Predică la Sfinții Împărați Constantinus și Helena [2021]

Iubiții mei,

Hristos a înviat[1]!

Și Hristosul mântuirii noastre l-a dorit pe Sfântul Constantinus, așa după cum îl dorise și pe Sfântul Apostol Pavlos anterior. L-a dorit și l-a chemat în mod minunat la Sine. Căci „convertirea Sfântului Împărat Constantinus cel Mare a avut loc în urma unei vedenii colective. Pentru că a fost văzută de el și de toată armata lui[2]. O vedenie avută la orele amiezii și în care ei au văzut pe cer, mai presus de soare, a Crucii biruință [Crucis tropaeum], din lumină învăpăiată, și scrisul acesta: „Hac vince [(Întru) aceasta învinge]!”[3].  Și pentru că Sfântul Constantinus nu a înțeles această apariție [τὸ φάσμα] dumnezeiască, i S-a arătat lui în vedenia somnului Însuși Hristos, Dumnezeul nostru, împreună cu semnul văzut mai înainte pe cer, împreună cu Dumnezeiasca Sa Cruce, și l-a îndemnat să facă asemănări ale Crucii văzute pe cer pentru a le avea cu el în timpul războaielor sale[4]. Însă de ascultarea de Dumnezeu a Sfântului Constantinus și de râvna lui pentru dreapta credință țin toate schimbările bune din viața sa și din viața Bisericii. Pentru că tot lucrul cel bun pe care îl facem, îl facem împreună cu Dumnezeu, Cel care ne întărește spre aceasta”[5].

Conform lui Nicolaos Mesaritis [Νικόλαος Μεσαρίτης][6], care a descris Biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol, sarcofagul Sfântului Constantinus avea nuanțe de violet, fiind ca un pat imperial, în patru laturi neegale și, potrivit tradiției, Sfânta Helena a fost îngropată împreună cu el[7]. Căci Biserica lui Dumnezeu îi cinstește împreună, pentru că împreună au făcut fapte apostolice. Fapt pentru care sunt recunoscuți de către noi ca cei întocmai cu Apostolii [οἱ Ἱσαπόστολοι][8] Domnului. Fiindcă toți aceia, care, plini fiind de sfințenie, extind Biserica Domnului pe pământ în locuri unde ea nu a fost mai înainte, fac lucrare apostolică, dumnezeiască.

Roger Pearse ne oferă online, în traducerea lui Mark Vermes, o Viață a Sfântului Constantinus, cf. Codex Patmos 179, s. XII-XIII, f. 4-25 (BHG 365n)[9]. Și în aceasta ni se spune că Însuși Domnul l-a învățat pe Sfântul Constantinus să găsească un oraș în răsărit și să i-l închine Maicii Sale[10]. Adică Constantinopolul. Printr-o lege imperială, Sfântul Constantinus a dat altarele idolești creștinilor pentru a le transforma în Biserici, iar printr-o alta a decretat ca Săptămâna Patimilor și Săptămâna Luminată să fie zile de odihnă în imperiu[11]. Și asta când creștinii erau minoritari în Imperiul Roman și nu majoritari!

Și el, cu multă râvnă dumnezeiască pentru Biserica lui Dumnezeu, a adus neamurile din imperiu la credința creștină, încât ele „și-au sfărâmat dumnezeii lor strămoșești cu propriile lor mâini [shattered their ancestral gods with their own hands]”[12]. Și pentru ca cineva să-și zdrobească idolii de bună voie trebuie să fie foarte convins de răutatea credinței sale.

Însă cine i-a convins pe păgâni să renunțe în mod radical la păgânism? Însuși Împăratul imperiului și întreaga Biserică! Pentru că, dacă nu vezi dreapta credință în oameni, dacă nu vezi cum îi sfințește ea pe oameni, nu te poți converti. Dar când ai exemple la îndemână, când vezi cu ochii tăi cum arată creștinii cu adevărat, atunci viața lor te cucerește. Așa cum ne cuceresc pe noi Viețile tuturor Sfinților lui Dumnezeu, din orice secol: pentru că sunt exemple vii, proaspete, veșnice de curăție și sfințenie.

Dar exemplul bun te cucerește, numai dacă cauți viața cea adevărată, cea după Dumnezeu. Exemplul bun te face să îl urmezi, pentru că vezi că binele te împlinește în mod desăvârșit.

