Trecerea surâsului [1]

Adam Puslojić, Trecerea surâsului, cu ilustrații de Mircia Dumitrescu, primul volum din trilogia poetică  Asimetria durerii, Ed. Proema, Baia Mare, 2009, 142 p.

Cartea e de format mare, ca și celelalte două volume ale trilogiei. Și prima secțiune a cărții se numește Poeme bătute-n cuie, p. 5, adică răstignite. Volum în care autorul se întoarce la nichitianism, la modul de a scrie al lui Nichita, cel cu întrebări existențiale și esențializări ale unor fapte cotidiene.

Homerul din Adam „stă cuminte acasă” și „doarme”, p. 8, neavând timp să povestească.

Prima poezie din volum care îmi place e la p. 10, la adormirea mamei sale (10 iunie 2005). Și aceasta este de-o simplitate monumentală în primele ei 4 versuri:

 Exact azi

 Satul nostru începând
cu ziua de azi
mai bogat este
cu o înmormântare.

Pentru că cimitirul nu e o uitare a satului, ci o comoară a satului, dacă cel care a murit a fost omul lui Dumnezeu. Dacă a lăsat în urmă o viață de excepție. Și poemul lui Adam e ca o pictură naivă care pune problema, dar n-o dramatizează. A mai murit cineva azi, moartea e banală pentru mulți, dar satul nostru e bogat cu acest mort special, pe care astăzi l-am îngropat. Și mortul e aparte și ne pune și pe noi în lumină, pentru că el e omul lui Dumnezeu.

„A murit maică-mea”, iar el e omul care nu vrea să-și discute inima, p. 10. Pentru că plânge „aproape nevăzut” în mijlocul oamenilor, „ascuns ca o peșteră”, p. 10. Iar ultimele trei versuri sunt iarăși de o simplitate abisală: „Mamă, mamă,/ bine ai venit/ printre pământeni!”, p. 10. Căci din pământ suntem făcuți după trupul nostru și în pământ ne reîntoarcem. Însă sufletul nostru merge la Dreptul Judecător, la Cel care stabilește pentru noi Raiul sau Iadul, că al 3-lea loc veșnic nu există.

Poetul scrie în „sârbo-valahă”, p. 11, dar spune fantasmagoria că Sfântul Adam, Protopărintele nostru, a fost „surdo-mut”, p. 11. Cerurile sale sunt „grele”, p. 11, pentru că sunt pline de taine dumnezeiești. Și el e păstorul oilor, scriindu-l pe păstor cu majusculă, care se preface „că nu aud niciun mut/ și niciun Dumnezeu”, p. 11. După care se roagă ca Dumnezeu să îl ia la Sine, „Acasă”, în Împărăția Lui, deși el se face că nu moare, p. 11. Pentru că vrea să aibă și postumitate literară.

E „o piatră rotitoare” și „o vâltoare de cuvinte și de aer” sau „un vânt”, dar nimeni nu-i dăruie un semn de viață, p. 12. Valoarea sa personală nu e recunoscută și apreciată de semenii săi. Și de ce nu sunt oamenii văzători de oameni? Pentru că sunt neatenți la viața lor și la cei din jurul lor. Sunt neatenți în ciuda morții din destul care e în jurul lor, p. 12.

El are conștiința valorii de sine, pentru că este „un trecător nemuritor”, p. 12, dar, în același timp, se consideră și un om curat, pentru că este „un simplu trecător nevinovat/ între cuțite și țipete”, p. 12. Am citat dintr-un poem scris pe 10 octombrie 2006.

În p. 13 îi dedică un poem sculptorului Florin Codre[1]. Cine e Dora? Probabil soția lui Florin Codre. Și memoria Dorei „a devenit o rază/ de stâlp luminos, aruncat în beznă”, p. 13. Poemul e scris la Bucur[ești], pe 12 decembrie 2006, cf. p. 13.

În Cu Eminescu…îi zice și el, așa cum trebuie, adică Mihail, p. 14. Și îi aude lacrima lui Mihail, considerându-l pe pictorul Mircia Dumitrescu[2] drept pictorul lui Eminescu, p. 14.

O altă nesimțire literară: „dumnezeul șopârlelor”, p. 18. Dar tristihul penultim al poemului Firavului fir este splendid: „am răsărit fulgerător de simplu/ pe această lume[,] ca un fel/ de fir de ființă neasemuită”, p. 18. Sunt un fir firav, dar creat unic, fără asemănare, de către Dumnezeu. Pentru ca tristihul final să fie o autocaracterizare: se simte orb uneori, nevăzător al lucrurilor profunde, pe când, „uneori[,] clarvăzător”. Se simte „adânc de surd, dar totauzitor”. Și nu vrea să moară „prea tânăr”, p. 18. Însă cum poemul e din 2008, pe atunci Adam avea 65 de ani. De unde deducem că tinerețea pe care și-o dorește începe spre 100 de ani și nu pe la 20 de ani.

Secțiunea La fântâna lui Arghezi începe cu un poem despre Brâncuși, p. 20. Tăcerea sa „lustruită”, p. 20, finisată îndelung. Pentru că operele lui Brâncuși sunt tăceri îndelung finisate.

Conștiința morții: „cerul, evident/ mă tot așteaptă/ cu o nerăbdare didactică”, p. 20. Pentru ca moartea lui să îi învețe și pe alții să fie ultra-responsabili cu viața, cu timpul acestei vieți.

Poemul Umbra tânără e pentru Tudor Arghezi, p. 22. Și psalmul lui e „împietrit”, p. 22, e durabil. În poemul următor, poetul discută cu un perete, dar cu unul plin de Icoane și de Cruci, p. 23. Pentru că răsăritul camerei noastre e unul iconic. Scris de acasă, de la Kobișnița, p. 23.

Nu, nu mori de câte ori vrei! Aluzie la versurile: „Mori/ de atâtea ori,/ de fapt[,]/ de câte ori vrei”, p. 24. Iar ochii iubitei „îi înlocuiesc” pe Sfinții Îngeri: „de la ochii iubitei/ care te veghează/ și supraveghează”, p. 24, deși acest lucru nu se petrece. Pentru că atenția iubitei față de tine nu exclude atenția Sfinților și a Sfinților Îngeri față de tine.

Cele 6 versuri penultime din La înapoiere sunt o mistificare a adevărului: „M-am săturat evident/ de viața curată, de casă/ și de un fel de moarte luminoasă,/ aproape oarbă și vie uneori,/ la anevoie și de sărbători/ mari și mici”, p. 24. Când împlinirea omului e tocmai viața curată și moartea luminoasă, împăcată cu Dumnezeu și cu oamenii.

Nu mai are cuvinte multe de spus, p. 25, pentru că are prea multe. Are „o noapte întreagă de șoapte/ ori de țipete”, p. 25. Iar moartea îi șoptește nu din afară, ci din el însuși: „moartea din mine/ tot mai des îmi șoptește/ verbe și proverbe,/ virgule și trei puncte”, p. 25. Dar, cu toate că vine moartea, cu trena ei plină de presimțiri, Adam are conștiința că „am îmbătrânit potrivit,/ pe măsura cerului senin”, p. 25. Și ne sugerează „să-mi citiți toate versurile/ din ultima mea viață”, p. 25.


[1] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Codre. Un interviu al său: https://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/romani-care-mai-au-de-spus-ceva/cauza-dezastrului-e-ca-nu-avem-barbati-adevarati-572380.html.

[2] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircia_Dumitrescu  și https://www.youtube.com/watch?v=Ff5gId9C-9I.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *