, 96 și 1, 114 gr., două fiind emise între 1359-1365, iar celelalte două între 1369-1375[15]. Și ei conchid că tezaurul a fost îngropat înainte de anul 1377[16].

Însă acvila, care stă pe coif, are Sfânta Cruce în cioc[17], pentru că banii sunt emiși de domni creștini:

Iar monedele lui Ioan Sracimir îl au pe Domnul binecuvântând, iar în stânga Sa Își ține Dumnezeiasca Evanghelie, având pe ele inscripția IC-XC[18].

Imaginile de aici sunt din p. 148 a articolului citat:

iar cele de aici sunt din p. 149:

Și în ele vedem cum arată monedele de argint, de secol 14, descoperite la Scrioaștea.

Părintele Ioan Spiru din Alexandria ne spune că s-au descoperit la Scrioaștea „o monedă de o para – trei denghi, emisă în 1772 şi una [de] două parale – trei copeici din 1773”[19].


[1] A se vedea: https://www.teologiepentruazi.ro/2019/02/07/scrioastea-monografia-unei-iubiri-3/#comment-96372.

[2] Idem: https://hailaplimbare.ro/2018/11/15/scurta-plimbare-printre-ruinele-cetatii-cerven-in-bulgaria/ și https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/turism/4953-orasul-medieval-fortificat-si-cetatea-cherven.html.

[3] Eu l-am auzit cu z și nu cu s inițial.

[4] Eu am văzut zbâcleaza în anii 80, existând dincolo de râul Vedea și de pădure, câțiva kilometri buni departe de sat, fiind un râuleț cu mult mâl, dar cu apă foarte clară, în care existau pești, scoici și raci. De fapt, acolo am văzut pentru prima oară raci și scoici vii.

[5] A se vedea: https://mapire.eu/en/map/europe-19century-secondsurvey/?bbox=2773930.9172504926%2C5486289.434840736%2C2784163.9244121704%2C5489155.82340143&layers=158%2C164.

[6] Conform mesajului său din aceeași zi, primit pe Messenger, în care mi-a explicat proveniența hărții.

[7] Maria Vertan, Morile din județul Teleorman în deceniul 4 al secolului al XIX-lea, în rev. Biserica Ortodoxă, anul XXII, nr. 2, iulie-decembrie, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2020, p. 18.

[8] Constanța Știrbu și Corneliu Beda, Tezaurul de monede medievale din secolul al XIV-lea de la Scrioaştea, jud. Teleorman, publicat în rev. Cercetări Numismatice, revista Muzeului Național de Istorie, ed. de Octavian Iliescu și Constanța Știrbu, vol. al 6-lea, București, 1990, p. 106-150.

[9] Idem, p. 106.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem.

[13] Idem, p. 107.

[14] Idem, p. 108-109.

[15] Idem, p. 109.

[16] Idem, p. 116.

[17] Idem, p. 117.

[18] Idem, p. 120.

[19] Cf. Pr. I. Spiru, Monede bătute la Sadagura, găsite în Muntenia, în rev. Studii și Cercetări Numismatice, II, 1958, p. 475-476, apud Ioan Spiru, Arheologie și numismatică în județul Teleorman. Articole, studii și note, ed. îngrij. de Pavel Mircea, în col. Publicațiile Muzeului Județului Teleorman, vol. IX, Ed. Ordessos, Pitești, 2014, p. 143 PDF.

4 comentarii la „Scrioaștea. Monografia unei iubiri [4]”

  1. Parinte, tare ma bucur sa vad si cea de a patra parte a monografiei… dar si mai mult sa vad in continuare interesul neobosit pe care il manifestati pt Scrioastea si scriosteni.

    Aleg astazi sa impartasesc trei teme ce sper ca va ofera o perspectiva diferita asupra Scrioastei dar poate si mai mult material pentru cercetarea dumneavoastra:

    1. Planurile directoare de tragere [1], ca o continuare a referintei facute de catre domnul Ciocioi (mare apreciere pentru domnia sa), o harta online interactiva si foarte detaliata ce poate fi suprapusa cu hartile satelitare ale Google si Microsoft (Bing), harta ce corespunde zonei Rosiori de Vede estimez a fi fost facuta intre anii 1924 – 1925.

