Baruh, cap. 1, 15-22; 2, 1-7, cf. LXX

15. Și veți zice: «A Domnului [τῷ Κυρίῳ], Dumnezeului nostru [Θεῷ ἡμῶν], [este] dreptatea [ἡ δικαιοσύνη], iar a noastră [este] rușinea fețelor [ἡμῖν δὲ αἰσχύνη τῶν προσώπων] ca ziua aceasta, a omului Iudasului și a celor care locuiesc [în] Ierusalim

16. și a împăraților noștri și a stăpânitorilor noștri și a preoților noștri și a Profeților noștri și a părinților noștri,

17. care am păcătuit înaintea Domnului

18. și nu ne-am supus Lui și nu am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, [pentru] a merge [în] poruncile Domnului, cărora [pe care El] le-a dat către fața noastră.

19. Din ziua [în] care [i-]a scos Domnul pe părinții noștri din Egiptos și până în ziua aceasta, [noi] eram neascultând către Domnul, Dumnezeul nostru, și plănuiam către a nu auzi glasul Său [καὶ ἐσχεδιάζομεν πρὸς τὸ μὴ ἀκούειν τῆς φωνῆς Αὐτοῦ].

20. Și a[u] fost lipit[e] întru noi cele rele [καὶ ἐκολλήθη εἰς ἡμᾶς τὰ κακὰ] și blestemul pe care l-a rânduit Domnul lui Moisis[1] [καὶ ἡ ἀρά ἣν συνέταξεν Κύριος τῷ Μωυσῇ], slujitorului Său, în ziua căreia [în care] [i-]a scos pe părinții noștri din pământul Egiptosului, [ca] să ne dea nouă pământul curgând lapte și miere ca ziua aceasta [δοῦναι ἡμῖν γῆν ῥέουσαν γάλα καὶ μέλι ὡς ἡ ἡμέρα αὕτη].

21. Și nu am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, după toate cuvintele Profeților, pe care i-a trimis către noi,

22. ci mergeam fiecare în cugetul inimii sale celei rele [καὶ ᾠχόμεθα ἕκαστος ἐν διανοίᾳ καρδίας αὐτοῦ τῆς πονηρᾶς], [pentru] a lucra altor dumnezei [ἐργάζεσθαι θεοῖς ἑτέροις], [ca] să facem cele rele către ochii Domnului, Dumnezeului nostru [ποιῆσαι τὰ κακὰ κατ᾽ ὀφθαλμοὺς Κυρίου, Θεοῦ ἡμῶν].

Capitolul 2

 1. Și Domnul a stat [în] cuvântul Său pe care l-a grăit către noi și către judecătorii noștri, cei care l-au judecat pe Israil, și către împărații noștri și către stăpânitorii noștri și către omul lui Israil și al Iudasului.

2. [Căci El] nu a făcut dedesubtul a tot cerul precum a făcut în Ierusalim, după cele care au fost scrise în legea lui Moisis:

3. să mâncăm noi, [fiecare] om, cărnurile fiului său și, [fiecare] om, cărnurile fiicei sale.

4. Și i-a dat pe ei sub mâinile tuturor împărățiilor celor dimprejurul nostru spre ocară și spre necălcare, în toate popoarele cele dimprejur, unde Domnul i-a risipit pe ei acolo.

5. Și au fost făcuți dedesubt și nu deasupra [καὶ ἐγενήθησαν ὑποκάτω καὶ οὐκ ἐπάνω][2], că[ci] am păcătuit Domnului, Dumnezeului nostru, către a nu asculta glasul Său.

6. [Căci] a Domnului, Dumnezeului nostru, [este] dreptatea, iar a noastră și a părinților noștri [este] rușinea fețelor ca ziua aceasta.

7. [Iar] pe care le-a grăit Domnul către noi, acestea, toate cele rele, a[u] venit asupra noastră.


[1] De la N. Μωϋσῆς. Pentru că în text e forma de D.

[2] Au fost făcuți robi și nu stăpânitori.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *