Iezechiil, cap. 13, 1-16, cf. LXX

1. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

2. „Fiule al omului, profețește împotriva profeților[1] lui Israil! Și vei profeți și vei grăi către ei: «Auziți cuvântul Domnului!

3. Acestea zice Domnul: <Vai celor care profețesc din inima lor și [ei] cu totul nu văd [οὐαὶ τοῖς προφητεύουσιν ἀπὸ καρδίας αὐτῶν καὶ τὸ καθόλου μὴ βλέπουσιν]!

4. Profeții tăi[2], Israilule, [sunt] ca vulpile în pustiuri [ὡς ἀλώπεκες ἐν ταῖς ἐρήμοις].

5. Nu au stat în[tru] întărire și au adunat turme împotriva casei lui Israil. Nu s-au ridicat cei care zic: „În ziua Domnului”.

6. Văzând cele mincinoase, ghicind cele deșarte, cei care zic: „[Așa] zice Domnul”, iar Domnul nu i-a trimis pe ei, dar [ei] au început să ridice cuvânt [ἤρξαντο τοῦ ἀναστῆσαι λόγον][3].

7. [Oare] nu vedenie mincinoasă ați văzut [οὐχ ὅρασιν ψευδῆ ἑωράκατε] și ghicirile cele deșarte ați zis [καὶ μαντείας ματαίας εἰρήκατε]?>».

8. Pentru aceasta, zi! Acestea zice Domnul: «Pentru ce [sunt] cuvintele voastre cele mincinoase și ghicirile voastre cele deșarte? Pentru aceasta, iată, Eu [sunt] împotriva voastră, zice Domnul!

9. Și voi întinde mâna Mea împotriva profeților care văd cele mincinoase și [împotriva] celor care rostesc cele deșarte. [Și aceștia] în certarea poporului Meu nu vor fi și nici în scrisoarea casei lui Israil nu vor fi scriși și întru pământul lui Israil nu vor intra și vor cunoaște [acestea], pentru că Eu [sunt] Domnul».

10. Pentru care [lucru] au înșelat pe poporul Meu, zicându-i: «Pace [εἰρήνη], pace [εἰρήνη]» și nu era pace [καὶ οὐκ ἦν εἰρήνη]. Și acesta zidește zidul [καὶ οὗτος οἰκοδομεῖ τοῖχον], iar aceștia îl ung pe el [καὶ αὐτοὶ ἀλείφουσιν αὐτόν], dacă va cădea [εἰ πεσεῖται].

11. Zi către cei care îl ung [pe el]: «Va cădea»! Și va fi ploaia înecând și voi da [cu] pietre [καὶ δώσω λίθους], [cu] aruncăturile cele de pietre, înspre legăturile lor [πετροβόλους, εἰς τοὺς ἐνδέσμους αὐτῶν], și vor cădea și vânt [va fi] ridicându-se și va fi spart.

12. Și, iată, a căzut zidul! Și nu vor zice către voi: «Unde este ungerea voastră, [cu] care ați uns?».

13. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: «Și voi sparge vântul ridicându-se cu mânie [καὶ ῥήξω πνοὴν ἐξαίρουσαν μετὰ θυμοῦ] și ploaie înecând cu urgia Mea va fi [καὶ ὑετὸς κατακλύζων ἐν ὀργῇ Μου ἔσται], iar pietrele [καὶ τοὺς λίθους], aruncăturile cele de pietre cu mânie [τοὺς πετροβόλους ἐν θυμῷ], le voi aduce spre sfârșit [ἐπάξω εἰς συντέλειαν].

14. Și voi dărâma zidul pe care l-ați uns și [el] va cădea și îl voi pune pe el la pământ. Și va fi descoperit [Și vor fi descoperite] temeliile sale și [el] va cădea și veți fi sfârșit cu mustrările [καὶ συντελεσθήσεσθε μετ᾽ ἐλέγχων] [se vor sfârși mustrările voastre] și veți cunoaște [acestea], pentru că Eu [sunt] Domnul.

15. Și voi sfârși mânia Mea împotriva zidului [καὶ συντελέσω τὸν θυμόν Μου ἐπὶ τὸν τοῖχον][4] și împotriva celor care îl ung pe el și [acesta] va cădea. Și am zis către voi: <Nu [mai] este zidul și nici cei care îl ung pe el,

16. [nici] profeții lui Israil, cei care profețesc împotriva Ierusalimului, și [nici] cei care văd pacea sa și pace nu este, zice Domnul>».


[1] A falșilor profeți.

[2] Profeții tăi cei mincinoși.

[3] Au început să ridice cuvânt împotriva Lui, în timp ce mint că sunt „trimișii” Lui.

[4] A păcatului. Mânia Mea împotriva zidului despărțitor dintre voi și Mine.