Iezechiil, cap. 12, 1-16, cf. LXX

1. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

2. „Fiule al omului, în mijlocul nedreptăților lor tu locuiești, [al celor] care au ochi [pentru] a vedea și nu văd și urechi au [pentru] a auzi și nu aud, căci casă amărând este [διότι οἶκος παραπικραίνων ἐστίν][1].

3. Iar tu, fiule al omului, fă-ți ție vase ale zilei de robie înaintea lor [ποίησον σεαυτῷ σκεύη αἰχμαλωσίας ἡμέρας ἐνώπιον αὐτῶν]! Și vei fi robit din locul tău întru [într-un] alt loc înaintea lor, pentru ca [ei] să vadă [aceasta], căci casă amărând este.

4. Și vei scoate vasele tale ca vase ale zilei de robie către ochii lor, iar tu vei ieși seara precum iese cel robit [ὡς ἐκπορεύεται αἰχμάλωτος].

5. Înaintea lor [ἐνώπιον αὐτῶν], sapă-ți ție întru perete și vei ieși prin el [διόρυξον σεαυτῷ εἰς τὸν τοῖχον καὶ διεξελεύσῃ δι᾽ αὐτοῦ]!

6. Înaintea lor pe umeri vei fi ridicat și ascuns vei ieși. Fața ta o vei acoperi și nu ai să vezi pământul, pentru că minune te-am dat pe tine casei lui Israil [διότι τέρας δέδωκά σε τῷ οἴκῳ Ισραηλ]”.

7. Și am făcut așa, după toate câte mi-a poruncit [El] mie. Și vasele le-am scos ca vase ale zilei de robie și seara am săpat [eu] însumi peretele și ascuns am ieșit [și] pe umeri am fost ridicat înaintea lor.

8. Și a fost cuvântul Domnului către mine dis-de-dimineață, zicându-mi:

9. „Fiule al omului, nu au zis către tine [cei din] casa lui Israil, casa care amărăște, ce faci tu?

10. Zi către ei: «Acestea zice Domnul, Domnul, [pentru] stăpânitorul și cel care conduce în Ierusalim și [la] toată casa lui Israil [și] celor care sunt în mijlocul lor»!

11. Zi că Eu minuni fac în mijlocul său! [În] ce chip am făcut, așa le va fi lor: în înstrăinare și în robie vor merge.

12. Iar stăpânitorul, [cel] din mijlocul lor, pe umeri va fi ridicat și ascuns va ieși prin perete. Și va săpa [ca] să iasă el prin acesta. [Iar] fața sa o va acoperi ca să nu fie văzut [cu] ochiul și el pământul nu îl va vedea.

13. Dar voi răspândi plasa Mea pe[este] el și va fi prins în[tru] partea Mea și îl voi duce pe el întru Babilon, întru pământul haldeilor, dar pe el[2] nu îl va vedea și acolo va muri.

14. Și pe toți cei dimprejurul său, pe ajutătorii săi, și pe toți cei care îl ajută pe el îi voi risipi întru tot vântul [διασπερῶ εἰς πάντα ἄνεμον] și sabie voi deșerta după ei [καὶ ῥομφαίαν ἐκκενώσω ὀπίσω αὐτῶν].

15. Și vor cunoaște că Eu [sunt] Domnul, când Eu am să-i risipesc pe ei în[tre] neamuri și îi voi împrăștia pe ei prin țări.

16. Și voi lăsa din ei oameni [cu] număr, din sabie și din foamete și din moarte [καὶ ὑπολείψομαι ἐξ αὐτῶν ἄνδρας ἀριθμῷ, ἐκ ῥομφαίας καὶ ἐκ λιμοῦ καὶ ἐκ θανάτου][3], pentru ca să povestească toate fărădelegile lor în[tre] neamuri [ὅπως ἐκδιηγῶνται πάσας τὰς ἀνομίας αὐτῶν ἐν τοῖς ἔθνεσιν], unde au intrat acolo, și vor cunoaște că Eu [sunt] Domnul”.


[1] Căci e o casă ce Mă amărăște pe Mine.

[2] Pe Babilon.

[3] Nu va muri un anumit număr de oameni de sabie, de foamete și de moarte. Nu va muri, pentru că Eu am hotărât acest lucru.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *