Iezechiil, cap. 12, 17-28, cf. LXX
17. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:
18. „Fiule al omului, pâinea ta cu întristare o vei mânca și apa ta cu durere și [cu] necaz o vei bea.
19. Și vei zice către poporul pământului: «Acestea zice Domnul celor care locuiesc Ierusalimul pe pământul lui Israil: <Pâinile lor cu lipsă le vor mânca și apa lor cu risipire o vor bea, pentru ca să nimicească pământul cu umplerea sa, căci în[tru] neevlavie [sunt] toți cei care locuiesc în[tru] el>».
20. Iar cetățile lor, cele care sunt locuite, vor fi pustiite și pământul spre stingere va fi și veți cunoaște [acestea toate], pentru că Eu [sunt] Domnul”.
21. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:
22. „Fiule al omului, cine vă este vouă parabola aceasta pe pământul lui Israil, zicându-vă: «Departe [sunt] zilele [μακρὰν αἱ ἡμέραι], [căci] a pierit vedenia [ἀπόλωλεν ὅρασις]»?
23. Pentru aceasta, zi către ei [acestea]! «Acestea zice Domnul: <Voi întoarce parabola aceasta [împotriva voastră] și nu mai are să zică parabola aceasta casa lui Israil>». Că[ci] vei grăi către ei[, zicându-le]: «Apropiatu-s-au zilele și cuvântul a toată vedenia [ἠγγίκασιν αἱ ἡμέραι καὶ λόγος πάσης ὁράσεως]».
24. Că[ci] nu va [mai] fi încă toată vedenia cea mincinoasă [ὅτι οὐκ ἔσται ἔτι πᾶσα ὅρασις ψευδὴς] și ghicindu-le pe cele spre har în mijlocul fiilor lui Israil [καὶ μαντευόμενος τὰ πρὸς χάριν ἐν μέσῳ τῶν υἱῶν Ισραηλ].
25. Pentru că Eu, Domnul, voi grăi cuvintele Mele, voi grăi și voi face [λαλήσω καὶ ποιήσω]. Și nu [o] lungesc încă [καὶ οὐ μὴ μηκύνω ἔτι] [acea vreme], că[ci] în zilele voastre [este] casa care amărăște [ὅτι ἐν ταῖς ἡμέραις ὑμῶν οἶκος ὁ παραπικραίνων]. Voi grăi cuvânt și voi face, zice Domnul”.
26. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:
27. „Fiule al omului, iată casa lui Israil care amărăște! [Căci,] zicând, [ei] zic: «Vedenia pe care acesta o vede [este] spre multe zile și spre vremurile cele îndelungate [și] acesta [pe ea o] profețește».
28. Pentru aceasta, zi către ei [acestea]! «Acestea zice Domnul: <Nu o să mai lungesc toate cuvintele Mele, pe care [Eu] le voi grăi, [ci] voi grăi și voi face [λαλήσω καὶ ποιήσω], zice Domnul>»”.