Predică la Adormirea Născătoarei de Dumnezeu [2021]
Iubiții mei[1],
Născătoarea de Dumnezeu nu a părăsit lumea întru adormirea sa[2]! Întru adormirea sa, ea nu ne-a părăsit pe noi, nevrednicii. Pentru că, fiind înălțată de către Fiul ei și cu sufletul, dar și cu trupul în Împărăția lui Dumnezeu, ca Maica lui Dumnezeu cea pururea vie, ea nu ne-a părăsit pe noi, ci e mereu cu noi. Căci se roagă mereu pentru noi și ne ajută pe noi în toate zilele vieții noastre.
Adormirea sa a fost mutare către Viață[3], a fost mutare la Dumnezeu. Pentru că viața fiecărui creștin în parte trebuie să fie o pregătire continuă pentru Împărăția lui Dumnezeu. Și dacă viața noastră e o pregătire continuă pentru Împărăția Sa, atunci moartea noastră e ușa de intrare în Împărăția Lui. Și dacă ea e ușa spre veșnica bucurie și nu începutul chinurilor noastre celor veșnice, tocmai de aceea „cinstită [este] înaintea Domnului moartea Cuvioșilor Lui” [Ps. 115, 6, LXX].
Domnul cinstește modul în care adorm cei Cuvioși ai Săi. El cinstește sfințenia vieții lor, modul în care Sfinții s-au curățit pe ei înșiși pentru El. Și cinstirea lor de către El se face prin tot harul și tot ajutorul dăruit lor pentru a se mântui. Dar, pe când Sfinții sunt fericiți de către El, „moartea celor păcătoși [este] rea” [Ps. 33, 22, LXX], pentru că moartea îi coboară de vii în Iad [Ps. 54, 16, LXX]. Și dacă ajungi în Iad nu te mai poți pocăi…
Dar pentru cei care vor să se mântuie, Domnul dăruie, prin [διὰ] Preacurata Sa Maică, mare milă [τὸ μέγα ἔλεος][4] oamenilor. Pentru că ne dăruie mila Sa pentru mijlocirile ei cele pentru noi. Rugăciunile Maicii Îl fac milostiv pe Fiul ei față de noi! Și din răspunsul Său milostiv la rugăciunile ei, noi vedem marea Lui iubire față de Maica Sa. Pentru că Domnul o iubește pe Maica Sa nu preferențial, ci pentru că e cu totul sfântă și fără de prihană. Și, la fel, El ne iubește și pe noi, pe măsura la cât ne facem de frumoși și de sfinți pentru El.
Sfinții Apostoli au fost aduși în mod minunat să îngroape trupul Născătoarei de Dumnezeu, iar Puterile cerești au slujit împreună cu ei[5], căci aceasta a fost voia lui Dumnezeu. Pentru că Biserica este Dumnezeu împreună cu toți Sfinții și Îngerii Lui, dar și cu toți cei credincioși Lui, care se nevoiesc să ajungă în Împărăția Sa. Nu noi, oamenii credincioși de azi, suntem Biserica, ci, în primul rând, Biserica este Dumnezeu, dimpreună cu toți Îngerii și Sfinții Lui! De aceea, o reală eclesiologie nu are eminamente fundament uman, ci este una fundamentată triadologic. Pentru că Dumnezeul treimic e fundamentul Bisericii, iar toți cei Sfinți ai Lui sunt împreună cu El.
Fără Dumnezeu nu există Biserică, pentru că El este izvorul vieții și al comuniunii dintre oamenii credincioși Lui. Iar Biserica nu își are rădăcinile pe pământ, ci în cer, pentru că Dumnezeu, prin coborârea slavei Lui în cei credincioși Sieși, a extins Biserica Sa și la noi, oamenii. Și dacă Biserica a coborât din cer pe pământ sau s-a prelungit din cer pe pământ și a cuprins tot pământul, atunci izvorul de viață și de comuniune al Bisericii e în cer, pentru că e Dumnezeu Însuși. Și dacă El e fundamentul și capul Bisericii, atunci Slujitorii Lui trăiesc prin El, prin slava Lui, și sunt conduși de El mereu spre viața cu El.
Biserica este divino-angelo-umană pentru că Dumnezeu e împreună cu toți Îngerii și Sfinții Lui. Biserica este comuniunea cea veșnică cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este izvorul cel veșnic de comuniune al întregii creații raționale. Și de aceea, numai în comuniune cu Dumnezeu și în Biserica Lui, noi putem crește duhovnicește. Căci creșterea duhovnicească nu e o metaforă teologică, ci o realitate ontologică pe care o trăim prin curățirea, luminarea și sfințirea noastră de către slava lui Dumnezeu. A fi cu El în Biserica Lui înseamnă a fi umplut de către El cu slava Lui. Și dacă slava Lui e în noi, atunci noi suntem membrii Împărăției Sale celei veșnice.
