Predică la Duminica Cincizecimii [2021]

Iubiții mei[1],

troparul praznicului de azi Îl binecuvântă pe Hristos Dumnezeul nostru, pentru că le-a trimis Sfinților Săi Apostoli pe Duhul Sfânt[2]. Că a coborât în ei slava Duhului Sfânt, care e slava comună Dumnezeului nostru treimic, pe care El le-o făgăduise. Și când Sfinții Apostoli s-au umplut de slava Duhului Sfânt, ei s-au făcut cei cu totul înțelepți [πανσόφους][3], pentru că s-au umplut de teologia Lui cea dumnezeiască. Pentru că înțelepciunea cea adevărată se află în teologia lui Dumnezeu, în revelarea Lui față de noi, care ne mântuie pe noi.

La rândul său, condacul praznicului pune în relație pedeapsa oamenilor din pământul Sennaar [Σεννααρ] [Fac. 11, 2-8, LXX] cu primirea slavei Duhului de către Sfinții Apostoli în ziua Cincizecimii[4]. Atunci, la început, când „tot pământul era o buză și [cu] toții [aveau] un grai [ἦν πᾶσα ἡ γῆ χεῖλος ἕν καὶ φωνὴ μία πᾶσιν] [Fac. 11, 1, LXX], oamenii au vrut să zidească o cetate și un turn, al cărui cap să fie până la cer [ἕως τοῦ οὐρανοῦ] [Fac. 11, 4, LXX]. Au dorit să facă un proiect edilitar din care să Îl excludă pe Dumnezeu. Însă Dumnezeul treimic le-a stat împotrivă! Pentru că El, pe cei care erau un singur popor și o singură limbă i-a împărțit în mai multe popoare și în mai multe limbi: „Veniți și [δεῦτε καὶ], coborându-Ne [καταβάντες], să amestecăm acolo limba lor [συγχέωμεν ἐκεῖ αὐτῶν τὴν γλῶσσαν], pentru ca să nu audă fiecare glasul aproapelui [său] [ἵνα μὴ ἀκούσωσιν ἕκαστος τὴν φωνὴν τοῦ πλησίον]!” [Fac. 11, 7, LXX].

Să nu audă, cu sensul de: să nu înțeleagă! Că poți să auzi ce spune grecul sau spaniolul în limba lui, dar să nu îi poți înțelege, dacă nu le cunoști limba. De aceea, locul acela s-a numit Tulburare sau Amestecare [Σύγχυσις] [Fac. 11, 9, LXX], pentru că „Domnul a amestecat acolo buzele a tot pământul [ἐκεῖ συνέχεεν Κύριος τὰ χείλη πάσης τῆς γῆς] și de acolo Domnul Dumnezeu i-a risipit pe ei pe fața a tot pământul [καὶ ἐκεῖθεν διέσπειρεν αὐτοὺς Κύριος ὁ Θεὸς ἐπὶ πρόσωπον πάσης τῆς γῆς]” [Ibidem].

Întreaga umanitate, care era un singur popor, cu o singură limbă, a fost împărțită de către El în multe popoare, cu limbi diferite. De unde rezultă că atât popoarele, cât și limbile sunt creația lui Dumnezeu. Dar că El a împărțit oamenii în popoare, având fiecare popor limba sa, pentru ca întreaga umanitate să nu se mai unească spre lucruri rele.

Iar condacul praznicului tocmai acest lucru ne spune: că atunci când Cel Preaînalt S-a coborât, El a amestecat limbile și a împărțit umanitatea în diverse neamuri, dar acum, la Cincizecime, când limbile cele de foc s-au împărțit fiecărui Apostol în parte, i-a chemat pe toți la unitate. Căci slava lui Dumnezeu, deși o primim fiecare în mod personal la Botezul nostru sacramental și ne personalizează pe noi într-un mod aparte, ea ne personalizează cu scopul de a fi una cu toți ceilalți membri ai Bisericii. Pentru că aportul nostru personal – care este unul unic, ca și identitatea noastră personală –, este de folos Bisericii lui Dumnezeu. Iar fiecare ne personalizăm într-un mod aparte în relația cu Dumnezeu, dar în comuniune cu întreaga Biserică. Pentru că noi nu putem trăi creștinește rupți de Biserică, ci trăim în comuniunea Bisericii și dimpreună cu întreaga Biserică și slujind pentru întreaga Biserică.

Tocmai de aceea, Sfânta Icoană a praznicului ni-i prezintă pe Sfinții Apostoli împreună și ne arată cum fiecare a primit slava lui Dumnezeu în persoana sa. Dar ei privesc unii către alții, pentru că au relații frățești, relații de iubire sfântă între ei și doresc să se mântuie împreună. Iar slava lui Dumnezeu, care îi personalizează pe fiecare în parte, îi și unește pe unii cu alții, pentru că împreună sunt Biserica lui Dumnezeu.

