Daniil, cap. 4, 1-22, cf. LXX
1.
2.
3.
4. [În] cel de al 18-lea an al împărăției lui Nabuhodonosor, [acesta] a zis: „Fiind [eu] în pace, eram în casa mea și bine sporind pe tronul meu,
5. [când] vis am văzut și am fost înfricoșat și frica a căzut peste mi[n]e.
6.
7.
8.
9.
10. [Căci] dormeam…Și, iată, pomul cel înalt, crescând peste pământ, [iar] vederea sa [era] mare și nu era altul asemenea lui!
11. Și vederea sa [era] mare [și] vârful său se apropia până la cer, iar scorbura [τὸ κύτος] sa până la nori [pentru] a umple cele de sub cer. Soarele și luna în el locuiau [ὁ ἥλιος καὶ ἡ σελήνη ἐν αὐτῷ ᾤκουν] și luminau tot pământul [καὶ ἐφώτιζον πᾶσαν τὴν γῆν].
12. Ramurile sale [erau cu] lungimea ca de 30 de stadii [ὡς σταδίων τριάκοντα], iar dedesubtul său se umbreau toate fiarele pământului și în el păsările cerului se cuibăreau. Rodul său era mult și bun și hrănea toate vietățile.
13. [Și] vedeam [acestea] în somnul meu. Și, iată, Îngerul a fost trimis în[tru] tărie din cer [Ἄγγελος ἀπεστάλη ἐν ἰσχύι ἐκ τοῦ οὐρανοῦ]!
14. Și a fost chemat[1] și i s-a zis lui: «Tăiați-l pe el[2] și stricați-l pe el! Căci a fost poruncit de Cel Preaînalt [ca] acesta să se dezrădăcineze și să se facă nefolositor».
15. Și așa a zis: «O singură rădăcină lăsați-i lui în pământ! Pentru ca împreună cu fiarele sălbatice să pască iarbă în munți ca boul
16. și de la roua cerului are să se schimbe trupul său și 7 ani are să pască împreună cu ele,
17. până are să-L cunoască pe Domnul cerului [ἕως ἂν γνῷ τὸν Κύριον τοῦ οὐρανοῦ][3], [Acesta] putere având [peste] toate cele [care sunt] în cer și peste cele ale pământului și câte are să voiască face în[tru] acestea[4] [καὶ ὅσα ἂν θέλῃ ποιεῖ ἐν αὐτοῖς]». Înaintea mea a fost tăiat într-o zi și căderea sa [a fost] într-un ceas de zi, iar ramurile sale au fost date întru tot vântul. Și a fost târât și aruncat, iar iarba pământului, împreună cu fiarele pământului, mânca. Și spre pază a fost dat, iar în lanțuri și în cătușe de aramă a fost legat. [Și] de acestea foarte m-am minunat în toate acestea [ὑπ᾽ αὐτῶν σφόδρα ἐθαύμασα ἐπὶ πᾶσι τούτοις] și somnul meu s-a depărtat de la ochii mei [καὶ ὁ ὕπνος μου ἀπέστη ἀπὸ τῶν ὀφθαλμῶν μου].
18. Și m-am sculat dis-de-dimineață din patul meu [și] l-am chemat pe Daniil, pe stăpânitorul sofiștilor [τὸν ἄρχοντα τῶν σοφιστῶν] și pe conducătorul celor care judecă visele [καὶ τὸν ἡγούμενον τῶν κρινόντων τὰ ἐνύπνια], și i-am povestit lui visul și [el] mi-a arătat mie tălmăcirea sa.
19. Iar Daniil foarte mult s-a minunat și bănuiala [ὑπόνοια] îl grăbea pe el și a fost înfricoșat de [cu]tremurul care l-a cuprins pe el [καὶ φοβηθεὶς τρόμου λαβόντος αὐτὸν] și a fost schimbată [s-a schimbat] fața sa [și] și-a clătinat capul său un ceas [κινήσας τὴν κεφαλὴν ὥραν μίαν], [căci] a fost uluit [ἀποθαυμάσας]. Și mi-a răspuns mie [cu] glas blând: «Împăratule, visul acesta [să fie] celor care te urăsc pe tine și tălmăcirea sa să vină peste vrăjmașii tăi!
20. Pomul care a fost sădit în pământ, pe care [l-ai văzut în] vedenia cea mare, tu ești, împărate!
21. Și toate păsările cerului, cele care se cuibăresc în el, [sunt] tăria pământului și neamurile și toate limbile până la marginile pământului și toate țările care îți slujesc ție.
22. Iar pomul acela [care a fost] să se înalțe și [a fost] să se apropie cerului și scorbura sa să atingă norii, tu [ești], împăratule, [care] ai fost înălțat peste toți oamenii cei fiind [care sunt] pe fața a tot pământul. [Căci] a fost înălțată inima ta [cu] mândrie și [cu] tărie [ὑψώθη σου ἡ καρδία ὑπερηφανίᾳ καὶ ἰσχύι]. [Dar] pe cele către Cel Sfânt și [către] Îngerii Săi, [adică] faptele tale, a[u] fost văzut[e][5], pentru că a fost pustiită casa Dumnezeului Celui viu [καθότι ἐξερήμωσας τὸν οἶκον τοῦ Θεοῦ τοῦ ζῶντος] pentru păcatele poporului care a fost sfințit [ἐπὶ ταῖς ἁμαρτίαις τοῦ λαοῦ τοῦ ἡγιασμένου].
[1] A fost chemat Îngerul de către Domnul.
[2] Acest pom imens.
[3] Cu fiarele sălbatice.
[4] În cer și pe pământ.
[5] Au fost văzute de către El.