Iezechiil, cap. 11, cf. LXX
1. Și m-a ridicat pe mine Duhul [καὶ ἀνέλαβέν με Πνεῦμα][1] și m-a dus pe mine la poarta casei Domnului, cea dinainte, cea văzând către răsărituri. Și, iată, în curțile porții [erau] ca 25 de oameni! Și i-am văzut în mijlocul lor pe Iezonias [Ιεζονιας][2], cel al lui Ezer [Εζερ], și pe Faltias [Φαλτιας][3], cel al lui Vaneu [Βαναιου], pe cei care povățuiesc poporul [τοὺς ἀφηγουμένους τοῦ λαοῦ].
2. Și Domnul a zis către mine: „Fiule al omului, aceștia [sunt] oamenii cei care socotesc cele deșarte [οὗτοι οἱ ἄνδρες οἱ λογιζόμενοι μάταια] și sfătuiesc sfatul cel rău în cetatea aceasta [καὶ βουλευόμενοι βουλὴν πονηρὰν ἐν τῇ πόλει ταύτῃ]!
3. Cei care zic: «Nu deunăzi au fost zidite casele?! Aceasta este căldarea, iar noi [suntem] cărnurile?».
4. Pentru aceasta, profețește împotriva lor! Profețește, fiule al omului!”.
5. Și a căzut în[tru] mine Duhul Domnului [καὶ ἔπεσεν ἐπ᾽ ἐμὲ Πνεῦμα Κυρίου] și [El] a zis către mine: „Zi! Acestea zice Domnul: «Așa ați zis, casa lui Israil [casă a lui Israil], și sfaturile duhului vostru Eu le înțeleg [καὶ τὰ διαβούλια τοῦ πνεύματος ὑμῶν Ἐγὼ ἐπίσταμαι].
6. Înmulțit-ați morții voștri în cetatea aceasta și ați umplut căile ei de răniți».
7. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: «Cei morți ai voștri, care au fost loviți în mijlocul ei, aceștia sunt cărnurile, iar aceasta este căldarea. Iar pe voi vă voi scoate din mijlocul ei.
8. De sabie vă temeți și sabie voi aduce peste voi [ῥομφαίαν φοβεῖσθε καὶ ῥομφαίαν ἐπάξω ἐφ᾽ ὑμᾶς]», zice Domnul.
9. «Și vă voi socate pe voi din mijlocul ei și vă voi da pe voi întru mâinile celor străini și voi face în[tru] voi judecăți [καὶ ποιήσω ἐν ὑμῖν κρίματα].
10. În sabie veți cădea [ἐν ῥομφαίᾳ πεσεῖσθε]. La hotarele lui Israil vă voi judeca pe voi și veți cunoaște că Eu [sunt] Domnul [ἐπὶ τῶν ὁρίων τοῦ Ισραηλ κρινῶ ὑμᾶς καὶ ἐπιγνώσεσθε ὅτι Ἐγὼ Κύριος].
11. Aceasta nu vă va fi vouă întru căldare, iar voi nu aveți să fiți, în mijlocul ei, întru cărnuri. La hotarele lui Israil vă voi judeca pe voi.
12. Și veți cunoaște [acestea], pentru că Eu [sunt] Domnul»”.
13. Și a fost, când [era] eu a profeți, și [că] Faltias [Φαλτιας], cel al lui Vaneu, a murit. Și am căzut pe fața mea și am strigat [cu] glas mare și am zis: „Vai mie! Vai mie! Doamne, spre sfârșire îi faci Tu pe cei rămași ai lui Israil?”.
14. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:
15. „Fiule al omului, frații tăi și oamenii robiei tale și toată casa lui Israil va fi sfârșită, cărora le-au zis lor cei care locuiesc Ierusalimul: «Departe [sunteți], depărtați sunteți de Domnul, [deși] vouă v-a fost dat pământul spre moștenire»!
16. Pentru aceasta, zi! Acestea zice Domnul: «Că îi voi lepăda pe ei întru neamuri și îi voi risipi pe ei întru tot pământul și le voi fi lor spre sfințirea cea mică în[tru] țările [καὶ ἔσομαι αὐτοῖς εἰς ἁγίασμα μικρὸν ἐν ταῖς χώραις], unde or să intre [ei] acolo».
17. Pentru aceasta, zi! Acestea zice Domnul: «Și îi voi primi pe ei dintre neamuri și îi voi aduna pe ei de [prin] țări, unde i-am risipit pe ei în[tru] acestea, și le voi da lor pământul lui Israil.
18. Și vor intra acolo și vor îndepărta toate urâciunile sale și toate fărădelegile sale dintru el[4].
19. Și le voi da lor altă inimă și duh nou voi da în[tru] ei [καὶ δώσω αὐτοῖς καρδίαν ἑτέραν καὶ πνεῦμα καινὸν δώσω ἐν αὐτοῖς]. Și voi smulge inima cea de piatră din trupul lor și le voi da lor inima cea de carne [καὶ ἐκσπάσω τὴν καρδίαν τὴν λιθίνην ἐκ τῆς σαρκὸς αὐτῶν καὶ δώσω αὐτοῖς καρδίαν σαρκίνην].
20. Pentru ca în poruncile Mele să meargă și dreptățile Mele să le păzească și să le facă pe ele. Și Îmi vor fi Mie întru popor [καὶ ἔσονταί Μοι εἰς λαόν], iar Eu le voi fi lor întru Dumnezeu [καὶ Ἐγὼ ἔσομαι αὐτοῖς εἰς Θεόν].
21. Dar întru inima urâciunilor lor și a fărădelegilor lor, precum inima lor mergea, căile lor întru capetele lor le-am dat», zice Domnul”.
22. Și au ridicat Heruvinii aripile lor și roțile [erau] ținându-se de [către] ei, iar slava Dumnezeului lui Israil [era] deasupra lor, pe[ste] ei.
23. Și s-a suit slava Domnului din mijlocul cetății și a stat pe muntele care era înaintea cetății.
24. Și m-a ridicat pe mine Duhul[5] și m-a dus pe mine întru pământul haldeilor, întru robie, în[tru] vedenie [ἐν ὁράσει][6], în[tru] Duhul lui Dumnezeu [ἐν Πνεύματι Θεοῦ][7]. Și m-am suit dintru vedenia pe care am văzut-o [καὶ ἀνέβην ἀπὸ τῆς ὁράσεως ἧς εἶδον][8].
25. Și am grăit către robie[9] toate cuvintele Domnului, pe care [El] mi le-a arătat mie.
[1] Dumnezeu Duhul Sfânt.
[2] Forma de N. În text e forma de Ac.
[3] Forma de N., pentru că în text era Ac.
[4] Din pământul lui Israil.
[5] Dumnezeu Duhul Sfânt.
[6] Întru vedenie dumnezeiască.
[7] Întru Duhul Sfânt.
[8] Și în cadrul acelei vedenii dumnezeiești, eu am fost ridicat la vederi dumnezeiești.
[9] Către poporul lui Israil aflat în robie.