Predică la Duminica a V-a după Paști [2021]

Iubiții mei,

Hristos a înviat[1]!

Sfânta Mare Mucenică Fotini [Φωτεινὴ], amintită în Evanghelia de azi [In. 4, 5-42] ca Femeia samaritisă [ἡ γυνὴ ἡ σαμαρεῖτις] [In. 4, 9, BYZ], e pomenită pe 26 februarie. Și ea s-a născut în cetatea Sihar [Σιχάρ] și a crezut în Domnul, atunci când a vorbit cu El, iar apoi a devenit creștină[2], dimpreună cu doi fii ai ei și cu 5 surori[3].  Tot pe 26 ianuarie, dimpreună cu mama lor, sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Iosis [Ἰωσῆς] și Victor [Βίκτωρ], fiii Sfintei Fotini, cei martirizați prin tăierea capului[4], dar și cele 5 surori ale sale: Sfintele Mucenice Foto, Fotis, Paraschevi, Chiriachi și Anatoli [Φωτώ, Φῶτις, Παρασκευή, Κυριακὴ καὶ Ἀνατολὴ], toate fiind martirizate cu sabia cu două tăișuri, în afară de Sfânta Mucenică Fotis, care a fost martirizată prin legarea ei de doi pomi și prin sfâșierea ei în două[5].

Iar Sfânta Fotini, Maica noastră, după ce a propovăduit neamului său, a propovăduit și în Africa, dar și la Roma[6]. Pentru că a venit cu îndrăzneală în fața lui Nero, în Roma, dimpreună cu ceilalți ai ei, și i-a spus că vrea să îl învețe să creadă în Hristos.

Bineînțeles, Nero, în nebunia lui, i-a chinuit din destul, dar s-a și cutremurat de minunile pe care le vedea pe când îi chinuia. Dar Sfânta Fotini o botează pe fiica Împăratului Nero, pe Domnina [Δομνίνα], numind-o Antusa [Ανθούσα], dimpreună cu 100 de roabe ale sale, care vor deveni Sfinte Mucenice ale Domnului[7].

Căci Nero, autocratorul, a văzut minunile lui Dumnezeu, dar nu s-a pocăit pentru păcatele sale, ci a luptat mai departe împotriva Bisericii Sale. Pe când fiica lui le-a văzut și s-a schimbat duhovnicește, cu schimbarea cea bună, cu care se schimbă toți cei care se mântuie. Pentru că minunile lui Dumnezeu sunt pentru ca să ne schimbăm interior, pentru ca să ne punem pe calea sfințeniei și nu pentru ca să ne împăunăm cu ele. Căci Dumnezeu face minuni pentru cei care se decid mai greu pentru viața cea bună, pentru cei care au îndoieli, pentru cei care au păcate mari. Și ele sunt expresia milei Lui față de noi, cei care așteptăm noi și noi dovezi ca să credem în El, când toată creația Lui e o dovadă abisală a prezenței Sale cu noi.

Însă Sfânta Mare Mucenică Fotini a crezut în Domnul nu pentru că a văzut minunile Sale, ci pentru că a vorbit cu El și El i S-a revelat ei! Hristos Dumnezeu i-a vorbit la modul personal și ea a acceptat cu toată ființa ei că El este Hristos. Pentru că Domnul i-a spus: „Eu sunt [Ἐγώ εἰμι], Cel care îți vorbește ție [ὁ λαλῶν σοι]!” [In. 4, 26, BYZ]. Revelarea Sa de aici amintindu-ne de cea făcută Sfântului Profet Moisis [Μωϋσῆς]: „Ἐγώ εἰμι ὁ ὤν [Eu sunt Cel care sunt]” [Ieș. 3, 14, LXX].

Iar „Cel care sunt” înseamnă Cel veșnic, fără de început și sfârșit, Care sunt din totdeauna și voi fi pentru totdeauna. Eu sunt Dumnezeul Cel veșnic și Care am făcut toate cele care există. Dar când Fiul Tatălui S-a întrupat și S-a făcut om, El a vorbit cu oamenii față către față. Tocmai de aceea, El, Cel întrupat, e Cel care ne vorbește nouă și ne ascultă pe noi și e cu noi și ni Se dă nouă ca Mâncare și Băutură veșnice.

Pentru că noi nu am fi putut urca la El niciodată! Și El știind asta, a coborât la noi și a fost și este cu noi, pentru ca să ne ridice pe noi la El. Să ne ridice pe noi la El prin slava Lui cea veșnică, de care ne-a umplut prin Învierea Lui și prin coborârea Lui în noi, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul, la Cincizecime, prin slava Lui.

Și zilele acestea de praznic, zilele de praznic ale Învierii Domnului, sunt zile de mare bucurie și de multă împlinire pentru noi, pentru că noi ne umplem din destul de slava Lui. Nimeni nu se mai poate plânge că nu e ajutat să se sfințească, atâta timp cât slava Lui ne umple pe noi din destul, ci e nevoie de continua ascultare a Sa, de continua urmare a Lui prin nevoință și curăție, prin slujire și prin facerea de bine.

