Iezechiil, cap. 7, 1-13, cf. LXX

1. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

2. „Iar tu, fiule al omului, zi: «Acestea zice Domnul pământului lui Israil: <Sfârșitul vine [πέρας ἥκει]! Sfârșitul vine pe[ste] cele 4 aripi ale pământului [τὸ πέρας ἥκει ἐπὶ τὰς τέσσαρας πτέρυγας τῆς γῆς]!

3. Vine sfârșitul [ἥκει τὸ πέρας]

4. pe[ste] tine [ἐπὶ σὲ], cel care locuiești pământul [τὸν κατοικοῦντα τὴν γῆν]! Vine vremea [ἥκει ὁ καιρός], s-a apropiat ziua [ἤγγικεν ἡ ἡμέρα], [dar] nu cu zgomote și nici cu chinuri ale nașterilor.

5. Acum [este] aproape. [Și] voi turna urgia Mea pe[este] tine și voi sfârși mânia Mea în[tru] tine și te voi judeca pe tine în[tru] căile tale și voi da asupra ta toate urâciunile tale.

6. Nu [te] va cruța ochiul Meu și nici nu [te] voi milui, pentru că voi da pe[ste] tine căile tale, iar urâciunile tale în mijlocul tău vor fi [καὶ τὰ βδελύγματά σου ἐν μέσῳ σου ἔσονται]. Și vei cunoaște [acestea], pentru că Eu sunt Domnul [Ἐγώ εἰμι Κύριος], Cel care [te] lovește [ὁ τύπτων].

7. Acum, sfârșitul [vine] către tine și Eu îl voi trimite asupra ta. Și Mă voi răzbuna pe tine în[tru] căile tale și voi aduce asupra ta toate urâciunile tale.

8. Nu te va cruța pe tine ochiul Meu și nici nu [te] voi milui [pe tine], pentru că voi da pe[ste] tine calea ta, iar urâciunile tale în mijlocul tău va fi [vor fi]. Și vei cunoaște [acestea], pentru că Eu [sunt] Domnul>.

9. Pentru că, acestea zice Domnul:

10. <Iată, sfârșitul vine! Iată, ziua Domnului [ἡμέρα Κυρίου] [vine], dacă și toiagul a înflorit[1], [iar] mândria s-a ridicat!

11. Și va zdrobi întărirea celui fărădelege [καὶ συντρίψει στήριγμα ἀνόμου][2], dar nu cu zgomot și nici cu râvnă.

12. Vine vremea! Iată, [vine] ziua! Cel care dobândește să nu se bucure, iar cel care vinde să nu plângă!

13. Pentru că cel care dobândește, împreună cu cel care vinde, nu are să se mai întoarcă, iar omul, în ochiul vieții sale, nu va apuca [καὶ ἄνθρωπος, ἐν ὀφθαλμῷ ζωῆς αὐτοῦ, οὐ κρατήσει].


[1] Profețirea minunii prin care Născătoarea de Dumnezeu a fost dată spre pază Sfântului și Dreptului Iosif: „Deci Arhiereul cel mare, Zaharia, tatăl Mergătorului-înainte, adunând doisprezece bărbați fără femei, din seminția lui David, între care era și Sfântul Iosif, bărbat Drept și bătrân de ani, a luat toiegele lor și le-a lăsat peste noapte în Sfântul Altar, zicând: «Arată, Doamne, pe bărbatul cel vrednic, cu care se cuvine a logodi pe Fecioara!». Iar a doua zi, Preoții, împreună cu cei doisprezece bărbați, intrând în Biserică, au găsit toiagul lui Iosif, înverzit și încă și o porumbiță s-a văzut  – cum mărturisește despre aceasta Ieronim –, zburând de sus și șezând pe toiagul lui Iosif. Și au cunoscut bunăvoirea lui Dumnezeu, ca lui Iosif să i se încredințeze Fecioara spre pază”, cf. https://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-25-bunavestire.html.

[2] Profeție hristologică. Căci Domnul a zdrobit Iadul.