Baruh, cap. 2, 8-35, cf. LXX

8. Și nu ne-am rugat feței Domnului, [ca] să se întoarcă fiecare de la cugetele inimii lor celei rele.

9. Iar Domnul a privegheat asupra celor răi [καὶ ἐγρηγόρησεν Κύριος ἐπὶ τοῖς κακοῖς] și a adus Domnul asupra noastră, că drept [este] Domnul pe[ste] toate lucrurile Sale pe care le-a poruncit nouă.

10. Și nu am auzit glasul Său [pentru] a merge [întru] poruncile Domnului, cărora [pe care] le-a dat către fața noastră.

11. Iar acum, Doamne, Dumnezeul lui Israil, Care l-ai scos pe poporul Tău din pământul Egiptosului cu mână tare și cu semne și cu minuni și cu putere mare și cu braț înalt și Ți-ai făcut Ție nume ca ziua aceasta [καὶ ἐποίησας Σεαυτῷ ὄνομα ὡς ἡ ἡμέρα αὕτη],

12. păcătuit-am, săvârșit-am pe cele neevlavioase, făcut-am cele rele, Doamne, Dumnezeul nostru, împotriva tuturor dreptăților Tale!

13. Să se întoarcă mânia Ta de la noi, că[ci] am rămas puțini în[tre] neamuri, unde ne-ai risipit pe noi acolo!

14. Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră și cererea noastră, și ne scoate pe noi pentru Tine [καὶ ἐξελοῦ ἡμᾶς ἕνεκεν Σοῦ] și dă-ne nouă har către fața celor care ne-au înstrăinat pe noi!

15. Pentru ca să cunoască tot pământul că Tu [ești] Domnul, Dumnezeul nostru, că[ci] numele Tău a fost chemat pe[ste] Israil și pe[ste] neamul său.

16. Doamne, vezi din casa cea sfântă a Ta [κάτιδε ἐκ τοῦ οἴκου τοῦ ἁγίου Σου] și ia aminte spre noi! Pleacă [κλῖνον], Doamne [Κύριε], urechea Ta și [ne] auzi [τὸ οὖς Σου καὶ ἄκουσον] [pe noi]!

17. Deschide [ἄνοιξον], Doamne [Κύριε], ochii Tăi și vezi [τοὺς ὀφθαλμούς Σου καὶ ἰδέ]! Că[ci] nu cei care au murit în Iad [ὅτι οὐχ οἱ τεθνηκότες ἐν τῷ ᾍδη], [de la] care a fost luat duhul lor din cele dinăuntru ale lor [ὧν ἐλήμφθη τὸ πνεῦμα αὐτῶν ἀπὸ τῶν σπλάγχνων αὐτῶν], vor da slavă și dreptate Domnului,

18. ci sufletul care se mâhnește pe[ste] măsură [ἀλλὰ ἡ ψυχὴ ἡ λυπουμένη ἐπὶ τὸ μέγεθος], care umblă plecându-se[1] și slăbind [ὃ βαδίζει κύπτον καὶ ἀσθε- νοῦν], și ochii cei care se sfârșesc [καὶ οἱ ὀφθαλμοὶ οἱ ἐκλείποντες] și sufletul cel care este flămând [καὶ ἡ ψυχὴ ἡ πεινῶσα] Îți vor da Ție slavă și dreptate [δώσουσίν Σοι δόξαν καὶ δικαιοσύνην], Doamne [Κύριε]!

19. Că[ci] nu pe dreptățile părinților noștri și ale împăraților noștri, noi ne aruncăm mila noastră spre fața Ta [ἡμεῖς καταβάλλομεν τὸν ἔλεον ἡμῶν κατὰ πρόσωπόν Σου], Doamne, Dumnezeul nostru.

20. Că[ci] ai trimis mânia Ta și urgia Ta întru noi [ὅτι ἐνῆκας τὸν θυμόν Σου καὶ τὴν ὀργήν Σου εἰς ἡμᾶς], precum ai grăit prin mâna slujitorilor Tăi [καθάπερ ἐλάλησας ἐν χειρὶ τῶν παίδων Σου], a Profeților [τῶν Προφητῶν], zicând:

21. <Așa a zis Domnul: „Plecați-vă umărul vostru și lucrați împăratului Babilonului și ședeți în pământul pe care l-am dat părinților voștri!

22. Iar dacă nu aveți să ascultați glasul Domnului, [ca] să lucrați împăratului Babilonului,

23. voi face a se sfârși, din cetățile Iudasului și [din cele] din afara Ierusalimului, glasul de veselie și glasul de bucurie, glasul mirelui și glasul miresei, și va fi tot pământul spre neumblare de cei care locuiesc în[tru el]”>.

