Daniil, cap. 4, 33-37, cf. LXX
33. „[Iar] Eu, Nabuhodonosor, împăratul Babilonului, 7 ani am fost legat și m-au păscut pe mine [la] iarbă ca pe bou și din iarba pământului mâncam. Iar după cei 7 ani mi-am dat sufletul meu spre rugăciune [καὶ μετὰ ἔτη ἑπτὰ ἔδωκα τὴν ψυχήν μου εἰς δέησιν] și m-am rugat pentru păcatele mele către fața Domnului [καὶ ἠξίωσα περὶ τῶν ἁμαρτιῶν μου κατὰ πρόσωπον Κυρίου], a Dumnezeului cerului [τοῦ Θεοῦ τοῦ οὐρανοῦ], iar pentru necunoașterile mele Dumnezeului dumnezeilor, Celui mare, m-am rugat [καὶ περὶ τῶν ἀγνοιῶν μου τοῦ Θεοῦ τῶν θεῶν, τοῦ μεγάλου, ἐδεήθην]. Și perii mei au fost ca aripile vulturului, unghiile mele ca ale leului, a fost schimbată [au fost schimbate] carnea mea și inima mea [ἠλλοιώθη ἡ σάρξ μου καὶ ἡ καρδία μου] [și] gol umblam, împreună cu fiarele pământului. [Căci] vis am văzut și bănuielile pe mine m-au cuprins. Și, pentru multă vreme, somnul pe mine m-a luat, iar adormire a căzut asupra mea.
34. Iar la sfârșitul celor 7 ani, timpul răscumpărării mele a venit [ὁ χρόνος μου τῆς ἀπολυτρώσεως ἦλθε], iar păcatele mele și neștiințele mele au fost împlinite înaintea Dumnezeului cerului și [eu] m-am rugat pentru neștiințele mele Dumnezeului dumnezeilor, Celui mare. Și, iată, un Înger m-a chemat pe mine din cer, zicându-mi: «Nabuhodonosor [Ναβουχοδονοσορ], slujește Dumnezeului cerului [δούλευσον τῷ Θεῷ τοῦ οὐρανοῦ], Celui Sfânt [τῷ ἁγίῳ], și dă slavă Celui Preaînalt, [căci] palatul împărătesc al neamului tău ție îți este dat înapoi!»!
35.
36. [Și] în acea vreme mi-a fost înapoiată mie împărăția mea și slava mea mi-a fost dată mie înapoi.
37. [Iar eu] Celui Preaînalt mă mărturisesc și laudă [Îi aduc] Celui care a zidit cerul și pământul și mările și râurile și toate cele [care sunt] în ele. Mă mărturisesc [Lui] și Îl laud, că[ci] El este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Că[ci] El face semne și minuni și schimbă ceasurile și vremurile, luând împărăția împăraților și punând alții în locul lor. [Iar] de acum Lui Îi voi sluji și, de frica Sa, [cu]tremurul m-a cuprins pe mine. Și pe toți cei Sfinți ai Săi îi laud [καὶ πάντας τοὺς Ἁγίους Αὐτοῦ αἰνῶ], că[ci] dumnezeii neamurilor nu au în ei tărie [ca] să întoarcă împărăția împăratului spre alt împărat [οἱ γὰρ θεοὶ τῶν ἐθνῶν οὐκ ἔχουσιν ἐν ἑαυτοῖς ἰσχὺν ἀποστρέψαι βασιλείαν βασιλέως εἰς ἕτερον βασιλέα] și să omoare și să facă [pe cineva] a trăi și să facă semne și minuni mari și înfricoșătoare și să schimbe lucrurile cele prea mari, precum a făcut cu mine Dumnezeul cerului și a schimbat în[tru] mine lucrurile cele mari. [De aceea], eu, [în] toate zilele împărăției mele, pentru sufletul meu, Celui Preaînalt jertfă Îi voi aduce, întru miros de bună mireasmă Domnului [εἰς ὀσμὴν εὐωδίας τῷ Κυρίω], și [lucrul] cel plăcut înaintea Sa voi face. Eu și poporul meu [și] neamul meu și țările mele, cele [care sunt] în[tru] stăpânirea mea, [vom face acestea]. Iar câți au grăit înspre Dumnezeul cerului și câți or să apuce grăind [să grăiască] ceva[1], pe aceia îi voi osândi [la] moarte [τούτους κατακρινῶ θανάτῳ]”.
[1] Iar câți au hulit și Îl hulesc pe Dumnezeu.