Cel care este ne vorbește nouă! Ne vorbește tainic, în fiecare clipă, dacă inima noastră se mărturisește Domnului. Și așa cum Sfânta Fotini a vorbit față către față cu El, tot la fel putem vorbi și noi cu Domnul, în fiecare clipă, în taina inimii noastre. De aceea, rugătorii neîncetați ai Bisericii au inima o mare și negrăită taină. Pentru că El nu numai că e chemat acolo, în adâncul ființei noastre, dar El și coboară acolo, unde noi Îl chemăm, și ne revelează nouă taine preadumnezeiești!

Când vorbeam cu Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Părintele inimii mele, Povățuitorul și Învățătorul meu în cele dumnezeiești, și el îmi povestea despre simțirile, luminările și vederile dumnezeiești pe care le avusese între timp, de la ultima noastră întâlnire, el și le scotea din taina inimii lui și mi le așeza în inima mea. Le scotea din taina lui pentru ca să le pună în taina inimii mele. Căci dacă el nu ar fi făcut asta, dacă nu și-ar fi mărturisit inima lui înaintea mea, eu n-aș fi ajuns niciodată să le aflu. Dar așa cum Dumnezeu Se pleca până la el și îi arăta lui taine negrăite, la fel și el, cu smerenie, se pleca spre mine, nevrednicul, ca să îmi spună pe cele ale lui Dumnezeu. Pentru că toate cele din Scriptură și din Viețile Sfinților așa s-au scris: mai întâi le-a revelat Dumnezeu în inima lor, apoi toate au fost scrise de către ei pe foaie, pe scurt. Și nu s-ar fi scris, dacă Sfinții lui Dumnezeu nu și-ar fi deschis inima larg spre viitorime, spre cei care vor dori să citească.

De aceea, înțeleg nespus de bine ce înseamnă să primești taine în vorbiri de taină, în vorbiri dumnezeiești, pline de pace și de odihnire sfântă. Căci vorbirea Domnului cu Sfânta Fotini a fost vorbire tainică, dumnezeiască, plină de revelații dumnezeiești. Și ea a avut parte de o asemenea revelare preaminunată a lui Dumnezeu pentru că a fost cu totul sinceră cu El. Căci dacă ești sincer cu Dumnezeu, El este cu totul sincer față de tine și te umple din destul de slava Lui și de multă cunoaștere dumnezeiască. Dar dacă încerci să fii pervers cu El, să fii ascuns, atunci te întuneci pe fiecare zi, pentru că crezi că Îl poți minți pe Cel ce vede și știe toate.

Iar în relația cu Dumnezeu, omul se simplifică tot mai mult și nu se complică. Pentru că în primul rând contează realitatea vieții interioare. Și viața interioară înseamnă cum ești tu cu adevărat înaintea lui Dumnezeu. Și pentru ca să fii tot mai propriu Lui, tu trebuie să spovedești continuu și să urăști în ființa ta tot păcatul și toată patima. Pentru că cele care te fac impropriu relației cu El e tot păcatul pe care îl faci. Dar, datorită păcatelor tale, nici de oameni nu te poți apropia în mod real, pentru că nu îi înțelegi, nu îi vezi în adâncul lor.

Însă, când Domnul vorbea cu Sfânta Fotini, El știa și vedea toată inima ei! Pentru El nu era nicio taină! Dar noi, ca să ne vedem pe noi, dar și pe alții, trebuie să ne umplem de slava Lui. Căci numai slava Lui e cea care ne face să vedem adâncul nostru și al altora. Slava Lui e lumina dumnezeiască care ne dă să vedem în adâncul nostru. De aceea, apropierea continuă față de Dumnezeu e o continuă înțelegere de sine și o continuă înțelegere a semenilor noștri. Pentru că slava Lui e cea care ne ține împreună în Biserică și ne curățește și ne luminează și ne sfințește pe toți, dimpreună cu teologia, slujirea și viața Bisericii Sale. Fiindcă noi înțelegem toate prin slava Lui și, ajutați de El, Îi slujim Lui cu bună-credință.

Așadar, iubiții mei, a dialoga înseamnă a trăi din plin normalitatea noastră creaturală. Pentru că noi suntem creați de Dumnezeu dialogici, vorbitori despre cele bune și care să creștem în cele bune. Și putem dialoga mereu cu oamenii, pentru că dialogăm continuu cu Dumnezeu. Iar noi creștem prin dialog în cunoașterea de sine și în cunoașterea semenilor noștri.

Mulți se tem de dialogul cu alții, pentru că se tem că vor suferi, că vor avea decepții. Da, decepții vor exista întotdeauna! Dar fără dialog, fără dialogul care ne împlinește, trăim o viață mută, o viață fără bucurie. Și trebuie să ne asumăm orice risc pentru bucuria împlinitoare a dialogului și a relației cu persoana iubită.