Orașul închinat Născătoarei de Dumnezeu a vrut să îl facă la Halchidon [Χαλκηδών], în Bitinia, cunoscut de noi sub forma de Calcedon[13], unde a fost Sinodul Ecumenic[14]. Dar niște vulturi [eagles], în mod minunat, i-au indicat Bizantionul [Βυζάντιον][15] și el a început să fie construit în al 12-lea an al domniei sale[16].

În al 16-lea an al împărăției sale, Născătoarea de Dumnezeu le-a vestit în mod extatic, în vis, unor oameni Sfinți, că numele cetății închinate ei trebuie să poarte numele lui Constantinus, pentru că a arătat că are un caracter bun[17]. Și când Preacurata Stăpână spune asta, atunci așa și este!

Sinodul I Ecumenic a avut loc în al 19-lea an al imperialității sale[18]. Iar Sfânta Helena a plecat la Ierusalim ca să caute Sfânta Cruce a Domnului în urma unei vedenii dumnezeiești[19]. Și ea a scos Crucea Domnului de sub templul zeiței Afroditi [Ἀφροδίτη][20], a zeiței curviei, de acolo de unde fusese ascunsă de către evrei[21]. Iar Sfânta Cruce a fost descoperită pe 22 aprilie și înălțarea ei s-a produs pe 14 septembrie[22].

Numai că aici, în această Viață a Sfântului Constantinus, avem parte de o surpriză de proporții: „On the 14th of September, in the plain light of day, as a mass of people attended the Church, suddenly in view of all of them the roof of the Temple was opened and the Cross flew up, leaving in its place only the pedestal on which it had stood. As it passed through the opened roof of the Church it was raised up as far as Heaven, and they all cried out with one voice: «Lord, have mercy!». Thus was fulfilled the verse of prophecy which says: «Raise up our Lord God and bow down before the pedestal of His feet, for He is holy»”[23]. Pe scurt: Crucea Domnului s-a înălțat la cer de una singură, în mod minunat, pe 14 septembrie, în văzul tuturor, din mijlocul Bisericii, și a rămas pe pământ numai piedestalul Crucii. Iar din acesta Sfânta Helena a tăiat o Cruce mai mică și pe aceasta o avem noi pe pământ[24].

Tot aici ni se spune că aflarea Crucii Domnului s-a petrecut la 319 ani după Înălțarea Domnului la cer și în anul 5.852 de la facerea Sfântului Adam, a Protopărintelui nostru[25].

Sfânta Helena a adormit la vârsta de 80 de ani[26], pe când Sfântul Constantinus la 65 de ani, după 32 de ani și 10 luni de domnie[27]. Iar soldații și senatorii săi au pus Sfintele Moaște ale Sfântului Constantinus într-un sarcofag de aur și l-au plâns îndelung[28], „plângându-l pe el ca pe un părinte iubit și nu ca pe un împărat adormit [mourning him as a beloved father and not as a deceased emperor]”[29].

Și când te plâng oamenii și te consideră un Părinte iubit, un om scump al inimii lor, atunci însemni enorm de mult pentru ei! Iar pentru ca să însemni ceva pentru mulți oameni trebuie să faci lucruri bune pentru toți. Și el, Împăratul lui Dumnezeu, împreună cu Sfânta sa Mamă Helena, au făcut enorm de mult pentru Biserica lui Dumnezeu și pentru întreaga umanitate. Pentru că ei au deschis ușa larg tuturor ca să intre în Biserică și să se mântuie.

Și așa vedem cât de important e președintele creștin, senatorul creștin, primarul creștin, profesorul creștin, juristul creștin, omul creștin. Când avem mare nevoie de oameni de caracter, de oameni cu verticalitate, de oameni luminați de Dumnezeu înțelegem cât de importanți și de rari sunt ei.

Căutăm oameni, oameni reali, și nu găsim! De ce nu găsim? Pentru că oamenii adevărați se creează împreună cu Dumnezeu, aici, în Biserica Sa. Ei nu apar spontan! Ei nu apar de niciunde! Ci oamenii mari ai istoriei au trăit cu Dumnezeu și Dumnezeu i-a făcut pe ei mari în ochii noștri.

