Daniil, cap. 6, 13-29, cf. LXX

13. Atunci, oamenii aceia s-au întâlnit [cu] împăratul și i-au zis: „Darie [Δαρεῖε][1], împăratule, [oare] nu hotărâre ai orânduit, ca tot omul să nu se roage rugăciune și nici să [nu] se învrednicească de cinste de la [către] tot dumnezeul până la 30 de zile, fără numai [cu voie] de la tine, împăratule, iar dacă nu va fi aruncat întru groapa leilor?”. Și, răspunzându-le, împăratul le-a zis lor: „Întocmai [este] cuvântul și hotărârea va rămâne!”. Iar [ei] i-au zis lui: „Te jurăm pe tine [ὁρκίζομέν σε], [împăratule] ale mezilor și al perșilor, [cu] edictele [δόγμασιν] [tale][2], ca să nu schimbi porunca și nici să te minunezi de față [de fața omului] și pentru ca să nu micșorezi ceva [din] cele care au fost zise și să pedepsești pe omul care nu a rămas [în] hotărârea aceasta!”. Iar [el] a zis: „Așa voi face, precum ziceți, și [căci] mi-am rânduit mie [să fac] aceasta!”.

14. Și [ei] i-au zis: „Iată, l-am aflat pe Daniil, cel iubit al tău [τὸν φίλον σου], rugându-se și cerând feței Dumnezeului său de trei ori pe zi!”.

15. Și, întristându-se, împăratul a zis: „Să fie aruncat Daniil întru groapa leilor [ῥιφῆναι τὸν Δανιηλ εἰς τὸν λάκκον τῶν λεόντων]!”. [Și aceasta] pentru hotărârea pe care a rânduit-o [o rânduise] împotriva lui[3]. Atunci, împăratul a fost întristat foarte [s-a întristat foarte] pe[ntru] Daniil și ajuta să-l izbăvească pe el până la apusurile soarelui [καὶ ἐβοήθει τοῦ ἐξελέσθαι αὐτὸν ἕως δυσμῶν ἡλίου] din mâinile satrapilor [ἀπὸ τῶν χειρῶν τῶν σατραπῶν],

16. dar nu putea să-l izbăvească pe el de la ei.

17. Dar, strigând, Darios, împăratul, i-a zis lui Daniil: „Dumnezeul tău [Θεός σου], Căruia tu Îi slujești în mod neîncetat de trei ori pe zi [ᾯ σὺ λατρεύεις ἐνδελεχῶς τρὶς τῆς ἡμέρας αὐτὸς], te va izbăvi pe tine din mâna leilor până dis-de-dimineață [ἐξελεῖταί σε ἐκ χειρὸς τῶν λεόντων ἕως πρωὶ]! Fii îndrăzneț [θάρρει][întru El]!”.

18. Atunci Daniil a fost aruncat întru groapa leilor. Și a fost adusă piatra și a fost pusă întru gura gropii [καὶ ἐτέθη εἰς τὸ στόμα τοῦ λάκκου] și a pecetluit-o împăratul cu inelul său și cu inelele oamenilor celor mari ai săi, pentru ca să nu fie ridicat Daniil de [către] ei sau împăratul să-l tragă pe el din groapă.

19. Atunci împăratul s-a întors spre palatul său și și-a petrecut noaptea [în] post [καὶ ηὐλίσθη νῆστις] și era întristat pentru Daniil. Atunci, Dumnezeul lui Daniil [ὁ Θεὸς τοῦ Δανιηλ], făcându-i lui [după] pronia [πρόνοιαν ποιούμενος αὐτοῦ][Sa], a închis gurile leilor și [aceștia] nu l-au tulburat lui [pe] Daniil [τὰ στόματα τῶν λεόντων καὶ οὐ παρηνώχλησαν τῷ Δανιηλ].

20. Iar împăratul, Darios, s-a sculat dis-de-dimineață și i-a luat împreună cu sine pe satrapi și, mergând, a stat la gura gropii leilor [ἔστη ἐπὶ τοῦ στόματος τοῦ λάκκου τῶν λεόντων].

21. Atunci împăratul l-a chemat pe Daniil [cu] glas mare [și] cu plângere [μετὰ κλαυθμοῦ], zicându-i: „O, Daniil[e], așadar, dacă trăiești, iar Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești în mod neîncetat te-a mântuit pe tine [σέσωκέ σε] de la lei și [ei] nu te-au făcut nefolositor pe tine!…”.

22. [Și] atunci Daniil a auzit [și] cu glas mare [a răspuns] și a zis: „Împăratule, încă sunt viu [ἔτι εἰμὶ ζῶν]!

23. Și m-a mântuit pe mine Dumnezeu de lei [καὶ σέσωκέ με ὁ Θεὸς ἀπὸ τῶν λεόντων], pentru că dreptatea în[tru] mine a fost aflată înaintea Sa [καθότι δικαιοσύνη ἐν ἐμοὶ εὑρέθη ἐναντίον Αὐτοῦ]. Dar și înaintea ta, împăratule, nici neștiința și nici păcatul [nu] a[u] fost aflat[e] în[tru] mine, ci tu ai ascultat de oamenii înșelând [care îi înșală] pe împărați și m-ai aruncat pe mine întru groapa leilor spre pieire”.

24. Atunci au fost adunate împreună toate puterile și l-au văzut pe Daniil cum nu l-au tulburat lui [pe el] leii.

25. Atunci, acei doi oameni, cei care au mărturisit împotriva lui Daniil, ei și femeile lor și copiii lor au fost aruncați leilor și leii i-au omorât pe ei și le-au zdrobit oasele lor.

26. Atunci Darios a scris tuturor neamurilor și țărilor și limbilor celor care locuiesc în tot pământul său, zicându-le:

27. „Toți oamenii cei fiind în împărăția mea fiți închinându-vă și slujind Dumnezeului lui Daniil! Căci El este Dumnezeul Cel rămânând și Cel viu întru veci de veci până în veci [Αὐτὸς γάρ ἐστι Θεὸς μένων καὶ ζῶν εἰς γενεὰς γενεῶν ἕως τοῦ αἰῶνος].

28. Eu, Darios, Îi voi fi Lui închinându-mă și slujindu-I [în] toate zilele mele. Căci idolii cei făcuți de mână nu pot să mântuie [τὰ γὰρ εἴδωλα τὰ χειροποίητα οὐ δύνανται σῶσαι], [așa pre]cum l-a răscumpărat Dumnezeul lui Daniil pe Daniil [ὡς ἐλυτρώσατο ὁ Θεὸς τοῦ Δανιηλ τὸν Δανιηλ]”.

29. Și împăratul Darios a fost adăugat către neamul său și Daniil a fost pus peste împărăția lui Darios, iar Chiros Persul [Κῦρος ὁ Πέρσης] [și-]a luat împărăția sa.


[1] Forma de vocativ a lui Δαρεῖος.

[2] Cu hotărârile tale publice, cu decretele tale. Pentru ca, în viața Bisericii, mai apoi, δόγμα să însemne hotărârea dogmatică a unui Sinod Ecumenic.

[3] A Sfântului Daniil, prin șiretlicul celor care îi doreau moartea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *