Psalmul al 94-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată
Veniți cu toții împreună
să ne facem voie bună
și să ne bucurăm cu Domnul
și să-I strigăm, cu tot omul.
Căci Dumnezeu ne este și Mântuitor
și să-L rugăm cu credință și dor!
Să întâmpinăm sfânta Lui față
cu rugă și cu mărturisire spre viață!
Și cu psalmii de cântări
să-i strigăm, cu glasuri mari!
Că mare Domn este Domnul
Și-mpărat peste tot omul.
Și din hotarele toate
I se-nchină țări nenumărate.
Căci lumea este-ntr-a Lui mână,
cu pământul și cu toate de care e plină.
Și munții cu dealurile-nalte
sub cuvântul Lui sunt plecate.
Și marea cu înalte valuri
a Lui este, și cu maluri.
Și-i de mâna Lui lucrată
toată latura uscată.
Veniți să-I cântăm cu jale,
să ne ierte din greșale.
Înaintea Lui să ne strângem
și înghenunchiați să plângem,
căci El cu sfânta Lui mână
ne-a făcut pe noi din tină.
Sfinția Sa ne e Domnul
și suntem ai Lui, tot omul,
și, din turma-I, oi iubite,
de mâna Lui socotite.
Pentru-aceea, voi, tot omul,
de veți auzi pe Domnul
grăindu-vă cu blândețe,
să lăsați inimi semețe!
Și să nu stați cu mânie,
cum ați făcut în pustie,
când Mi-ați făcut Mie ispită,
să-Mi aflați firea cea sfântă,
ca părinții voștri tari la cerbice
ispitind la izvor rece.
Ispitiră și văzură,
și-n credință nu stătură.
Patruzeci de ani cu tărie
le-am arătat a Mea milă,
până ce-am urât acea rudă
de i-am lăsat să umble-n trudă,
după inima lor semeață,
rătăcind fără povață.
Căci ei nu au vrut să meargă
în calea Mea, să-nțeleagă.
Pentru-aceea Mi-am dat cuvântul
și-Mi voi ține jurământul:
„Țara Mea să nu o vadă,
dacă nu au vrut să creadă!”.