De aceea, iubiții mei, dacă puteți și vreți să aveți copii, atunci să îi faceți oamenii lui Dumnezeu! Pentru că nu e de ajuns să naști, ci trebuie să-l crești continuu pe omul lui Dumnezeu. Familia, Biserica, Școala și Societatea trebuie să conlucreze pentru ca să apară oamenii lui Dumnezeu! Pentru că ei trebuie să aibă toate datele umanității, tot firescul vieții de familie și, în același timp, să se înduhovnicească continuu. Căci dacă nu te sfințești, atunci te urâțești continuu! Noi nu putem trăi „dincolo de bine și de rău”, nu putem trăi neutru din punct de vedere ontologic. Fiindcă tot ceea ce facem rău ne deformează, ne face caricaturali, pe când tot ceea ce facem bine, în relație cu Dumnezeu, ne zidește, ne îndumnezeiește.

Dacă vrem să fim constantinieni, atunci trebuie să fim constanți în tot ceea ce facem, să fim statornici[30] în credința și în iubirea noastră! Iar dacă vrem să fim helenici în viața noastră, atunci trebuie să fim făclii aprinse, să fim strălucitori[31] duhovnicește în tot ceea ce facem! Căci a purta nume de Sfinți înseamnă a le urma lor în sfințenie.

Multă sănătate, pace și bucurie dumnezeiască tuturor! Iar Sfinții Împărați astăzi pomeniți să ne ajute pe toți, în fiecare zi, să fim uși și ferestre ale Bisericii. Adică oameni prin care să se intre în Biserică și prin care să se vadă viața cu Dumnezeu. Amin!


[1] Începută la 19. 28, în zi de miercuri, pe 19 mai 2021. Apus de soare, 24 de grade, vânt de 6 km/ h.

[2] PG 20, col. 944.

[3] PG 20, col. 943-944.

[4] PG 20, col. 944.

[5] Un fragment din studiul meu, încă nepublicat, Libertatea oamenilor duhovnicești. Despre cum se naște excepționalismul ortodox.

[6] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Nicholas_Mesarites.

[7] Nikolaos Mesarites, Description of the Church of the Holy Apostles at Constantinople, greek text edited with translation, commentary and introduction by Glanville Downey, apud Transactions of the American Philosophical Society, New Series, vol. 47, no. 6 (1957), p. 891. Text existent online în locația: https://www.jstor.org/stable/1005721.

[8] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/3295/sxsaintinfo.aspx.

[9] A se vedea: https://www.roger-pearse.com/weblog/the-halkin-life-of-constantine-in-english/.

[10] Vita Constantini, 5, cf. https://www.roger-pearse.com/weblog/the-halkin-life-of-constantine-in-english/.

[11] Vita Constantini, 7, cf. Ibidem.

[12] Vita Constantini, 7, cf. Ibidem.

[13] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Chalcedon.

[14] Cf.  https://en.wikipedia.org/wiki/Council_of_Chalcedon.

[15] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Byzantium.

[16] Vita Constantini, 8, cf. https://www.roger-pearse.com/weblog/the-halkin-life-of-constantine-in-english/.

[17] Vita Constantini, 13, cf. Ibidem.

[18] Vita Constantini, 13, cf. Ibidem.

[19] Vita Constantini, 14, cf. Ibidem.

[20] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Afrodita.

[21] Vita Constantini, 14, cf. https://www.roger-pearse.com/weblog/the-halkin-life-of-constantine-in-english/.

[22] Vita Constantini, 14-15, cf. Ibidem.

[23] Vita Constantini, 15, cf. Ibidem.

[24] Vita Constantini, 15, cf. Ibidem: „The Blessed Helena was afraid that something similar might happen also to the pedestal of the Cross, for it too had been stained with drops from the Lord’s side and with blood from His sacred feet. At that same hour with prayerful entreaty to Macarius, the Bishop among the Saints, she cut out from it a replica of the Cross that had been taken up, although smaller in dimensions, and when it was finished she set it up. This was the one that some time later was captured by the Persians and recovered again by emperor Heraclius. And she sent word to all the Churches”.

[25] Vita Constantini, 16, cf. Ibidem: „The total number of years from Adam up to the bodily incarnation of the Word of God, that is His birth from the Mother of God the Ever Virgin Mary, is five thousand five hundred; from His Incarnation up to the Cross thirty three; and from the Ascension of our Lord and God Jesus Christ up to the discovery of the Venerable Cross were three hundred and nineteen years. So there were altogether from Adam up to the discovery of the Venerable Cross five thousand eight hundred and fifty two years”.

[26] Vita Constantini, 16, cf. Ibidem.

[27] Vita Constantini, 19, cf. Ibidem.

[28] Vita Constantini, 19, cf. Ibidem.

[29] Vita Constantini, 19, cf. Ibidem.

[30] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_(name).

[31] Cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Ἑλένη.