    Toate acestea se gasesc pe Serverul Cartografic pentru Patrimoniul Cultural National: https://map.cimec.ro/Mapserver/.

    O data intrat pe platforma, mergeti in meniul de sus pe „Harta fundal”. O lista ce contine o serie de harti se va deschide or printre acestea veti regasi si „Planuri directoare de tragere”. O selectati iar harta se va incarca. Este de apreciat faptul ca aceasta foloseste aceleasi coordonate cu hartile actuale ale Google si Microsoft (Bing) iar eroarea de afisare este relativ redusa la suprapunere. Sfatul meu e sa folositi Google Imagine satelitara si Bing Imagine Satelitara ca punct de referinta cu situatia de astazi a locurilor.

    Acest Server Cartografic ofera f multe detalii, precum: Repertoriul arheologic national, Lacase de cult, Cronica cercetarilor arheologice, Muzee si colectii, Tumuli funerari, Localitati din Romania.

    De remarcat in aceasta harta, drumul de la Rosiori, ulitele satului Scrioastea (respectate si astazi), conacul si mosia familiei Manu (vatra satului), gradina mare din deal a familiei Manu, de pe marginea ruscii care urca din drumul de la scoala (practic drept de la mosie), drumul spre satul Cioc, bifurcatia de la puiernita care se merge spre raul Vedea traversandum spre satul Cucuieti (exista si un pod acolo), Limes Transalutanus (vizibil dinspre Rosiori in linie paralel apoi cu dealul Scrioastei)… si altele.

    De remarcat dimensiunea mosiei Scrioastea, respectiv invecinarea ei.

  2. 2. Uriasul invizibil: Limes Transalutanus [2]

    Scriostenii batrani cunosc bine asa numitul „drum al lui Traian” ori „valul lui Traian”. Bucati de caramida, erau vizibile cu usurinta acum 70 de ani dar intre timp datorita agriculturii intensive acestea s-au diminuat, pe alocuri disparand. Aici sunt foarte multe de spus dar ce este interesant, rolul acestui spatiu pe care il ocupa Scrioastea, prezenta unui turn roman (Turnurile de pe segmentul sudic [3], chiar pe dealul Scrioastei in continuarea Limesului. Acest turn era vizibil si pt castrul de pe valea Bratcovului (spre Catun, Madaieni), poate chiar si de pe valea Urluiului (alt + 116 m la muchia dealului). Limes ul coboara prin partea de vest a satului traversand soseaua care duce spre Gresia si mergand oarecum paralel cu acesta pana in Gresia, unde exista si un castru (langa biserica) ale carui reminiscente acoperite astazi creeaza o zona mai inalta (cam de 50 cm) pe care gasim astazi gradini si vii.

    Sunt foarte multe de spus, recomand lucrarile rezultate in urma cercetarii ample realizate de catre domnul Eugen S. Teodor. Foarte meticulos, analizand cercetari anterioare, cu propriile constatari si concluzii bazate pe solide argumente stiintifice si de facto. Sunt lucrari care ajung chiar pana la toponimia arealului… .
    Toata admiratia pt domnia sa!

    Sunt foarte multe materiale ale domniei sale, va recomand sa cautati pe Google numele sau impreuna cu Limes Transalutanus ori chiar cu Scrioastea.

    Chiar zilele acestea, legat de acest subiect, o echipa neobosita continua sapaturile incepute la castrul roman de la Baneasa (Teleorman) in cadrul programului: http://www.limes-transalutanus.ro/ . Ii puteti urmari la: https://www.facebook.com/Limes-Transalutanus-729444053797839.

  3. 3. Zbâclează / sbâclează??? …Zbâglează, da!

    La momentul ultimei interventii, nu stiam care este localizarea acestei z(s)bâcleze. Totusi, din discutii cu locuitori mai in varsta am inteles unde este localizata drept pt care mi a fost usor sa o identific pe harta.

    Putini locuitori stiu ca mosia comunei Scrioastea se intinde dincolo de Drumul Judetean 612A dintre Vacaresti (Comuna Draganesti de Vede) si Satul Vechi (Comuna Dracsanei), …pana la raul Burdea respectiv limita comunei (Saceni). Ei bine, aceasta este z(s)bâcleaza, zona de confluenta a celor doua mosii pe unde trece Burdea, deci este de fapt Burdea. Asta stim noi, scriostenii.

