Iezechiil, cap. 12, 1-16, cf. LXX

1. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

2. „Fiule al omului, în mijlocul nedreptăților lor tu locuiești, [al celor] care au ochi [pentru] a vedea și nu văd și urechi au [pentru] a auzi și nu aud, căci casă amărând este [διότι οἶκος παραπικραίνων ἐστίν][1].

3. Iar tu, fiule al omului, fă-ți ție vase ale zilei de robie înaintea lor [ποίησον σεαυτῷ σκεύη αἰχμαλωσίας ἡμέρας ἐνώπιον αὐτῶν]! Și vei fi robit din locul tău întru [într-un] alt loc înaintea lor, pentru ca [ei] să vadă [aceasta], căci casă amărând este.

4. Și vei scoate vasele tale ca vase ale zilei de robie către ochii lor, iar tu vei ieși seara precum iese cel robit [ὡς ἐκπορεύεται αἰχμάλωτος].

5. Înaintea lor [ἐνώπιον αὐτῶν], sapă-ți ție întru perete și vei ieși prin el [διόρυξον σεαυτῷ εἰς τὸν τοῖχον καὶ διεξελεύσῃ δι᾽ αὐτοῦ]!

6. Înaintea lor pe umeri vei fi ridicat și ascuns vei ieși. Fața ta o vei acoperi și nu ai să vezi pământul, pentru că minune te-am dat pe tine casei lui Israil [διότι τέρας δέδωκά σε τῷ οἴκῳ Ισραηλ]”.

7. Și am făcut așa, după toate câte mi-a poruncit [El] mie. Și vasele le-am scos ca vase ale zilei de robie și seara am săpat [eu] însumi peretele și ascuns am ieșit [și] pe umeri am fost ridicat înaintea lor.

8. Și a fost cuvântul Domnului către mine dis-de-dimineață, zicându-mi:

9. „Fiule al omului, nu au zis către tine [cei din] casa lui Israil, casa care amărăște, ce faci tu?

10. Zi către ei: «Acestea zice Domnul, Domnul, [pentru] stăpânitorul și cel care conduce în Ierusalim și [la] toată casa lui Israil [și] celor care sunt în mijlocul lor»!

11. Zi că Eu minuni fac în mijlocul său! [În] ce chip am făcut, așa le va fi lor: în înstrăinare și în robie vor merge.

12. Iar stăpânitorul, [cel] din mijlocul lor, pe umeri va fi ridicat și ascuns va ieși prin perete. Și va săpa [ca] să iasă el prin acesta. [Iar] fața sa o va acoperi ca să nu fie văzut [cu] ochiul și el pământul nu îl va vedea.

13. Dar voi răspândi plasa Mea pe[este] el și va fi prins în[tru] partea Mea și îl voi duce pe el întru Babilon, întru pământul haldeilor, dar pe el[2] nu îl va vedea și acolo va muri.

14. Și pe toți cei dimprejurul său, pe ajutătorii săi, și pe toți cei care îl ajută pe el îi voi risipi întru tot vântul [διασπερῶ εἰς πάντα ἄνεμον] și sabie voi deșerta după ei [καὶ ῥομφαίαν ἐκκενώσω ὀπίσω αὐτῶν].

15. Și vor cunoaște că Eu [sunt] Domnul, când Eu am să-i risipesc pe ei în[tre] neamuri și îi voi împrăștia pe ei prin țări.

16. Și voi lăsa din ei oameni [cu] număr, din sabie și din foamete și din moarte [καὶ ὑπολείψομαι ἐξ αὐτῶν ἄνδρας ἀριθμῷ, ἐκ ῥομφαίας καὶ ἐκ λιμοῦ καὶ ἐκ θανάτου][3], pentru ca să povestească toate fărădelegile lor în[tre] neamuri [ὅπως ἐκδιηγῶνται πάσας τὰς ἀνομίας αὐτῶν ἐν τοῖς ἔθνεσιν], unde au intrat acolo, și vor cunoaște că Eu [sunt] Domnul”.


[1] Căci e o casă ce Mă amărăște pe Mine.

[2] Pe Babilon.

[3] Nu va muri un anumit număr de oameni de sabie, de foamete și de moarte. Nu va muri, pentru că Eu am hotărât acest lucru.