24. Și nu am ascultat glasul Tău, [ca] să lucrăm împăratului Babilonului, și a[u] stat cuvintele Tale, pe care le-ai grăit prin mâinile slujitorilor Tăi [οὓς ἐλάλησας ἐν χερσὶν τῶν παίδων Σου], ale Profeților [τῶν Προφητῶν], [pentru că nu au vrut] să scoată oasele împăraților noștri și oasele părinților noștri din locul lor [τοῦ ἐξενεχθῆναι τὰ ὀστᾶ βασιλέων ἡμῶν καὶ τὰ ὀστᾶ τῶν πατέρων ἡμῶν ἐκ τοῦ τόπου αὐτῶν].

25. Și, iată, este [acum sunt] scoși [întru] fierbințeala zilei și [întru] înghețul nopții! Și au murit în durerile cele rele, de foamete și de sabie și în trimiterea [lor].

26. Și ai pus casa, unde a fost chemat numele Tău în[tru] ea, ca ziua aceasta, pentru răutatea casei lui Israil și a casei lui Iudas [διὰ πονηρίαν οἴκου Ισραηλ καὶ οἴκου Ιουδα].

27. Și ai făcut întru noi [καὶ ἐποίησας εἰς ἡμᾶς], Doamne [Κύριε], Dumnezeul nostru [ὁ Θεὸς ἡμῶν], după toată bunătatea Ta și după toată mila Ta cea mare [κατὰ πᾶσαν ἐπιείκειάν Σου καὶ κατὰ πάντα οἰκτιρμόν Σου τὸν μέγαν],

28. precum ai grăit prin mâna slujitorului tău Moisis, în ziua [în care] Tu i-ai poruncit lui să scrie legea Ta înaintea fiilor lui Israil, zicându-i:

29. <Dacă nu aveți să ascultați glasul Meu cu adevărat, [atunci] bombăneala aceasta mare [și] multă [ἡ βόμβησις ἡ μεγάλη ἡ πολλὴ αὕτη] se va întoarce înspre cel mic în[tre] neamuri[2], unde îi voi risipi pe ei acolo.

30. Că[ci] am cunoscut că nu or să Mă asculte [ὅτι ἔγνων ὅτι οὐ μὴ ἀκούσωσίν Μου], că[ci] poporul cel tare în gât este [ὅτι λαὸς σκληροτράχηλός ἐστιν][3]. Dar se vor întoarce în inima lor[4] în pământul înstrăinării lor [καὶ ἐπιστρέψουσιν ἐπὶ καρδίαν αὐτῶν ἐν γῇ ἀποικισμοῦ αὐτῶν]

31. și vor cunoaște că Eu [sunt] Domnul, Dumnezeul lor, și le voi da lor inimă și urechi auzind [καὶ δώσω αὐτοῖς καρδίαν καὶ ὦτα ἀκούοντα][5].

32. Și Mă vor lăuda pe Mine în pământul înstrăinării lor și vor fi pomenind numele Meu.

33. Și se vor întoarce dinspre spatele lor cel tare [καὶ ἀποστρέψουσιν ἀπὸ τοῦ νώτου αὐτῶν τοῦ σκληροῦ] și dinspre lucrurile lor cele rele [καὶ ἀπὸ πο- νηρῶν πραγμάτων αὐτῶν], că[ci] vor fi amintindu-și de calea părinților lor [ὅτι μνησθήσονται τῆς ὁδοῦ πατέρων αὐτῶν], care au păcătuit înaintea Domnului [τῶν ἁμαρτόντων ἔναντι Κυρίου].

34. Și îi voi întoarce pe ei întru pământul pe care l-am jurat părinților lor, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, și vor domni peste el și îi voi înmulți pe ei și nu or să fie împuținați.

35. Și le voi întări lor făgăduința cea veșnică [καὶ στήσω αὐτοῖς διαθήκην αἰώνιον], [aceea de] a le fi Eu lor întru Dumnezeu [τοῦ εἶναί Με αὐτοῖς εἰς Θεὸν] și ei Îmi vor fi Mie întru popor [καὶ αὐτοὶ ἔσονταί Μοι εἰς λαόν]. Și nu îl voi [mai] muta încă pe poporul Meu Israil [καὶ οὐ κινήσω ἔτι τὸν λαόν Μου Ισραηλ] din pământul pe care li l-am dat lor [ἀπὸ τῆς γῆς ἧς ἔδωκα αὐτοῖς]>.


[1] Plecându-se înaintea Domnului. Închinându-I-se Lui.

[2] Se va întoarce împotriva lui Israil bombăneala sa, murmurul său necredincios împotriva lui Dumnezeu.

[3] Cel care nu își pleacă gâtul, capul, mintea, sufletul înaintea Mea.

[4] Se vor întoarce spre Mine în inima lor.

[5] Le voi da inimă cu care să Mă simtă și urechi cu care să Mă audă.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *