Iezechiil, cap. 9, cf. LXX
1. Și a strigat întru urechile mele [cu] glas mare, zicându-mi: „S-a apropiat răzbunarea cetății [ἤγγικεν ἡ ἐκδίκησις τῆς πόλεως] și fiecare avea vasele pieirii în[tru] mâna sa [καὶ ἕκαστος εἶχεν τὰ σκεύη τῆς ἐξολεθρεύσεως ἐν χειρὶ αὐτοῦ]”.
2. Și, iată, 6 oameni veneau dinspre calea porții celei înalte, [cea] văzând către miazănoapte, și fiecare [avea] securea în mâna sa! Iar un om, în mijlocul lor, [era] îmbrăcat [cu] veșmânt lung, iar brâul de culoarea safirului [era] peste șalele sale. Și au intrat și au stat, având [lângă ei] jertfelnicul de aramă.
3. Iar slava Dumnezeului lui Israil s-a suit de la Heruvimi [καὶ δόξα Θεοῦ τοῦ Ισραηλ ἀνέβη ἀπὸ τῶν Χερουβιν], cea fiind pe[ste] ei întru casa cea luminoasă [ἡ οὖσα ἐπ᾽ αὐτῶν εἰς τὸ αἴθριον τοῦ οἴκου]. Și l-a chemat pe omul, cel care a fost îmbrăcat [cu] veșmânt lung [și] care avea pe șalele sale brâul,
4. și a zis către el: „Treci prin mijlocul Ierusalimului și dă semnul pe frunțile oamenilor celor care suspină [καὶ δὸς τὸ σημεῖον ἐπὶ τὰ μέτωπα τῶν ἀνδρῶν τῶν καταστεναζόντων] și ale celor care au fost îndurerați de toate fărădelegile care se fac în mijlocul său!”.
5. Iar acelora[1] le-a zis, auzind eu [acestea]: „Mergeți după el întru cetate și loviți[-i] și nu[-i] cruțați [cu] ochii voștri și să nu-l miluiți
6. pe cel mai bătrân și pe tânăr și pe fecioară și pe cei prunci și pe femei! Omorâți-i spre pieire! Dar de toți pe[ste] care este semnul să nu vă apropiați [ἐπὶ δὲ πάντας ἐφ᾽ οὕς ἐστιν τὸ σημεῖον μὴ ἐγγίσητε]! Și de la cei Sfinți ai Mei începeți [καὶ ἀπὸ τῶν Ἁγίων Μου ἄρξασθε][asta]!”. Și au început de la oamenii cei mai bătrâni, care erau înăuntru, în casă.
7. Și a zis către ei[2]: „Spurcați casa și, ieșind, umpleți căile de cei morți și loviți[-i]!”.
8. Și a fost, când i-au lovit ei, și [că] am căzut pe fața mea și am strigat [καὶ πίπτω ἐπὶ πρόσωπόν μου καὶ ἀνεβόησα] și am zis: „Vai mie [οἴμμοι]! Doamne [Κύριε], îi ștergi Tu pe cei rămași ai lui Israil [ἐξαλείφεις Σὺ τοὺς καταλοίπους τοῦ Ισραηλ], când [ești gata] să-Ți torni mânia Ta pe[este] Ierusalim [ἐν τῷ ἐκχέαι Σε τὸν θυμόν Σου ἐπὶ Ιερουσαλημ]?”.
9. Și a zis către mine: „Nedreptatea casei lui Israil și a lui Iudas a fost mărită foarte, foarte [μεμεγάλυνται σφόδρα, σφόδρα], că[ci] a fost umplut pământul de popoarele cele multe, iar cetatea a fost umplută de nedreptate și necurăție. Că[ci] au zis: «A părăsit Domnul pământul! Domnul nu privește peste [el]!».
10. Și nu voi cruța ochii Mei și nici nu [îi] voi milui. [Căci] căile lor întru capetele lor le-am dat [τὰς ὁδοὺς αὐτῶν εἰς κεφαλὰς αὐτῶν δέδωκα][3]”.
11. Și, iată, omul, cel care a fost îmbrăcat [cu] veșmânt lung și [care era] încins [cu] brâu [peste] șalele sale! Și [el] a răspuns, zicând: „Am făcut precum mi-ai poruncit mie”.
[1] Celor 6 oameni văzuți în vedenie.
[2] Către cei 6.
[3] Voi trimite peste capetele lor pedeapsa Mea, pentru toate păcatele pe care le-au făcut în căile vieții lor și nu s-au pocăit pentru ele!