Trei zile a stat trupul Maicii Domnului în mormânt, apoi a fost ridicat de Domnul la cer[6]. Și în a treia zi de la adormirea ei, Născătoarea de Dumnezeu s-a arătat în mod extatic Sfinților Apostoli și le-a spus: „Bucurați-vă, că[ci] eu sunt cu voi în toate zilele!”[7]. Iar astfel i-a încredințat că e vie și că e mereu rugătoare pentru ei.
Și faptul că e vie și că e plină de sfințenie o putem cunoaște fiecare dintre noi, dacă o iubim și avem o relație cu ea plină de evlavie. Un Monah avea multă evlavie la Născătoarea de Dumnezeu, dar îi plăcea să bea și mult vin. De aceea era și ispitit de demoni. Și într-o zi, când demonul s-a prefăcut într-un leu venit să îl sfâșie, însăși Născătoarea de Dumnezeu a venit la el și l-a izbăvit de demon, învățându-l să își spovedească păcatul beției și să nu se mai îmbete. Și el, plângând de bucurie, s-a îndreptat, pentru că a crezut Maicii lui Dumnezeu[8]. Pentru că orice păcat ne ține în robia demonilor, dar dacă le spovedim, atunci ne eliberăm de toată povara cea rea a păcatelor.
Maica lui Dumnezeu s-a arătat în mod extatic de-a lungul secolelor oamenilor credincioși, dar le-a și vorbit sau i-a miluit prin Sfintele sale Icoane. Pentru că ea își arată prezența sa pentru a-i mântui pe oameni. Și adesea, văzând Sfinte Icoane ale sale, în diverse Biserici, eu însumi am fost bucurat duhovnicește de către ea sau mustrat pentru anumite gânduri și fapte ale mele. Căci Maica lui Dumnezeu dorește ca noi să trăim cu sfințenie pe pământ.
Și dacă am fost bucurați și luminați de Maica lui Dumnezeu prin Sfintele sale Icoane sau am fost îndreptați părintește de către ea, atunci am fost învățați de către ea viața cea bună, cea duhovnicească. Pentru că am fost călăuziți spre intimitatea cea vie cu Dumnezeu, spre cea care ascultă de El în tot lucrul și cuvântul.
Așadar, iubiții mei, deși prăznuim Înmormântarea Născătoarei de Dumnezeu, noi nu suntem în lacrimi, nu suntem triști, ci întru multă bucurie duhovnicească. Pentru că cea adormită este vie[9], pururea vie în Împărăția lui Dumnezeu și e mereu cu noi și ne ajută întru toate. E de ajuns doar să o strigăm, să o rugăm, să îi cerem să ne ajute, și vom simți imediat prezența și ajutorul ei.
Născătoarea de Dumnezeu a fost îngropată în satul Γεθσημανῆ [Ghetsimani][10], care acum este integrat în Ierusalim, mormântul său fiind la subsolul unei Biserici închinate Născătoarei de Dumnezeu[11]. Dar mormântul ei este gol, după cum e și Mormântul Domnului! Pentru că ambele morminte vorbesc despre învierea lor, Domnul înviind ca un biruitor atotputernic din mormânt, pe când, pe Maica Lui, a ridicat-o și cu trupul la cer, pentru ca să fie veșnic cu El.
Dar și noi vom învia, iubiții mei, la învierea cea de obște, prin puterea cea mare a Domnului, pentru ca să trăim veșnic ca ființe transfigurate! Însă fie ca toți să fim atunci cu Domnul, întru slava Lui, moștenind Împărăția Sa cea veșnică! Căci numai împreună cu El este împlinirea noastră cea veșnică. Amin!
[1] Începută la 11. 36, în zi de miercuri, pe 11 august 2021. Soare, 29 de grade, vânt de 8 km/ h.
[2] Așa după cum ne spune troparului praznicului: Ἐν τῇ Γεννήσει τὴν παρθενίαν ἐφύλαξας, ἐν τῇ Κοιμήσει τὸν κόσμον οὐ κατέλιπες, Θεοτόκε…, cf. https://glt.goarch.org/texts/Aug/Aug15.html.
[3] Tot în tropar: „Μετέστης πρὸς τὴν ζωήν”, cf. Ibidem.
[4] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Aug/Aug15.html. [5] Ibidem.
[6] Protos. Nicodim Măndiță, Minunile Maicii Domnului, Ed. Agapis, București, 1998, p. 53. [7] Idem, p. 54. [8] Idem, p. 97-98.
[9] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Aug/Aug15.html. [10] Ibidem.
[11] A se vedea: https://doxologia.ro/locuri-de-pelerinaj/biserica-mormantul-maicii-domnului-din-ierusalim-unul-dintre-cele-mai-iubite.