Predică la Învierea Domnului [2021]
Iubiții mei[1],
Hristos a înviat!
Și El „a înviat ca un biruitor [ἀνέστης ὡς νικητής]”[2] din Iad, pentru că i-a scos de acolo pe Sfinții Lui, răscumpărând sufletele lor din mâna Iadului [Ps. 48, 16, LXX[3]]. Din lunga mână a Iadului care este păcatul. Iar dacă i-a scos pe ei din Iad, atunci a redeschis Paradisul Său pentru ei și pentru noi[4], ca toți cei care credem întru El și ne sfințim mereu împreună cu El să moștenim Împărăția Sa cea veșnică.
Oamenii au crezut, atunci când L-au răstignit, că „s-a încheiat capitolul Iisus”. Că odată cu moartea Lui, toți „vor uita de El” și că „lucrurile vor reveni la normal”. Numai că nimic nu a mai rămas la fel după întruparea Sa ca om și după toată iconomia mântuirii noastre pe care El a lucrat-o pentru noi în umanitatea Sa!
Căci Iisus Hristos, Dumnezeul și Domnul nostru, Cel care „păcatele multora le-a purtat și pentru păcatele lor a fost dat [ἁμαρτίας πολλῶν ἀνήνεγκεν καὶ διὰ τὰς ἁμαρτίας αὐτῶν παρεδόθη]” [Is. 53, 12, LXX] la moarte pe Cruce, ca Jertfă de răscumpărare veșnică pentru păcatele noastre, este Dumnezeu și om, pentru că este Fiul Tatălui, Cel care S-a întrupat pentru noi și pentru mântuirea noastră. Și pe El Iadul nu Îl putea opri, pentru că este Stăpânul a toate.
De aceea, când S-a coborât în Iad, El a umplut cu slava Lui Iadul. Și așa cum a coborât atunci în Iad, El coboară și acum pentru fiecare dintre noi. Coboară până acolo unde noi zăcem în moarte, până în Iadul cel mai de jos unde suntem noi. Coboară până acolo, până unde am ajuns datorită păcatelor noastre celor prea rele și a patimilor noastre celor de rușine.
Și coboară la noi, pentru că noi nu putem să ne mai ridicăm din moarte, din moartea noastră sufletească, odată ce păcătuim iar și iar! Păcatul ne omoară și ne afundă în Iad, însă numai El ne învie din moarte și ne scoate de acolo. Iar când noi ne mărturisim Lui cu pocăință, cu durere, cu lacrimi pline de zdrobire a inimii noastre, cu iubire sfâșiată, El ne iartă păcatele noastre cele multe și ne învie din Iadul în care suntem. De acolo, din adâncul Iadului, El ne scoate la fiecare Spovedanie a noastră și ne umple de slava Lui și ne face moștenitori ai Împărăției Sale.
De aceea, nimic nu mai e ca înainte! Odată ce El a murit și a înviat pentru noi și a înălțat umanitatea Lui în sânul Preadumnezeieștii Treimi, iar, în Biserica Sa, El coboară toată slava Lui pentru curățirea, luminarea și sfințirea noastră, noi nu mai suntem trupești, ci dumnezeiești. Pentru că oricare dintre noi putem să biruim, prin slava Lui coborâtă în noi, tot păcatul și toată patima în ființa noastră, și să trăim dumnezeiește pe pământ.
Căci noi suntem „fiii Învierii”[5] Sale. Suntem înviați din morți iar și iar de către El, de Cel care a înviat din morți a treia zi pentru noi. Însă a treia zi după Scripturi, după mărturia Scripturilor, El a înviat cu trupul Său, pe care l-a arătat îndumnezeit, plin de slava Lui cea veșnică, căci cu sufletul Său El niciodată nu a fost mort. Căci sufletul Său a coborât în Iad și i-a scos de acolo pe Sfinții Lui. Și noi ne rugăm mereu ca acolo unde sunt Sfinții Lui, acolo să ne odihnim și noi pentru veșnicie[6]. Pentru că odihna și bucuria noastră cele veșnice sunt împreună cu Domnul, cu Sfinții și cu Îngerii Lui întru slava Lui.
Așa că azi, când El a înviat din morți, a fost marele Paști [Πάσχα][7] pentru Sfinții Lui. Pentru că El i-a scos din Iad și i-a făcut moștenitori ai Împărăției Sale. Căci Πάσχα [Pasha] transliterează ebraicul פֶּסַח [Pesah], care e un singular absolut[8] și care înseamnă „El a trecut peste”[9]. Iar dacă, în vechime, El l-a trecut pe Israil prin Marea Roșie cu picioare vesele, cu picioare neudate, acum, în ziua Învierii Sale, El îi trece pe Sfinții Lui peste „prăpastia cea mare [χάσμα μέγα]” [Lc. 16, 26, BYZ], deschizându-le lor Paradisul, cel închis până azi. Pentru că Învierea Lui e începutul Raiului pentru noi toți și bucuria noastră cea veșnică.
