Daniil, cap. 6, 1-12, cf. LXX

1. Și Artaxerxis [Ἀρταξέρξης], cel al mezilor, a luat împărăția. Iar Darios [Δαρεῖος] [era] plin de zile și slăvit la bătrânețe

2. și a pus 127 [ἑκατὸν εἴκοσι ἑπτὰ] de satrapi[1] [σατράπας] peste toată împărăția sa,

3. iar peste ei [a pus] 3 bărbați, conducându-i pe ei, și Daniil era unul [dintre] cei 3 bărbați,

4. [iar cei 3] peste toți [erau] având puterea în împărăție. Și Daniil era îmbrăcat [cu] porfiră și [era] mare și slăvit înaintea împăratului Darios – pentru că era slăvit și înțelegător și înțelept și Duhul Sfânt [era] în[tru] el [ἦν ἔνδοξος καὶ ἐπιστήμων καὶ συνετός καὶ Πνεῦμα Ἅγιον ἐν αὐτῷ] – și [era] bine-sporind în lucrurile împăratului, pe care [el] le făcea. Atunci, împăratul s-a sfătuit să-l pună pe Daniil peste toată împărăția sa și [peste] cei doi bărbați, pe care i-a pus [îi pusese] împreună cu el, și [peste] cei 127 de satrapi.

5. Dar când s-a sfătuit împăratul [ca] să îl pună pe Daniil peste toată împărăția sa, atunci [la] sfatul și părerea [celor care] s-au sfătuit în[tre] ei, doi tineri [au zis] unul către altul, zicând: „Când niciun păcat și nicio neștiință [nu] aflau [au aflat] împotriva lui Daniil, pentru care îl vor învinui [să-l învinuiască] pe el către împărat?”.

6. Și au zis: „Veniți să punem hotărâre pentru noi înșine, că tot omul nu se va învrednici de cinste și nu are să se roage rugăciune de la [către] tot dumnezeul până la 30 de zile, fără numai [cu voie] de la Darius împăratul, iar dacă nu va muri!”. [Și aceasta au spus-o], pentru ca să îl copleșească pe Daniil înaintea împăratului și să-l arunce întru groapa leilor [καὶ ῥιφῇ εἰς τὸν λάκκον τῶν λεόντων]. Căci cunoscuseră că Daniil se roagă și cere Domnului [ᾔδεισαν γὰρ ὅτι Δανιηλ προσεύχεται καὶ δεῖται Κυρίου], Dumnezeului său [τοῦ Θεοῦ αὐτοῦ], de 3 ori pe zi [τρὶς τῆς ἡμέρας].

7. Atunci au venit oamenii aceia și au zis înaintea împăratului:

8. „Hotărâre și stare am pus [ὁρισμὸν καὶ στάσιν ἐστήσαμεν], că tot omul, care are să se roage rugăciune sau [dacă] cineva are să se învrednicească de cinste de la [către] tot dumnezeul până la 30 de zile, fără numai [cu voie] de la Darius împăratul, va fi aruncat întru groapa leilor”.

9. Și s-au învrednicit [de la] împăratul ca să stea hotărârea [lor], iar [împăratul] nu [a voit] să o schimbe pe ea. Pentru că [ei] cunoscuseră că Daniil se roagă și cere de trei ori pe zi, [și au voit] ca să-l copleșească prin împărat și să-l arunce întru groapa leilor.

10. Și astfel, împăratul Darios a pus și a întărit [hotărârea aceasta].

11. Iar Daniil, cunoscând hotărârea, pe care [împăratul] a pus-o împotriva sa, ferestrele le-a deschis în camera de sus a sa [θυρίδας ἤνοιξεν ἐν τῷ ὑπερῴῳ αὐτοῦ], înaintea Ierusalimului [κατέναντι Ιερουσαλημ][2], și cădea pe fața sa[3] de trei ori pe zi [καὶ ἔπιπτεν ἐπὶ πρόσωπον αὐτοῦ τρὶς τῆς ἡμέρας], precum făcea [și mai] înainte, și cerea [Domnului].

12. Și ei l-au păzit[4] pe Daniil și l-au prins pe el rugându-se de trei ori pe zi ca [în] fiecare zi.


[1] Viceregi.

[2] Care erau cu fața spre Ierusalim. Pentru că el se ruga spre Ierusalim.

[3] Se ruga cu fața la pământ înaintea Domnului, așa cum facem până azi.

[4] Cu sensul de l-au urmărit, l-au filat ca să vadă cum calcă porunca împăratului.