Psalmul al 93-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 37-92]

Dar Tu, Doamne, le știi pe toate,
gândurile mulțimilor neroade,
că sunt strâmbe și deșarte
și-i vei pedepsi cu moarte.

Ferice va fi de omul
pe care-l va certa Domnul
și-i va da har de va-nțelege
să-I cunoască sfânta lege.

Iar la zilele cele cumplite
să poată să ia aminte,
până când se va săpa groapa
păcătosului cu sapa.

Căci Domnul nu va lăsa-n luptă
poporul Său din țara sfântă.
De El nu va fi străină
moștenirea Lui bătrână.

Până se va-ntoarce Adevărul
pe tron, să-Și judece poporul,
și lângă El, la dreapta,
Drepții-și vor lua plata.

Cine-i va ține departe
pe vicleni, să-i putem bate?
Sau cine va ieși în față
cu mine, fără de greață,
peste cei fără de lege,
să-i războim până-i vom șterge?

Că de nu mi-ar ține partea Domnul,
mult rău mi-ar face mie omul
și, cu inimă amară,
m-ar sorbi Iadul din țară.

Dar când văd că strâmb îmi calcă
piciorul meu, să m-abată,
mila Ta, Doamne, mi-ajută
la durerea mea cea multă.

Și-n inimă mângâiere
mi-ești, Doamne, fără scădere,
sufletu-mi de-mi veselești
și jalea mi-o potolești.

De scaunul celor nedrepți Ți-e greață
și să nu-i cruți în a lor viață:
să-mpletească greu de ură
și să dea rea-nvățătură[1].

Vânătoarea-și vor întinde
și pe Cel Drept Îl vor prinde,
ca sângele cel fără vină,
să-l dea pe mână străină,
judecând cu fățărnicie,
să-l verse ca mărturie.

Ci Tu, Doamne, fără-mpiedicare,
să-mi fii sufletului meu scăpare
și să-mi fii degrab și sprijinire,
Doamne,-n vreme grea de-mpotrivire.

Și le vei da, Doamne, plată
dup-a lor fără-de-lege faptă
și dup-a lor viclenie
îi vei pierde, să nu se mai știe.


[1] Să fie pildă despre ce se întâmplă cu oamenii răi, cum îi pedepsește Dumnezeu.