    Desigur, termenul este de-a dreptul atipic si starneste curiozitate. Astfel, tot de curand, intr-o serie de notite ale bunicului meu am regasit aceasta preocuparea legata de identitate z(s)bâclezei. Desi cu insemnatate pentru scriosteni termenul nu este deloc cunoscut mai sus spre Beuca, Zambreasca.

    Si acum totul devine bizar, in judetul Arges exista Zbâglează [4]… afluent al raului Burdea ce curge in apropiere. Cum e posibil??

    Revin iarasi la domnul Eugen S. Teodor si la cercetarea domniei sale pe care in mare parte am reusit sa o parcurg. Acesta identifica acest parau Zbâgleaza [5] afluent al raului Burdea in apropierea padurii Hirsesti care tine de localitatea Hirsesti, aflata intre raul Cotmeana si Burdea. Mai mult, in apropierea ei gasim acelasi Limes Transalutanus respectiv si Brazda lui Novac (de nord). Privind pe harta, este de a dreptul uimitor, vorbim de o zona de confluenta cu judetul Teleorman. Drumul care merge la Pitesti (65A) urmareste Burdea pe o anumita distanta intrand pe la Balaci din Arges in Teleorman. Iata, urmarim si localitatile din Arges: Burdea, Caldararu, Mirosi, Surdulesti si trecand in Teleorman pe la Burdeni, Balaci. Cum e posibil ca aceasta denumire ce denota insasi un afluent al raului Burdea sa circule 50 Km in aval, in acelasi timp pastrand legatura cu Burdea si Limesul?!

    Multi mai pastreaza inca rude in Dracsanei, Dracsani, Odobeasca, Satu Vechi, Saceni, Butculesti, toate in apropierea raului Burdea. Cum au ajuns in Scrioastea, poate fi usor de inteles dar cum au ajuns in localitatile mai sus mentionate impreuna cu termenul de Zbâclează / Sbâclează/ Zbâglează, cat si in apropierea Limesului… ridica o serie de intrebari foarte interesante.

    Posibil sa nu aflam raspunsul multor intrebari dar cel putin merita mentionat pt cei ce vor dori sa cerceteze in viitor.

    Tare mi-as dori sa vad in comentariile acestei monografii, scriosteni care sa imparta ceea ce stiu, ce au auzit, au cunoscut ori cunosc…

    Toate cele bune!

    1. Draga parinte,

      va trimit acest mail ca o completare bibliografica a celor trei mesaje trimise:

      [1] Planurile directoare de tragere, geo-spatial.org: Planurile Directoare de Tragere
      [2] Limes transalutanus, https://ro.wikipedia.org/wiki/Transalutanus
      [3] De paza pe Limes Transalutanus. Despre turnurile de pe segmentul sudic, http://www.limes-transalutanus.ro/files/Simpozion2015/Arheologia-Peisajului-si-Frontiera-Romana/04_Teodor_turnuri.pdf
      [4] DATE CARACTERISTICE PENTRU ACŢIUNI OPERATIVE ALE COMITETELOR LOCALE PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ, https://www.google.com/search?q=zbagleaza&rlz=1C1GCEB_enCH933RO933&oq=zbagleaza&aqs=chrome.0.69i59j69i60l3.4094j1j1&sourceid=chrome&ie=UTF-8
      [5] Frontiera văzută de sus. Cercetări pe sectorul argeşean al Limes Transalutanus, Pagina 33 – Figura 3. Harta valului aflat la nord-est de Urlueni / Pagina 34 – Figura 4. Fotografie aeriană oblică, 29 iulie 2015, misiunea Wilga. Partea centrală şi estică a valului de la Urlueni, vedere spre ESE. / Pagina 38 – Figura 9. Fotografie oblică manuală spre est, în dreptul Pădurii Hârseşti. Misiunea Wilga, 29 iulie 2015 , http://www.limes-transalutanus.ro/files/Simpozion2015/Arheologia-Peisajului-si-Frontiera-Romana/02_Teodor_Frontiera.pdf

      Toate cele bune,
      Alexandru Georgescu

      *

      Vă mulțumesc mult, Domnule Alexandru, pentru detaliile pe care mi le-ați trimis!

      Apreciez mult prietenia dumneavoastră! Multă sănătate și împlinire!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *