Ai grăit prin mâna lor

Traducând cartea Sfântului Baruh, mi-am dat seama de importanța duhovnicească a unei ziceri a Dumnezeieștii Scripturi, pe care și el a folosit-o. În capitolul al 2-lea, Sfântul Baruh a folosit-o de 3 ori:

1. „precum ai grăit prin mâna slujitorilor Tăi [καθάπερ ἐλάλησας ἐν χειρὶ τῶν παίδων Σου], a Profeților [τῶν Προφητῶν]” [Baruh 2, 20],

2. „pe care le-ai grăit prin mâinile slujitorilor Tăi [οὓς ἐλάλησας ἐν χερσὶν τῶν παίδων Σου], ale Profeților [τῶν Προφητῶν]” [Baruh 2, 24],

3. „precum ai grăit prin mâna slujitorului tău Moisis [καθὰ ἐλάλησας ἐν χειρὶ παιδός Σου Μωυσῆ]” [Baruh 2, 28].

Bineînțeles, Sfinții au grăit cu gurile lor către popor și au scris cu mâinile lor. Dar când Dumnezeiasca Scriptură ne spune că Dumnezeu a grăit prin mâinile Sfinților Lui, ea ne spune că El ne-a grăit personal, ne-a grăit plin de iubire, pentru că ne-a grăit prin mâinile celor care ne-au îmbrățișat și ne-au vorbit și ne-au grăit cele ale Sale. Dumnezeu ne-a vorbit prin Sfinții care ne îmbrățișează pe noi pururea, prin cei care au slujit iubirii Sale față de noi.

Tocmai de aceea, când traducem Sfintele Cărți ale Scripturii, noi primim cu bucurie ceea ce mâinile lor ne-au scris, ceea ce mâinile lor ne-au dăruit cu bucurie sfântă. Pentru că de aceste cuvinte dumnezeiești ține toată viața noastră de acum și cea veșnică. Și nu ne îndoim de ceea ce au scris Sfinții Lui, pentru că ne umplem din plin de sfințenia cea mare a cuvintelor Sale. Căci cuvintele Lui, deși sunt  transcrise de oameni, deși sunt puse de oameni în modul lor de a vorbi, ne umplu de viața Lui cea veșnică, pentru că ne vorbesc cu totul despre El.