Căci „Raiul cel închis, azi iar s-a deschis”[10] pentru toți cei credincioși Lui. Pentru ca noi să trăim mereu întru bucuria slavei Sale. Căci El ne scoate mereu „din valul ce ne bântuie”[11], din toată ispita și din tot păcatul nostru, ca să ne pună pe piatra credinței și să ne umple de slava Lui, de cea care ne odihnește și ne veselește pe noi în mod negrăit.
Fiindcă răspunsul nostru la toate problemele lumii de azi e slava lui Dumnezeu cea veșnică. Răspunsul nostru creștin e viața în sfințenie, e viața în slava lui Dumnezeu. Pentru că numai umpluți de slava Lui, noi putem să ne bucurăm și să ne împlinim cu adevărat pe fața acestui pământ. Numai crescând mereu în sfințenie, în relația cu El, noi putem fi oameni cu adevărat și creștini. Căci suntem fiii Învierii Sale, dacă ne umplem zilnic de slava Lui cea necreată, de cea care ne curățește, ne luminează și ne transfigurează continuu, pentru ca să fim și noi ca Hristos în umanitatea Sa cea îndumnezeită în mod deplin.
Țelul vieții noastre nu e să trăim mult și fără probleme, nici să fim admirați și iubiți de către toți și nici să facem o avere exorbitantă, unică, ci să ne îndumnezeim continuu în relația interioară cu Dumnezeul mântuirii noastre. Pentru că oricât de grea ar fi viața noastră și oricât de multe piedici ni s-ar pune, libertatea noastră interioară și mântuirea noastră sunt de la Domnul. El ne luminează ce să facem, ce să spunem, cum să ne trăim viața. Și dacă suntem mereu cu El și ne lăsăm călăuziți de către El spre tot adevărul și spre toată nevoința cea îndumnezeitoare, atunci suntem cu adevărat fericiți, cu adevărat împliniți, pentru că viața noastră merge spre Rai, spre Raiul care astăzi s-a deschis pentru noi.
Iar aici, în Biserica lui Dumnezeu, e locul unde noi trăim de pe acum Raiul cel plin de veselia cea veșnică. Pentru că nouă ni s-a deschis ușa spre Rai de către Domnul nostru și trăim încă de aici Raiul desfătării noastre celei veșnice. Căci El Însuși, Cel care coboară mereu pentru noi în Iad, Se sălășluiește în noi prin Euharistia milei Sale, ca noi să fim vii duhovnicește, mereu bucuroși și plini de veselie dumnezeiască.
Pentru cei care nu trăiesc împreună cu El mereu, cuvintele mele par metaforice și idealiste. Și aceasta se întâmplă, pentru că nu cunosc taina mântuirii noastre. Dar dacă ar cunoaște taina mântuirii omului, adică ce face Domnul cu noi și în noi în mod zilnic, cum ne curățește și ne luminează și ne sfințește El pe noi, și viața lor ar fi o continuă bucurie, așa cum e a noastră prin mila Lui.
Căci, iubiții mei, Domnul nu doar ne cheamă să ne bucurăm dumnezeiește în fiecare clipă, ci ne și ajută să trăim această viață cu totul fericită și împlinitoare! Iar eu nu vă spun dumnevoastră povești, adică lucruri pe care eu nu le cunosc și nici nu le trăiesc, ci vă mărturisesc bucuria învierii mele din mine însumi, din viața împreună cu Dumnezeul meu și al nostru, din mijlocul sfințeniei pe care El o lucrează întru mine. Și aceasta, pentru că am crezut cuvintele Lui și mă lăs învățat continuu de către El viața cea sfântă, viața creștinilor.
Pentru că totul e atât de simplu! Viața creștină e nespus de simplă și de plină de minuni. Trebuie doar să crezi în El și să Îl urmezi pe El întru toate. Trebuie să Îl crezi pe El întru toate și să te bucuri de cele pe care te învață Dumnezeu tot timpul. Și El Se bucură nespus să ne învețe tot timpul tainele Sale, minunile Sale, voia Sa cu noi toți. Căci El dorește să ne dăruie veșnic toate ale Sale, din iubire inexprimabilă pentru noi, pentru lucrurile mâinilor Sale.
