4 iulie, 2021 – Teologie pentru azi

Predică la Duminica tuturor Sfinților Români [2021]

4 iulie, 2021 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Leave a comment

Iubiții mei[1],

în zilele de 24-26 mai 1986, la Mănăstirea Neamț, pavajul de ciment și piatră s-a ridicat în mod minunat circa 30 de centimetri. Și când s-a săpat în acel loc, la adâncimea de un metru și jumătate s-au găsit Sfintele Moaște ale unui Cuvios Părinte din secolul al 14-lea. Și pentru că nu știu cum îl cheamă, Monahii de-acolo îl numesc „Sfântul necunoscut”[2].

Dar el este necunoscut doar nouă, oamenilor păcătoși. Pentru că Dumnezeu îi cunoaște pe toți Sfinții Lui și toți Sfinții Lui se cunosc unii pe alții și cu toții sunt moștenitorii Împărăției Sale. Iar când azi, în această duminică sfântă, îi pomenim pe toți Sfinții Români, îi pomenim pe toți cei care sunt în Împărăția lui Dumnezeu de neam român, știuți sau neștiuți de către noi.

Căci dacă Sfinții români ar fi doar cei pe care i-am canonizat noi până acum, am fi foarte codași la sfințenie. Și asta în ciuda celor două milenii de viață creștină. Însă pământul românesc e plin de Sfinți ai lui Dumnezeu, numai că noi nu îi cunoaștem sau, dacă îi cunoaștem pe unii, nu ne grăbim să îi recunoaștem. Și nu îi cunoaștem pe mulți din Sfinții lui Dumnezeu, pentru că datele despre ei n-au ajuns până la noi. Sau pentru că nimeni nu i-a văzut pe mulți dintre ei cu adevărat și mărturia vieții lor s-a pierdut.

Dar ce știm, în definitiv, despre mulți dintre Sfinții canonizați de către Biserica noastră? Ce fel de Vieți de Sfinți români avem noi, când despre unii dintre ei abia știm câteva amănunte? Și dacă vrem să le scriem Slujbele, repetăm aceleași date de zeci de ori, pentru că datele despre ei sunt infime.

Când Părintele Ilie Cleopa a scris Acatistul Sfinților Mucenici de la Niculițel[3], el n-a spus nimic concret despre ei. De ce? Pentru că nu știa nimic despre ei! În afară de faptul că au fost găsite Sfintele lor Moaște în mod minunat, din cauza unei ploi, și eventual, să le fi văzut.

Cum s-a ajuns atunci la pictarea Sfintele lor Icoane, dacă nu știm nimic despre ei? E ușor să îl iconizăm pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica sau pe Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, pentru că de la ei mai avem portrete ale lor. Dar ce facem cu cei pe care nu îi cunoaștem iconic? Se pare că le inventăm o înfățișare anume! Dacă vrem să îl iconizăm pe Sfântul Apostol Andreas, Apostolul României, avem o tradiție iconică în spate, păstrată în multe părți ale Bisericii și ne alegem o asemănare a lui. Dar ce știm despre cei pe care nu-i știm?…

Pentru că sunt mai aproape de noi, ne dorim să fie canonizați Sfinții recenți. Și acest lucru se petrece în multe Biserici locale. Însă Sfinții n-ar trebui canonizați după mofturi și prietenii, după înțelegeri între Ierarhi și teologi, ci ei trebuie canonizați metodic și din toate secolele. După ce sunt cercetate îndelung sursele despre ei. Și pentru asta trebuie un institut sau mai multe de cercetare a Vieților Sfinților în colaborare cu Sfântul Sinod al Bisericii locale. Pentru ca Părinții sinodali să aibă clare lucrurile, atunci când au în fața lor un dosar de canonizare. Numai că realitatea e mult mai săracă în munca de cercetare aghiologică! Cel mai adesea un Ierarh își asumă de unul singur sau împreună cu un grup restrâns cercetarea Vieții unui Sfânt și așa se ajunge la canonizarea Sfântului respectiv. Tocmai de aceea lucrurile se mișcă greu, încet, pentru că munca de cercetare a Vieții Sfântului și de întocmire a dosarului de canonizare e făcută doar de o persoană sau de câteva persoane.

Pe de altă parte, Sfinții canonizați sau nu de o Biserică locală, dar pe care îi cinstim în Biserică, nu au întotdeauna o Viață clară sau cu multe detalii. Complicarea dosarului de canonizare e iarăși neortodoxă, pentru că mulți dintre Sfinții deja canonizați au fost canonizați pe baza mărturiei unei persoane sau a mai multora, dar fără prea multe detalii personale. Așa că a încerca acum să fim exhaustivi cu cineva, în comparație cu trecutul Bisericii, e iarăși o cerință prea mare, atâta timp cât știm doar câteva lucruri despre mari Sfinți ai Bisericii din trecut.

Pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț îl cunoaștem din opera lui scriitoricească și din mărturia câtorva persoane. Iar acum avem la îndemână opera lui completă la numai 47 de lei[4]. Pe Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana îl cunoaștem din opera lui teologică[5]. La fel pe Sfântul Cuvios Ioannes Cassianus[6] și pe Sfântul Cuvios Dionysius Exiguus[7]. Cunoaștem ce s-a păstrat din operele lor. Ce a ajuns până la noi. Dar sunt Sfinți Români despre care nu știm mai nimic, pentru că nu s-a păstrat despre ei vreo mărturie în afara țării noastre. Și au fost uitați aproape cu totul de urmașii lor, pentru că nu au avut contemporani cu iubire, evlavie și atenție față de Sfinții lui Dumnezeu. I-au trecut cu vederea și uitați au rămas! Dar uitarea aceasta ne costă pe noi, pe noi toți, pentru că ne privăm de ajutorul Sfinților lui Dumnezeu din neamul nostru. Un ajutor atât de scump și de întăritor…

De aceea, având conștiința clară a sfințeniei Sfântului Ilie văzătorul de Dumnezeu, a Părintelui meu duhovnicesc, eu am publicat întreaga sa operă cu meticulozitate[8]. Ea e o comoară de mare preț a Bisericii Ortodoxe Române. Putem face o a doua ediție, o a treia, putem corecta anumite lucruri, putem face adăugiri la ce există, dar esența vieții și a experienței sale sfinte e acolo, e deja în fața noastră. Pentru că atunci când dăm mărturie despre sfințenia cuiva, dăm mărturie despre prezența lui Dumnezeu în Sfântul Său și despre minunile Sale din viața acestuia. Și oricând voi avea de-a face cu oameni ai lui Dumnezeu, eu voi scrie despre ei: despre gândirea lor, despre viața lor, despre teologia lor, despre experiența lor mistică, despre minunile lor. Pentru că mă simt responsabil față de Sfinții Lui, pe care El mi i-a scos în față și prin care m-a luminat și ajutat prin intermediul lor.

Căci Sfinții de acum se recunosc numai când îi punem alături de toți Sfinții Lui. Îi vedem pe Sfinții Lui numai când vedem cum lucrează Dumnezeu prin ei și cum trăiește El în ei prin slava Lui. Recunoașterea Sfinților e o teologie vie, o experiență directă, o simțire pe viu a prezenței lui Dumnezeu în Sfinții Lui. Și cu cât sinaxarul Bisericii primește noi și noi nume în el, cu atât noi suntem mai bogați în experiență și în prietenia cu Sfinții Lui.

Mă bucur că am putut să îndrept, să îmbogățesc și să public predicile Sfântului Sfințit Mucenic Antim Ivireanul, predicile sale care au ajuns până la noi[9]. Învățăturile Sfântului Neagoe Basarab le avem la îndemână[10]. Cartea românească de învățătură a Sfântului Ierarh Varlaam Moțoc al Moldovei a republicat-o recent Dr. Dan Zamfirescu[11]. Corespondența Sfântului Ierarh Andrei Șaguna a fost editată în 5 volume[12].

Despre Sfinții Calinic și Gheorghe de la Cernica[13] și despre Sfântul Vasile de la Poiana Mărului[14] a publicat editura Deisis[15], adică Părintele Arhidiacon Ioan I. Ică jr. Care a editat și o Teză Doctorală despre Sfântul Ierarh Andrei Șaguna[16].

Teza Doctorală despre Sfântul Dionysius Exiguus, a Părintelui Alexandru Moțoc[17], a apărut cu 6 ani înainte de moartea sa[18]. Editura Doxologia a publicat mai multe cărți cu minunile Sfintei Cuvioase Paraschevi de la Iași[19]. În 2020 s-a publicat o carte despre Sfântul Cuvios Dimitrii Basarbovski [Димитрий Басарбовски][20], Ocrotitorul Bucureștiului, la editura Cuvântul Vieții[21].

