Iezechiil, cap. 17, 11-24, cf. LXX
11. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:
12. „Fiule al omului, zi așadar către casa amărând: «Nu înțelegeți ce era[u] acestea?»! Zi! «Când are să vină împăratul Babilonului împotriva Ierusalimului și îl va lua pe împăratul său și pe stăpânitorii săi și îi va duce pe ei cu sine întru Babilon,
13. și va lua din sămânța împărăției și va pune către el făgăduință și îl va duce pe el cu ocară și pe povățuitorii pământului îi va lua,
14. [va face acestea ca] să fie [Ierusalimul] întru împărăție slabă, [și] întru totul să nu se înalțe, [pentru] a păzi făgăduința sa și [pentru] a sta aceasta.
15. Și se va depărta de el, [pentru] a-și trimite vestitorii săi întru Egiptos, [ca] să-i dea lui cai și popor mult. Oare se va îndrepta sau va fi mântuit cel care face cele împotrivă? Și, călcând făgăduința, oare va fi mântuit?
16. Eu trăiesc, zice Domnul, dacă nu va muri în locul împăratului, a celui care l-a împărățit pe el, care a necinstit ocara Mea și care a călcat făgăduința Mea, împreună cu el, în mijlocul Babilonului.
17. Și nu cu putere mare și nici cu mulțime multă va face război Farao către el cu ridicare de gard [ἐν χαρακοβολίᾳ] și cu zidirea aruncătoarelor de săgeți [καὶ ἐν οἰκοδομῇ βελοστάσεων], [ca] să ridice suflete[le lor] [τοῦ ἐξᾶραι ψυχάς][1].
18. Și a necinstit jurământul [ca] să calce făgăduința, și, iată, și-a dat mâna lui! Și toate acestea i-a făcut lui [și el] nu va fi mântuit».
19. Pentru aceasta, zi! «Acestea zice Domnul: <Eu trăiesc, dacă nu [era] făgăduința Mea, pe care [el] a călcat-o, și [dacă nu era] jurământul Meu, pe care [el] l-a necinstit și, [de aceea], le voi da pe ele întru capul său [καὶ δώσω αὐτὰ εἰς κεφαλὴν αὐτοῦ][2].
20. Și voi întinde pe[ste] el plasa Mea [καὶ ἐκπετάσω ἐπ᾽ αὐτὸν τὸ δίκτυόν Μου] și se va prinde în cuprinsul ei [καὶ ἁλώσεται ἐν τῇ περιοχῇ αὐτοῦ].
21. Cu toată rânduiala sa în[tru] sabie vor cădea [ἐν πάσῃ παρατάξει αὐτοῦ ἐν ῥομφαίᾳ πεσοῦνται] și pe cei rămași [ai săi] întru tot vântul îi voi împrăștia. Și veți cunoaște [acestea], pentru că Eu, Domnul, am grăit>».
22. «Pentru că, acestea zice Domnul: <Și Eu voi lua din cele alese ale cedrului, de pe culme [ἐκ κορυφῆς], [iar] inima lor o voi scoate [καρδίας αὐτῶν ἀποκνιῶ] și Eu o voi sădi pe muntele cel înalt [καὶ καταφυτεύσω Ἐγὼ ἐπ᾽ ὄρος ὑψηλόν] și îl voi spânzura pe el [καὶ κρεμάσω αὐτὸν]
23. în muntele cel înalt al lui Israil [ἐν ὄρει μετεώρῳ τοῦ Ισραηλ]. Și voi sădi și va scoate lăstar și va face rod și va fi întru cedru mare. Și se va odihni dedesubtul său toată fiara și toată pasărea sub umbra sa se va odihni, [iar] crengile sale va fi refăcută [vor fi refăcute].
24. Și vor cunoaște toți pomii câmpului [acestea], pentru că Eu [sunt] Domnul, Cel care smeresc pomul cel înalt [ὁ ταπεινῶν ξύλον ὑψηλὸν] și înalț pomul cel smerit [καὶ ὑψῶν ξύλον ταπεινὸν] și usuc pomul cel verde [καὶ ξηραίνων ξύλον χλωρὸν] și înverzesc pomul cel uscat [καὶ ἀναθάλλων ξύλον ξηρόν]. [Căci] Eu, Domnul, am grăit [acestea] și [le] voi face>»”.
[1] Ca să îi omoare pe ei.
[2] Vor cădea pe capul său pedepsele Mele.