Da, e totul atât de simplu! Și El ne dăruie toate ale Sale, dacă Îl urmăm pe El întru toate. Și toate ale Sale sunt sfințenia, pacea, bucuria, curăția, înțelepciunea, adică toate virtuțile cele dumnezeiești și apoi, după adormirea noastră, ne face moștenitori ai Împărăției Sale. Pentru că numai El ne dăruie toate ale Sale și ne dă împlinirea cea desăvârșită a ființei noastre.
Și când noi vrem să fim iubiți, să fim liniștiți, să fim fără griji și fără boli și fără necazuri, ne dorim de fapt fericirea cea veșnică a Împărăției Sale. Dar pentru a trăi fericirea cea veșnică trebuie să ne ridicăm zilnic la exigențele sfințeniei, adică ale Împărăției Sale. Pentru că Împărăția e a acelora care se sfințesc mereu împreună cu Domnul și se lasă călăuziți de El în fiecare zi.
Mă bucur că am putut să spovedesc și să împărtășesc pe mulți dintre dumneavoastră și în aceste zile sfinte. Pacea din mine și atenția pe care v-o acord v-a bucurat, după cum m-a bucurat și pe mine deschiderea dumneavoastră față de mine și bucuria dumneavoastră pentru Domnul. Căci intimitatea duhovnicească care se naște în cadrul Sfintelor Taine e plină de slava lui Dumnezeu și El ne ajută pe toți după măsura dorinței noastre de schimbare interioară. Nimic nu se schimbă în noi, dacă nu dorim cu adevărat schimbarea în bine a vieții noastre. Iar dacă ne dorim să fim tot mai buni și mai ascultători de Dumnezeu, atunci El ne ajută tot mai mult pe fiecare zi.
Vă mulțumesc pentru darurile dumneavoastră, pentru vorbele dumneavoastră bune, pentru prietenia și iubirea dumneavoastră față de mine! Și vă asigur că vă am în inima mea pe toți și că mă rog pentru dumneavoastră, pentru toți, cât și pentru întreaga umanitate vie și adormită. Căci toți avem nevoie de ajutorul, de iertarea și de mila lui Dumnezeu. Toți avem nevoie de mântuirea Lui. Pentru că împlinirea tuturor e moștenirea Împărăției Sale celei veșnice.
La mulți ani, zile pascale cu pace și cu multă binecuvântare și să ne bucurăm duhovnicește!
Hristos a înviat! Amin!
[1] Începută la 17. 55, în Miercurea Mare, pe 28 aprilie 2021. Cer înnorat, 12 grade, vânt de 19 km/ h.
[2] Fragment din condacul praznicului: „Εἰ καὶ ἐν τάφῳ κατῆλθες ἀθάνατε, ἀλλὰ τοῦ ᾍδου καθεῖλες τὴν δύναμιν, καὶ ἀνέστης ὡς νικητής, Χριστὲ ὁ Θεός, γυναιξὶ Μυροφόροις φθεγξάμενος. Χαίρετε, καὶ τοῖς Σοῖς Ἀποστόλοις εἰρήνην δωρούμενος ὁ τοῖς πεσοῦσι παρέχων ἀνάστασιν”, cf. https://glt.goarch.org/texts/Pen/Pascha.html.
[3] Unde avem textul: „Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu din mâna Iadului [πλὴν ὁ Θεὸς λυτρώσεται τὴν ψυχήν μου ἐκ χειρὸς ᾍδου], când are să mă ia pe mine” de aici, din lumea aceasta.
[4] Cf. https://doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/pogorarea-mantuitorului-hristos-la-iad.
[5] Cf. https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/ortodoxia-nu-este-atat-cu-tragismul-suferintei-mantuiorului-ci-este-cu-bucuria.
[6] Așa cum spunem în condacul Înmormântării: „Μετὰ τῶν Ἁγίων ἀνάπαυσον, Χριστέ, τὴν ψυχὴν τοῦ δούλου σου, ἔνθα οὐκ ἔστι πόνος, οὐ λύπη, οὐ στεναγμός, ἀλλὰ ζωὴ ἀτελεύτητος”, cf. http://users.uoa.gr/~nektar/orthodoxy/prayers/funeral_translation.htm.
[7] Cf. Friberg Greek Lexicon, 21.107, apud Bible Works 10, cuvântul Πάσχα este indeclinabil. Adică e o formă de singular. De aceea, conform limbii grecești, nu există „Paștile”, ci numai N. Paști, G. al Paștiului, D. Paștiului, Ac. de Paști, V. Paștiule!
[8] Cf. Holladay Hebrew Lexicon 6.866, apud Bible Works 10.
[9] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Passover.
[10] Cf. https://www.versuri.ro/versuri/colinde-de-craciun-praznic-luminos-_6up6.html#.
[11] Cf. https://ro.wikisource.org/wiki/Rugăciune_(Eminescu).