Daniil, cap. 9, 1-13, cf. LXX

1. [În] anul cel dintâi, în vremea lui Darios Xerxis[1] [ἐπὶ Δαρείου τοῦ Ξέρξου]”, cel din neamul midicilor[2] [ἀπὸ τῆς γενεᾶς τῆς μηδικῆς]/ mezilor, care au împărățit peste împărăția haldeilor,

2. [în] anul cel dintâi al împărăției sale, eu, Daniil, am socotit din cărți numărul anilor [διενοήθην ἐν ταῖς βίβλοις τὸν ἀριθμὸν τῶν ἐτῶν] – [de] când a fost porunca pământului către Ieremias Profetul, [ca] să se ridice spre plinirea ocării Ierusalimului –: [și au ieșit] 70 de ani [ἑβδομήκοντα ἔτη].

3. Și mi-am dat fața mea către Domnul Dumnezeu [καὶ ἔδωκα τὸ πρόσωπόν μου ἐπὶ Κύριον τὸν Θεὸν], [pentru ca] să aflu rugăciune și milă în postiri și [în] pânză de sac și [în] cenușă [εὑρεῖν προσευχὴν καὶ ἔλεος ἐν νηστείαις καὶ σάκκῳ καὶ σποδῷ].

4. Și m-am rugat către Domnul Dumnezeu și m-am mărturisit [Lui] și am zis: «Iată, Doamne, Tu ești Dumnezeul Cel mare și Cel tare și Cel înfricoșător, păzind făgăduința și mila celor care Te iubesc pe Tine și celor care păzesc poruncile Tale!

5. Păcătuit-am, făcut-am nedreptate, fost-am neevlavioși și depărtatu-ne-am [de Tine] și călcat-am poruncile Tale și judecățile Tale

6. și nu i-am ascultat pe slujitorii Tăi, Profeții, care au grăit în[tru] numele Tău [ἃ ἐλάλησαν ἐπὶ τῷ ὀνόματί Σου] către împărații noștri și [către] stăpânitorii noștri și [către] părinții noștri și [către] tot neamul [de] pe pământ [καὶ παντὶ ἔθνει ἐπὶ τῆς γῆς].

7. Ție [A Ta], Doamne, [este] dreptatea, iar nouă [a noastră este] rușinea feței [ἡ αἰσχύνη τοῦ προσώπου], [începând] din ziua aceea [asupra] oamenilor Iudasului și a celor care stau în Ierusalim și a tot poporul lui Israil, a celui de aproape și a celui de departe, în toate țările întru care i-ai risipit pe ei acolo, în[tru] greșeala [cu] care au greșit înaintea Ta [ἐν τῇ πλημμελείᾳ ᾗ ἐπλημμέλησαν ἐναντίον Σου].

8. Stăpâne, nouă [a noastră este] rușinea feței și [a] împăraților noștri și [a] stăpânitorilor și [a] părinților noștri, [e a celor] care am păcătuit Ție,

9. [iar a] Domnului [este] dreptatea și mila [τῷ Κυρίῳ ἡ δικαιοσύνη καὶ τὸ ἔλεος], că[ci] depărtatu-ne-am de Tine [ὅτι ἀπέστημεν ἀπὸ Σοῦ]

10. și nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru [καὶ οὐκ ἠκούσαμεν τῆς φωνῆς Κυρίου τοῦ Θεοῦ ἡμῶν], [ca] să urmăm legii Tale, căruia [pe care] ai dat-o înaintea lui Mosis[3] și a noastră, prin slujitorii Tăi, a Profeților.

11. Iar tot Israilul a părăsit legea Ta și [ei] s-au depărtat [de Tine, ca] să nu asculte glasul Tău. Și [de aceea] a venit peste noi blestemul, [cât] și jurământul, cel care a fost scris în legea lui Mosis, slujitorul lui Dumnezeu, că[ci] I-am păcătuit Lui

12. și ne-a[u] stat nouă poruncile Sale, câte le-a grăit asupra noastră și asupra judecătorilor noștri, câte ne-ai judecat nouă, [ca] să aduci asupra noastră cele rele [și] cele mari, câte nu a[u] fost făcute sub cer, precum [cele care] a[u] fost făcute în Ierusalim,

13. după cele care au fost scrise în făgăduința lui Mosis. Toate cele rele au venit asupra noastră și [noi] nu am căutat fața Domnului, Dumnezeului nostru, [ca] să ne depărtăm de păcatele noastre și să gândim la dreptatea Ta, Doamne.


[1] De la formele de nominativ Δαρεῖος și Ξέρξης.

[2] De la N. pl. μηδικοί.

[3] De la N. Μωσῆς. În text este G. Μωσῆ.