Orice prietenie e un risc, orice căsătorie e un risc, orice discuție cu cineva e riscantă, dar relația reală e mereu una împlinitoare. Chiar dacă prietenul mă trădează, chiar dacă soția mă trădează în iubirea mea, dacă eu îi iubesc, eu rămân vertical în relația de prietenie și de căsătorie. Pentru că a avea o relație înseamnă a dărui, a te dărui cu toată sinceritatea. Și dacă sinceritatea ta e mințită, e vândută, este escrocată, nu tu, cel care te-ai dăruit, ești învinsul, ci cel care te-a mințit. Pentru că el s-a mințit pe sine, nu pe tine! S-a mințit cu o non-relație, cu vorbirea cu un perete, cu peretele egoismului său, în loc de vorbirea cu un om.

Marii criminali, marii hoți, marii nesimțiți ai istoriei au fost și sunt oameni triști, neîmpliniți. Și pentru că se tem de oameni, de relațiile reale cu oamenii, ei aleg să îi străpungă pe-afară, să îi omoare, să îi fure, să îi mintă cum pot. Însă nimic din ceea ce nu se face în mod liber n-are valoare! Sfinții și-au dat viața pentru Dumnezeu, pentru că s-au încrezut în El. Toți oamenii de geniu au muncit toată viața pentru opera lor, pentru că au crezut în darul lor de la Dumnezeu. Eroii noștri au murit pentru o iubire mai presus de ei, pentru o iubire care știe să se jertfească, care știe să moară pentru alții. Iar marea iubire, marea creație, marea viață e plină de măreție, tocmai pentru că se uită pe sine pentru ceilalți. Pentru că se împlinește pe sine în relație cu oamenii și nu în indiferență față de ei.

Domnul vorbește cu oamenii, pentru că Se bucură de oameni. Pentru că îi iubește pe oameni, pe cei pe care El i-a creat. El nu îi privește de sus pe oameni, ci le vorbește față către față, ca Unul de-al lor, smerindu-Se pe Sine întotdeauna, pentru ca să fie pe înțelesul lor. Iar nouă ni se pare că Scriptura și Tradiția Bisericii sunt complicate, că sunt grele, că sunt imposibile, când ele sunt pe înțelesul nostru. Pentru că El putea să le facă infinit mai grele decât sunt acum, dar S-a gândit la noi, la neputința noastră.

De aceea, când noi credem că ne e prea greu, că avem prea multe pe cap, că viața noastră e aproape insuportabilă, trebuie să privim înăuntru nostru. Să vedem cum ne-am complicat noi lucrurile, cum ne-am complicat viețile, care, în esența lor, sunt simple și smerite. Și când vom ajunge să avem nevoi și cerințe reale, când ne vom smeri și vom accepta viețile noastre așa cum sunt, atunci nimic nu o să ne mai pară mult sau greu, pentru că vom vedea că aceasta este realitatea vieților noastre.

Mai pe scurt: nu fug după haine la modă, nu vreau mâncare sofisticată, nu vreau condiții de lucru costisitoare, nu mă duc în vacanțe de ochii lumii, ci numai pentru ca să mă odihnesc, mă mulțumesc cu puținul meu, muncesc serios pe fiecare zi, mă odihnesc în pace și cu rugăciune, mă trezesc pentru ca să mă bucur din nou de slujire și de creație, vorbesc cu oamenii în mod real și onest. Și mi-am simplificat tot mai mult viața și modul de a mânca, de a scrie, de a crea, de a vorbi, de a mă odihni, pentru că asta mă împlinește.

Puținul este plin de înțelepciune. A mânca și a bea înseamnă a te bucura împreună cu alții și nu a te lua salvarea. Vorbirea profundă este odihnă și întărire de ambele părți. Și pot crea și pot vorbi nu pentru că am timp și bani și tot ceea ce-mi trebuie, ci pentru că am suflet! Pentru că pun sufletul pe primul plan și îmi leg trupul de suflet întotdeauna, pentru că ambele părți ale noastre trebuie înduhovnicite. Și când scriu și când citesc și când mă rog și când muncesc și când pictez o fac cu toată ființa mea, pentru că mă bucur din destul pentru tot ceea ce fac. Dacă nu ne place ceea ce facem, obosim și ne enervăm. Dar dacă ni le asumăm pe toate ca pe cele ale vieții noastre, atunci le ducem pe toate cu bucurie și cu împlinire.

Vă doresc mult spor în toate cele bune și multă pace! Dumnezeu să ne întărească mereu în ceea ce facem și să ne bucure mereu cu slava Sa cea negrăită! Amin.


[1] Începută la 16. 38, în zi de joi, pe 27 mai 2021. Soare și nori, 26 de grade, vânt de 6 km/ h.

[2] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2245/sxsaintinfo.aspx.

[3] Cf. https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfintei-mucenite-fotini-samarineanca.

[4] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2247/sxsaintinfo.aspx

[5] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2246/sxsaintinfo.aspx

[6] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2245/sxsaintinfo.aspx

[7] Cf. https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfintei-mucenite-fotini-samarineanca și https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2245/sxsaintinfo.aspx