Evanghelia după Tomas. Curs online (1)

1. Raportarea Bisericii la acest text

Titlul acestei false „Evanghelii” îl găsim la Sfântul Ioannis Damaschinos, în a doua sa predică contra iconoclaștilor: Εὐαγγέλιον κατὰ Θωμᾶν[1]. Și el ne spune că „maniheii [μανιχαῖοι] au scris Evanghelia după Tomas[2]. Iar dacă a fost scrisă de manihei, atunci a fost scrisă de ereticii care considerau că materia este „rea” și „de necinste”[3].

Că aceasta este o creație maniheistă o spusese și Sfântul Chirillos al Ierusalimului în Cateheza 4. 36[4]. Pe când în Cateheza 6. 31, Sfântul Chirillos ne spune că ereticul Mani [Μάνη] a avut trei ucenici, pe Tomas [Θωμᾶς], pe Baddas [Βαδδᾶς] și pe Ermas [Ἑρμᾶς] și că această falsă „Evanghelie” nu trebuie citită, pentru că a fost scrisă de unul dintre acești trei ucenici ai lui Mani[5]. Că nu trebuie citită drept o carte a Bisericii, pentru că ea este una eretică.

Didimos cel Orb considera „Evanghelia” aceasta drept una apocrifă, interzisă citirii[6], și la fel o considera și Sfântul  Hieronymus în Comentariul său la Evanghelia după Matteos: o lucrare eretică[7]. În actele Sinodului al VII-lea Ecumenic, cf. Mansi, vol. 13, 293B[8], s-a subliniat faptul că Evanghelia după Tomas aparține maniheilor și ea este lepădată de evlavia Bisericii catolice, pentru că este o scriere străină ei[9].

Sfântul Nichiforos I, Patriarhul Constantinopolului, în Chronographia brevis, enumeră Evanghelia după Tomas între cărțile apocrife, spunând că ea are 1.600 de linii[10]. Petros Sicheliotis [Πέτρος Σικελιώτης][11], în Historia Manichaeorum seu Paulicianorum, ne spune că Tomas, ucenicul lui Mani, a scris Evanghelia după Tomas[12]. În Sinodiconul Ortodoxiei, 10, cei care acceptă și iubesc Evanghelia după Tomas sunt dați anatemei[13].  Iar maniheii vorbeau despre două începuturi ale lumii și despre doi dumnezei, pe unul considerându-l bun, iar pe celălalt rău, și lepădau toată închinarea Bisericii[14].

În Sinopsisul canoanelor împotriva latinilor, 10, de la Sinodul al 2-lea de la Lyon (1273–1277), se precizează faptul că „purcederea Duhului din Fiul” este ideea ereticului Tomas, ucenicul lui Mani, lucru pe care l-a mărturisit Sfântul Chirillos cel Mare al Alexandriei[15].

2. Despre textul în sine

Simon James Gathercole[16] consideră că această pseudo-Evanghelie „was composed of tradition formulated in Greek”[17], dând exemple în acest sens[18], iar cei mai mulți dintre cercetători consideră că ea a fost scrisă în Siria[19]. În ceea ce privește timpul scrierii ei, presupunerile sunt de la un an anterior anului 50 până la sfârșitul secolului al 2-lea[20].

Din începutul apocrifului, în ediția greacă, aflăm că avem de-a face cu cuvintele spuse de Iisus Cel viu și care au fost scrise de Tomas[21]. În ediția coptă, numele autorului scrierii este Didimos Iudas Tomas [ⲇⲓⲇⲩⲙⲟⲥ ⲓ̈ⲟⲩⲇⲁⲥ ⲑⲱⲙⲁⲥ][22]. Și toată cartea e plină de „ziceri ale lui Iisus”, pentru că autorul spune adesea: „și [El] a zis”. Prima zicere e aceea că cel care va afla interpretarea acestor cuvinte, nu are să guste moartea[23]. În a doua se îndeamnă la căutarea care te odihnește în cele din urmă[24]. În a treia zicere, în comparație cu ce a spus Domnul în Evanghelia Bisericii Sale, Împărăția lui Dumnezeu e prezentată ca fiind în noi, dar și în afara noastră[25]. Și avem aici și expresia Tatăl Cel viu[26], după ce a folosit sintagma Iisus Cel viu.