Despre Sfântul Cuvios Grigorios Decapolitis [Γρηγόριος ο Δεκαπολίτης][22] a scris și editat Părintele Profesor Ioan I. Ică jr.[23]. Sfintele sale Moaște fiind la Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea[24]. Pe când Sfintele Moaște ale Sfântului Nicodim cel Sfințit sunt la Mănăstirea Tismana[25]. Și cu toate că „a fost considerat un Sfânt încă în timpul vieții, [Sfântul Nicodim] a fost canonizat prin tomosul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române abia după aproape 600 ani, în 1955, fiind pomenit sub numele de Sfântul Nicodim cel Sfințit de la Tismana, fiind cinstit în calendarul ortodox pe 26 decembrie”[26].

Însă pentru ce trebuie să așteptăm sute de ani, dacă știm deja că un om e Sfântul lui Dumnezeu? Pentru că cei care pierdem suntem noi, nu el! Căci noi pierdem ajutorul și luminarea sa, atâta timp cât nu îl cinstim cu evlavie ca ceea ce este: Sfântul lui Dumnezeu.

Dar Sfinții lui Dumnezeu doresc să ne ajute și se bucură când noi îi cinstim cu evlavie. Pentru că ei se bucură când noi recunoaștem prezența lui Dumnezeu din ei și Îl lăudăm pe Dumnezeu prin ei. Ei se bucură să ne lumineze spre mântuirea noastră. Pentru că vor să fim și noi acolo unde sunt ei, adică în Împărăția lui Dumnezeu.

Așadar, iubiții mei, dacă îi iubim pe Sfinții Lui și dacă le cercetăm viețile cu atenție și dacă le înălțăm Biserici spre pomenirea lor, Sfinții lui Dumnezeu se bucură nespus pentru evlavia noastră cea bună! Pentru că tot ceea ce facem spre slujirea lui Dumnezeu e o bucurie imensă pentru Sfinții și Îngerii Lui. Căci ei tocmai asta ne învață pe toți: să Îl iubim pe Dumnezeu și să Îl ascultăm pe El întru toate cele ale Sale.

Sfintele lor Icoane, Sfintele lor Moaște, Sfintele lor Cărți, Sfintele lor Biserici sunt mângâierea și întărirea noastră de fiecare zi. Dacă îi cinstim pe Sfinții Români, pe Sfinții poporului nostru, dimpreună cu ei îi cinstim pe toți Sfinții pământului. Căci Sfinții nu se disociază unul de altul, nu se rușinează unul de altul, nu se luptă unul cu altul, ci unii pe alții se îmbrățișează și se iubesc și se cinstesc reciproc, pentru că împreună sunt moștenitorii Împărăției Sale. Și, întru toți, este Dumnezeu prin slava Lui, Cel care ne stăpânește pe noi toți.

Așa că Sfinții Români ne învață să nu fim șovini, să nu fim extremiști, să nu fim disprețuitori ai altora, ci prietenii tuturor și rugătorii pentru întreaga lume. Pentru că întreaga lume are nevoie de Dumnezeu și de Biserica Lui, pentru că numai în Biserica Lui ne mântuim noi, păcătoșii.

Multă bucurie, pace și întărire de la Dumnezeu vă doresc tuturor! Pentru că El este Cel care ne călăuzește pe noi spre Sine, ca să facem mereu voia Sa. Amin!

[1] Începută la 19. 48, în zi de vineri, pe 2 iulie 2021. Soare la apus, 28 de grade, vânt de 13 km/ h.

[2] Cf. https://doxologia.ro/pateric/sfantul-necunoscut-de-la-manastirea-neamt.

[3] Acesta de aici: https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfintilor-mucenici-zotic-atal-camasie-filip-de-la-niculitel.

[4] Cf. https://www.emag.ro/opere-complete-sf-ioan-iacob-de-la-neamt-9786068117843/pd/DBV022BBM/.

[5] A se vedea: https://archive.org/details/NicetaOfRemesiana1905/mode/2up.

[6] Idem: https://www.documentacatholicaomnia.eu/30_10_0360-0435-_Cassianus_Ioannes.html.

[7] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Dionysius_Exiguus.

[8] O găsiți aici: https://www.teologiepentruazi.ro/2012/05/29/despre-omul-imparatiei/.

[9] Le găsiți aici: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/08/25/sfantul-sfintit-mucenic-antim-ivireanul-didahiile-prima-editie-actualizata/.

[10] Le avem aici: https://ro.wikisource.org/wiki/Învățăturile_lui_Neagoe_Basarab_către_fiul_său_Teodosie.

[11] A se vedea: https://www.emag.ro/cartea-romaneasca-de-invatatura-a-sfantului-ierarh-varlaam-dan-zamfirescu-rva978-973-1735-29-0/pd/DYCM9BBBM/.

[12] Idem: http://www.editura.ubbcluj.ro/www/ro/books/search.php.