Și Sfântul Ioannis Hrisostomos ne spune că prima comunitate creștină, care a primit slava lui Dumnezeu la Cincizecime, a fost de 120 de persoane[5]. Adică toți cei credincioși Domnului, care crezuseră în El și care „erau toți împreună în același loc [ἦσαν ἅπαντες ὁμοθυμαδὸν ἐπὶ τὸ αὐτό]” [F. Ap. 2, 1, BYZ]. Și aceasta, cea puțină, a fost la început Biserica lui Dumnezeu! Dar cei umpluți de slava Lui au vestit voia lui Dumnezeu la tot mai mulți și astfel au extins, prin convertirile lor, Biserica la multe popoare. Căci din Biserica Ierusalimului au luat naștere și celelalte Biserici naționale. Din cea mică, ce s-a extins continuu, s-au născut și cele multe, din multe popoare. Pentru că voia lui Dumnezeu aceasta este: ca Biserica Cincizecimii să cuprindă întreaga lume, pentru că aceasta e Biserica Lui.

Și Biserica Lui ne înfrățește pe unii cu alții și nu ne separă! Eclesiologia Bisericii ne învață unitatea cea sfântă, pe care o trăim cu conștiința diversității darurilor personale. Pentru că suntem diferiți și de diverse neamuri și vorbim diverse limbi și avem diverse profesii, dar cu toții suntem membrii Bisericii. Suntem mulți și diferiți, dar toți suntem una în Biserica lui Dumnezeu. Pentru că El este Cel care ne unește pe noi prin slava Lui și prin teologia Sa și prin întregul cult al Bisericii Sale, sfințindu-ne pe noi și unindu-ne pe unii cu alții. Iar dacă suntem mădulare reale ale Bisericii Lui, atunci slava Lui e viața Sa cea dumnezeiască ce se coboară în noi continuu și ne face să avem conștiință eclesială. Și a avea conștiință eclesială înseamnă a iubi Biserica Lui și a o apăra cu prețul vieții noastre, fiind lumini călăuzitoare pentru toți cei care vor să fie una cu noi în Biserica Lui. Pentru că noi trebuie să ne apărăm credința și cultul și viața eclesială ce ne mântuie, dar în același timp trebuie să ne facem călăuze pentru tot cel care caută Biserica lui Dumnezeu. Căci El dorește ca toți să facem parte din Biserica Lui, ca ea să se extindă la toți oamenii și să îi cuprindă pe toți.

Și ca să ajungă la toți, noi trebuie să fim acele guri și acele brațe care chemăm și îmbrățișăm pe tot cel care caută Biserica lui Dumnezeu. Iar azi, de ziua de naștere a Bisericii lui Dumnezeu, trebuie să conștientizăm mai mult ca niciodată, că voia lui Dumnezeu e ca toți să fim una în Biserica Lui. Că Biserica Lui e multinațională și multilingvistică, dar că toți trăim aici întru slava lui Dumnezeu, iubindu-ne și ajutându-ne unii pe alții spre mântuirea tuturor.

La mulți ani și multă pace și bucurie tuturor! Amin!


[1] Începută la 16. 45, în zi de joi, pe 17 iunie 2021. Cer înnorat, 24 de grade, vânt de 3 km/ h.

[2] Troparul Cincizecimii:  Εὐλογητὸς εἶ Χριστὲ ὁ Θεὸς ἡμῶν, ὁ πανσόφους τοὺς ἁλιεῖς ἀναδείξας, καταπέμψας αὐτοῖς τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον, καὶ δι’ αὐτῶν, τὴν οἰκουμένην σαγηνεύσας, Φιλάνθρωπε δόξα Σοι, cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/3614/sxsaintinfo.aspx.

[3] Ibidem.

[4] Condacul Cincizecimii: Ὅτε καταβὰς τὰς γλώσσας συνέχεε, διεμέριζεν ἔθνη ὁ Ὕψιστος· ὅτε τοῦ πυρὸς τὰς γλώσσας διένειμεν, εἰς ἑνότητα πάντας ἐκάλεσε· καὶ συμφώνως δοξάζομεν τὸ Πανάγιον Πνεῦμα, cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/3614/sxsaintinfo.aspx.

[5] Sfântul Ioannis Hrisostomos, Comentariul la Faptele Apostolilor, Omilia a 4-a, cf. Traduceri patristice, vol. 3, traduceri și comentarii de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș și de Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2011, p. 146.