Ereticul Tomas a dorit să fie criptic în vorbele sale, punând „în gura” Domnului propriile sale gânduri, dar a preluat și modificat și ziceri ale Domnului din Evangheliile canonice. Un exemplu de vorbire criptică, păstrată în varianta coptă: „Fericit este leul pe care omul îl mănâncă și leul se face om. Și blestemat este omul pe care leul îl mănâncă și omul se face leu”[27].

În a 8-a zicere, păstrată doar în coptă, se păstrează peștele cel mare și se aruncă peștii cei mici[28], pe când în a noua, tot în coptă, se rediscută parabola Semănătorului și se vorbește despre rodul de 60 și de 120 pe măsură[29]. Domnul a aruncat foc peste lume (a 10-a zicere)[30],  în a 12-a se spune enormitatea că Dumnezeu a făcut cerul și pământul de dragul Sfântului Iacovos cel Drept[31], primul Patriarh al Ierusalimului[32],  pe când în zicerea a 14-a, Domnul „i-a învățat” pe Sfinții Lui Apostoli să nu postească, să nu se roage și să nu dea milostenii[33]. Pentru că ereticul nu suporta viața ascetică a Bisericii. Și el se folosește de cuvintele Domnului ca să le corupă sau inventează minciuni și le pune „pe seama” Domnului.

În „zicerea” a 15-a, Tomas neagă nașterea Domnului din Născătoarea de Dumnezeu. Pentru că trebuie „să i ne închinăm” celui care nu s-a născut din femeie[34]. În a 16-a minimalizează Căsătoria în detrimentul singurătății[35]. În a 19-a se vorbește, fără nicio introducere, despre cei 5 pomi din Paradis[36]. Prima apariție în text a lui Mariham [ⲙⲁⲣⲓϩⲁⲙ], a Maicii Domnului, este în zicere a 21-a, unde Îl întreabă pe Domnul cu cine seamănă Ucenicii Săi. Și El îi răspunde că seamănă cu niște copii[37].

În zicerea a 25-a ni se cere să ne iubim fratele ca pe propriul suflet și să îl păzim pe el ca pe lumina ochilor noștri[38]. Pe când în a 27-a ni se cere să sabatizăm sabatul, pentru ca să Îl vedem pe Tatăl[39]. În a 37-a zicere, El „le spune” când Îl vor vedea: „Când aveți să vă dezbrăcați și nu are să vă fie rușine”[40]. Iar în a 51-a le spune că noua lume a venit deja[41].


[1] Die Schriften des Johannes von Damaskos,  III. Contra imaginum calumniatores orationes tres, besorgt von P. Bonifatius Kotter, Ver. Walter de Gruyter, Berlin & New York, 1975, p. 113.

[2] Ibidem. [3] Idem, p. 104.

[4] The Gospel of Thomas, with introduction and commentary by Simon Gathercole, Ed. Brill, Leiden & Boston, 2014, p. 37.

[5] Ibidem. [6] Idem, p. 38. [7] Ibidem. [8] Idem, p. 43, n. 19. [9] Idem, p. 43. [10] Idem, p. 45.

[11] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Petrus_Siculus.

[12] The Gospel of Thomas, ed. cit., p. 46. [13] Idem, p. 47. [14] Idem, p. 48. [15] Idem, p. 59.

[16] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Simon_J._Gathercole.

[17] The Gospel of Thomas, ed. cit., p. 98. [18] Idem, p. 99-101. [19] Idem, p. 103. [20] Idem, p. 112. [21] Idem, p. 189. [22] Ibidem. [23] Idem, p. 195. [24] Idem, p. 198. [25] Idem, p. 206. [26] Ibidem. [27] Idem, p. 228. [28] Idem, p. 234. [29] Idem, p. 239. [30] Idem, p. 242. [31] Idem, p. 249.

[32] A se vedea: https://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Iacov_cel_Drept.

[33] The Gospel of Thomas, ed. cit., p. 267: „14.1. Jesus said to them, ‘If you fast, you will give birth to sin in yourselves. 14.2. And if you pray, you will be condemned. 14.3. And if you give alms, you will do ill to your spirits”.

[34] Idem, p. 273. [35] Idem, p. 275. [36] Idem, p. 289. [37] Idem, p. 300. [38] Idem, p. 318. [39] Idem, p. 323. [40] Idem, p. 362. [41] Idem, p. 411.