Daniil, cap. 9, 14-27, cf. LXX

14. Și Domnul Dumnezeu a privegheat peste cele rele [καὶ ἠγρύπνησε Κύριος ὁ Θεὸς ἐπὶ τὰ κακὰ] și le-a adus peste noi – că[ci] drept [este] Domnul Dumnezeul nostru peste toate câte are să facă –, și [noi] nu am ascultat glasul Său.

15. Iar acum, Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel care l-ai scos pe poporul Tău din Egiptos [cu] brațul Tău cel înalt și Ți-ai făcut Ție nume după ziua aceea, păcătuit-am [și] n-am cunoscut [păcatele noastre].

16. Stăpâne, după dreptatea Ta, întoarce mânia Ta și urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, [de la] muntele cel sfânt al Tău, că[ci] în păcatele noastre și în neștiințele părinților noștri, Ierusalimul și mulțimea Ta, Doamne, spre ocară [s-au făcut] la toți cei dimprejurul nostru!

17. Iar acum, ascultă, Stăpâne, rugăciunea slujitorului Tău și [ia aminte] la rugăciunile mele și privește [cu] fața Ta către muntele cel sfânt al Tău, cel [care este] pustiu [acum] pentru robii Tăi, Stăpâne!

18. Ia aminte, Doamne, [cu] urechea Ta și auzi-mă! Deschide ochii Tăi și vezi pustiirea noastră și a cetății Tale, peste care a fost chemat numele Tău peste ea! Căci nu pe[ntru] dreptățile noastre noi cerem în rugăciunile noastre înaintea Ta, ci pentru mila Ta.

19. Doamne, Tu, milostivește-Te [de noi]! Doamne, auzi și fă și să nu întârzii pentru Tine, Stăpâne, că[ci] numele Tău a fost chemat peste cetatea Ta, [peste] Sion, și peste poporul Tău, [peste] Israil!».

20. Și pe când eu grăiam – rugându-mă și mărturisindu-mi păcatele mele și păcatele poporului meu, ale lui Israil, și cerând în rugăciunile înaintea Domnului, Dumnezeului meu, și pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului nostru –,

21. și încă grăind eu în rugăciunea mea și [atunci], iată, omul, pe care l-am văzut în visul meu cel dintâi, Gavriil, mișcându-se [cu] repeziciune [τάχει φερόμενος], s-a apropiat de mine la ceasul jertfei celei de seară [προσήγγισέ μοι ἐν ὥρᾳ θυσίας ἑσπερινῆς]!

22. Și a venit și a grăit împreună cu mine și a zis: «Daniil [Δανιηλ], acum am ieșit să-ți arăt ție gândul [ἄρτι ἐξῆλθον ὑποδεῖξαί σοι διάνοιαν][Domnului]!

23. La începutul rugăciunii tale a ieșit poruncă de la Domnul [ἐν ἀρχῇ τῆς δεήσεώς σου ἐξῆλθε πρόσταγμα παρὰ Κυρίου] și eu am venit să ți-o arăt ție [καὶ ἐγὼ ἦλθον ὑποδεῖξαί σοι], că[ci] nefericit ești [ὅτι ἐλεεινὸς εἶ]. Și gândește[, așadar,] porunca [Lui]!

24. Șaptezeci de săptămâni [ἑβδομήκοντα ἑβδομάδες] au fost hotărâte peste poporul tău și peste cetatea Sion, [ca] să se sfârșească păcatul și nedreptățile să se rărească și să se șteargă nedreptățile și să fie gândită vedenia și să fie dată dreptatea cea veșnică și să fie împlinită vedenia și să Se veselească Sfântul Sfinților [καὶ εὐφρᾶναι Ἅγιον Ἁγίων].

25. Și vei cunoaște și vei fi gândit [vei gândi] și vei fi veselit [de către El] și vei afla poruncile [Sale], [pentru ca] să răspunzi [și altora], și vei zidi Ierusalimul, cetatea Domnului.

26. Și după 77 [καὶ μετὰ ἑπτὰ καὶ ἑβδομήκοντα] și 62 [καὶ ἑξήκοντα δύο] va fi depărtată ungerea [ἀποσταθήσεται χρῖσμα] și nu va [mai] fi[1], iar împărăția neamurilor va strica cetatea și [locașul] cel sfânt, împreună cu cel uns[2]. Și va veni sfârșitul său, împreună cu urgia [Domnului], iar, până la vremea sfârșitului, de război va fi războit.

27. Și va stăpâni făgăduința întru cei mulți [καὶ δυναστεύσει ἡ διαθήκη εἰς πολλούς]. Și iarăși se va întoarce și va fi rezidit întru lărgime și lungime, și [aceasta] după împlinirea vremurilor [καὶ κατὰ συντέλειαν καιρῶν] și după 77 de vremuri [καὶ μετὰ ἑπτὰ καὶ ἑβδομήκοντα καιροὺς] și 62 de ani [καὶ ἑξήκοντα δύο ἔτη], până la vremea sfârșitului războiului. Și va fi luată pustiirea, când are să biruie făgăduința pe[ste] multele săptămâni. Și la sfârșitul săptămânii va fi luată jertfa [καὶ ἐν τῷ τέλει τῆς ἑβδομάδος ἀρθήσεται ἡ θυσία][3] și turnarea [καὶ ἡ σπονδή][4], iar peste [locașul] cel sfânt[5] va fi urâciunea pustiirilor[6] până la sfârșit [καὶ ἐπὶ τὸ ἱερὸν βδέλυγμα τῶν ἐρημώσεων ἔσται ἕως συντελείας] și sfârșitul[7] va fi dat spre pustiire [καὶ συντέλεια δοθήσεται ἐπὶ τὴν ἐρήμωσιν]»”.


[1] Ungerea sfântă, sacramentală, a împăraților lui Israil.

[2] Cu Arhiereul Vechiului Testament și cu preoția vechitestamentară.

[3] Jertfele vechitestamentare, cele profetice, s-au încheiat în Vinerea Mare, pentru că Jertfa cea adevărată, Domnul nostru, S-a răstignit pentru noi.

[4] Jertfa de băutură adusă Domnului.

[5] Peste templul de la Ierusalim.

[6] Distrugerea lui, a Ierusalimului, la anul 70: https://ro.wikipedia.org/wiki/Asediul_Ierusalimului_(70).

[7] Sfârșitul Ierusalimului, al acelui Ierusalim în care a intrat și a pătimit Domnul.